Adevarul.ro

Aflat pentru prima dată în România, cineastul Carlos Saura (78 de ani) a vorbit pentru Adevărul despre cinema ca experienţă religioasă, despre perioada lui Franco şi despre amintirile care reprezintă un pericol.

Mai citeşte şi:

VIDEO Oscar 2010, duelul unor foşti soţi/ Tu pe cine ai vota?

Adevărul: „Realismul e plictisitor“. Afirmaţi asta la un moment dat. Vă menţineţi opinia?
Carlos Saura: Da, dar cu anumite nuanţe. De multe ori, cuvintele pe care le rosteşte o persoană se interpretează greşit. Am spus cu ceva vreme în urmă că realismul nu e suficient în cinematografie, imaginaţia este importantă, asta dacă nu înţelegem prin realism un concept extrem de larg şi de generos.

Aţi văzut vreun film din noul val românesc?
Nu. Există un motiv obiectiv. Nu mai merg la cinematograf, obişnuiesc să văd filme la mine acasă, folosind un videoproiector. În orice caz, călătoria la Bucureşti îmi va fi de folos pentru că voi face rost de o serie de filme româneşti pe DVD, pe care le voi viziona apoi acasă. E imposibil să găseşti filme româneşti în Spania.

De ce nu mai mergeţi la cinema?
Pentru că întotdeauna mi-a plăcut să văd filme singur, departe de public. Progresele tehnologiei mă ajută în acest sens: am videoproiector, un ecran mare şi un sunet excelent, deci întrunesc toate condiţiile necesare! Vizionatul filmelor în astfel de circumstanţe e o experienţă religioasă, un fel de slujbă. N-ar fi bine ca producătorii să audă ceea ce spun (râde).

Făceaţi filme şi pe timpul lui Franco. Există un element din cinemaul dvs pe care îl datoraţi dictaturii?
Am realizat 40 de filme, fiecare dintre ele încerca să răspundă unei nevoi. Mi-e greu să fac un salt atât de mare în trecut, însă pe mine acea perioadă dificilă şi complicată m-a ajutat. În sensul că e mare lucru lucru că i-am supravieţuit.

Aţi făcut câteva filme cu elemente biografice. Cum spectatorul european e inundat de producţii americane ale acestui gen, mai au sens astfel de filme?
Până acum n-am realizat niciun film pe de deplin autobiografic. Am luat însă din viaţa mea crâmpeie, sedimente, amintiri, pe care le-am transpus pe marele ecran. Militez pentru ideea că amintirea trebuie să fie manipulată, nu trebuie să ne lăsăm subjugaţi de ea, prin intermediul său putem ajunge la noi imagini.

Nu se întâmplă şi ca amintirile să ne manipuleze?
Sunt foarte periculoase. Nu poţi trăi din ele. Sigur, există persoane care consideră că viaţa este cea pe care ţi-o aminteşti, nu cea pe care o trăieşti. Însă intrăm pe un teren sensibil, al chestiunilor filosofice...

Aflaţi în Adevărul de luni ce cântăreaţă celebră din România ocupă un loc special în biografia lui Carlos Saura.