Herta Müller: „N-am făcut nimic. Doar n-am mai suportat“

Pentru prima dată în ţara de origine după câştigarea Premiului Nobel, Herta Müller, scriitoare originară din România, s-a prezentat în faţa publicului ca o persoană modestă, nedoritoare de lauri şi de laude. Scriitoarea a participat luni şi marţi la două întâlniri cu cititorii, la Ateneu şi la Librăria Humanitas Kretzulescu din Bucureşti.

Luni seară, Herta Müller a urcat pe scena Ateneului. Laureata cu Nobel, unul dintre marii scriitori est-europeni a cărei literatură portretizează exclusiv, tăios şi asumat traumele comunismului, a vorbit şi răspicat, dar şi jucăuş, despre preţul cuvintelor şi al comunismului.

Citiţi şi:

Andrei Pleşu: "Un Nobel pentru autenticitate, talent şi calitate umană"

Şeful securiştilor care au urmărit-o pe Herta Muller: „Are o psihoză. Fabulează mult!”

Faţă în faţă cu Gabriel Liiceanu - emoţionat înainte de dialog, tamponându-şi permanent fruntea cu o batistă, dar grav şi stăpânit de-a lungul dezbaterii - Herta Müller a fost caldă şi sinceră. „Acum nu sunt scriioare, eu sunt scriitoare doar când stau cu mine însămi. Ce fac aici e circ", a spus ironic Herta Müller. Discursul ei a glisat între aceeaşi voce intransigentă şi poetică din proză, şi spiritul ludic din poezia sa, dezvăluind o plăcere aparte de a potrivi cuvintele. „Oblig cuvintele să mă ajute să spun ceea ce trebuie să spun. Abia când mă apuc de o frază îmi dau seama ce vrea să spună de fapt. Caut mereu până găsesc ceva ce e acceptabil.

Scrisul, ca muncă, are logica lui şi îţi impune esteticul. Dintr-odată, totul nu mai e noapte sau zi, e predicat şi subiect. Limba e ceva ce mă chinuie, mă obligă să-mi screm mintea până nu mai pot. Pe de altă parte, mă ajută. E un cerc vicios. „Herta Müller a lăsat să se înţeleagă că limba poate fi şi duşmănoasă, că pentru ea „patria" e un cuvânt folosit prea mult într-un sens ideologic, dar şi o noţiune pe care n-o acoperă cu totul emoţional.

Nu crede în disidenţa românească

Întrebată dacă există şi o parte pozitivă a trăirii comunismului, dacă românii au învăţat ceva din această experienţă asupritoare, Herta Müller n-a ezitat să fie tranşantă: „Cred că putem vorbi doar individual. De ce există nostalgie dacă toţi au învăţat câte ceva? Eu de aia scriu, că nu pricep. N-a meritat nimic. Viaţa e cel mai de preţ lucru."

Scriitoarea a explicat şi de ce nu crede în disidenţa românească. „Aici nu a existat o disideţă închegată ca în Polonia, Ungaria sau RDG. Radu Filipescu sau, mai târziu, Paul Goma erau lăsaţi singuri". În sală, Radu Filipescu zâmbea. Cineva din public s-a întrebat dacă Filipescu a venit s-o asculte pe Herta Müller plătind bilet sau dacă a fost invitat.

„Domnilor, mi-e greaţă de voi!"

Despre alegerea de a se opune unui sistem totalitar, scriitoarea a vorbit în imagini. S-a întors în timp la momentul când, fiind profesoară la o grădiniţă din Timişoara, era obligată să cânte imnul înainte de începerea orelor. Refuza şi îşi privea elevii cu bărbiile drepte, aproape mândre, intonând. „Cântau, iar mie îmi venea să plâng.

În România, cu cât ţara era mai prăpădită, cu atât se mai adăuga o strofă la imn." Despre refuzul de a pactiza cu regimul, Herta Müller a vorbit cu o modestie încărcată: „Eu n-am făcut nimic. Doar ­n-am mai suportat: «Domnilor, mi-e greaţă de voi!»" Revolta - exprimată şi în cărţile sale - faţă de intelectualii „din Vest", care vorbesc despre regimurile totalitare, dar „nu ştiu nimic despre lipsa de libertate", a dus la o problematizare fină: distincţia între cei care n-au trăit sub dictatură, dar pretind că înţeleg ceva din ea, şi cei care au trăit-o, dar n-au ştiut să se raporteze la ea: „Sunt persoane care n-au cunoscut nicio dictatură şi sunt persoane care au trăit sub o dictatură şi ­n-au înţeles nimic" a spus, râzând, Herta Müller în aplauzele publicului.

Lectură publică

Herta Müller a citit la Ateneul Român, în limba germană, fragmente din cel mai recent roman al său, „Leagănul respiraţiei", inspirat din biografia poetului Oskar Pastior, bunul ei prieten. Cei doi au lucrat împreună la scrierea romanului.

„Miting" pentru Herta Müller

Mulţimea adunată la librăria Humanitas Kretzulescu, venită pentru Herta Müller

Peste 1.000 de oameni s-au călcat în picioare aseară în faţa Librăriei Humanitas Kretzulescu pentru a obţine, de la ora 17.00, un autograf de la Laureata cu Nobel.  Cu o jumătate de oră înainte de momentul la care era programat evenimentul, intrarea în librărie era blocată de sutele de oameni: o coadă care se întindea până la Sala Palatului. La ora 18.45, jandarmii au închis uşile librăriei. Printre cele câteva sute de oameni care au rămas fără autografe s-a numărat şi regizorul de film Andrei Ujică.

În jurul orei 18.00, directorul editurii Gabriel Liiceanu s-a dus personal în mijlocul cititorilor, care deja cumpăraseră cărţile, pentru a le spune că nu mai are sens să stea la coadă. Discursurile de la lansarea serii de autor au fost foarte scurte, au durat mai puţin de zece minute. Herta Müller a mulţumit traducătorilor cărţilor ei apărute la Humanitas Fiction, în special lui Alexandru Al. Şahighian pentru volumul „Leagănul respiraţiei".

Andrei Pleşu, invitat să vorbească la acest eveniment, a declarat pentru „Adevărul": „Herta Müller a mai fost în România şi înainte, însă nu a fost primită cu atâta entuziasm ca acum, ceea ce arată că un premiu de anvergura aceasta e născător de legende şi stimulează imaginaţia şi apetitul public. Faptul că, în imensa serie de invitaţii pe care le are ca laureată a Premiului Nobel, Herta Müller a acceptat şi această invitaţie, fără vreo rezervă, din toată inima, înseamnă că între România şi Herta Müller există o relaţie de fond care e încă vie. Principala ei caracteristică, şi ca scriitor, şi ca om, este autencitatea.

Herta Müller nu înţelege să spună şi să facă lucruri cu care nu este integral de acord, integral însemnând şi cu inima, şi cu mintea, şi cu trupul. Este un lucru rar. Ea este un om care nu poate fi întreg decât clipă de clipă. Acest lucru nu era posibil mai ales sub dictatură, care este un sistem care nu te lasă să fii întreg, care te pune să spui ce nu vrei, să crezi ceea ce nu crezi şi să fii prezent unde nu vrei să fii prezent. Ea nu a făcut faţă acestei provocări. Rezultatul este că a luat premiul Nobel ca scriitor german. Şi ne bucurăm foarte mult că a făcut-o."

Serie de autor „Herta Müller"

Editura Humanitas Fiction a publicat trei volume, din seria „Herta Müller" : „Încă de pe atunci vulpea era vânătorul" (traducere Nora Iuga), „Leagănul respiraţiei" (traducere Alexandru Al. Şahighian) şi „Călătorie într-un picior" (traducere Corina Bernic). Seria va continua, în această toamnă, cu apariţia romanului „Omul este un mare fazan pe lume" („Der Mensch ist ein großer Fasan auf der Welt", 1986) care va fi lansat, în luna noiembrie, la Târgul de Carte Gaudeamus. Pentru 2011 Editura Humanitas Fiction pregăteşte romanul „Astăzi n-aş fi vrut să mă întâlnesc cu mine" („Heute wär ich mir lieber nicht begegnet", 1997) şi un volum de eseuri.

“Sunt persoane care au trăit sub o dictatură şi n-au înţeles nimic."
Herta Müller scriitoare

“Mulţi dintre noi ne-am simţit minoritari în propria ţară."
Gabriel Liiceanu filosof

“Principala ei caracteristică, şi ca scriitor, şi ca om, este autencitatea."
Andrei Pleşu scriitor

“Suntem bucuroşi că putem dărui publicului romanul „Leagănul respiraţiei“.
Denisa Comănescu director Humanitas Fiction