Literatura prin ochii unui orb celebru

Editura Polirom a publicat de curând „Texte captive“, de Jorge Luis Borges, scriitorul argentinian care şi-a pierdut vederea spre sfârşitul vieţii. Tradus pentru prima dată în limba română, volumul face parte din seria de autor dedicată scriitorului şi cuprinde eseuri şi recenzii de carte, publicate iniţial în presa culturală din Argentina.

Volumul include trei cicluri de scrieri de mici dimensiuni: „Prologuri cu un prolog de prologuri" (1975), „Şapte seri" (1980) şi „Texte captive" (1986). Ele alcătuiesc un fel de laborator al scriitorului născut în 1899 la Buenos Aires, care avea să devină una dintre personalităţile cele mai importante ale literaturii secolului XX.

Citiţi şi:

Editurile ne pregătesc cărţi de top
Nobel pentru un poet militant

Iar în acest laborator sunt prezente multe dintre cărţile care i-au influenţat devenirea artistică. Admiratorii operei lui Borges vor descoperi şi în acest volum lumile ficţionale din care s-a plămădit universul infinit din literatura lui. Îl vor însoţi pe scriitorul argentinian în incursiuni de o inteligenţă sclipitoare în scrierile pe care le-a admirat cel mai mult, semnate de Franz Kafka, Henry James, Lewis Carroll, Walt Whitman, James Joyce, Edgar Lee Masters şi alţii.

Biografie şi ficţiune

Scrierile din ciclul „Texte captive" cuprind şi secvenţe biografice scurte, dată fiind convingerea autorului că biografia este relevantă pentru operă: „Socotesc că interesul oricărei biografii este de natură psihologică şi că faptul de a omite anumite însuşiri nu e mai puţin caracteristic pentru un om decât faptul de a pomeni din belşug altele".

De exemplu, „opera tumultuoasă" a dramaturgului american Eugene O'Neill, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1936, este descrisă şi în relaţie cu viaţa aventuroasă a autorului: „E de ajuns să amintesc că Eugene Gladstone O'Neill s-a născut în 1888 într-un hotel de pe Broadway, că tatăl lui a fost un actor de tragedie ce s-a stins maiestuos de nenumărate ori în lumina lămpilor de gaz; că Eugene Gladstone a studiat la Universitatea din Princeton, că în 1909 s-a dus să caute aur în râpele din Honduras; că în 1910 era marinar şi că a dezertat în Dársena Sur şi a cunoscut bodegile din Buenos Aires şi rachiul de trestia-de-zahăr".

Orbirea ca dar

Pe de altă parte, Borges nu se sfieşte să presare elemente autobiografice în numeroase texte din volum. Unul dintre cele mai emoţionante eseuri este „Orbirea". Discret şi deloc patetic, scriitorul, rămas fără vedere cu ani în urmă, îşi descrie experienţa personală, fără a-i da o dimensiune dramatică: „Faptul de a fi orb are avantajele lui. Eu datorez umbrei unele daruri: îi datorez anglo-saxona, modesta mea cunoaştere a limbii islandeze, plăcerea multor rânduri, a multor versuri, a multor poeme şi faptul de a fi scris încă o carte, intitulată, cu o anume nesinceritate, cu anume fanfaronadă, «Elogiul umbrei»."