Sebastian Papaiani: „După ce l-a pierdut, tot pentru el a trăit“

„Michaela nu a fost doar nepoata pictorului Nicolae Tonitza şi soţia lui Ştefan Iordache, a fost un om de cultură, un om de caracter, aparent aspru, profund moral”, spune regizozul Şerban Marinescu.

Filmul despre Ştefan Iordache, pe care regizozul speră să-l termine anul acesta, vorbeşte la timpul prezent despre cariera actorului, după un scenariu propus de soţia sa. „Ştefan este viu şi el va rămâne viu, este ideea Michaelei, pe care am construit filmul", subliniază regizorul, care l-a distribuit pe Ştefan Iordache în „Cei care plătesc cu viaţa" (1988) sau „Cel mai iubit dintre pământeni" (1992).

S-a stins de dorul lui Ştefan Iordache

Ştefan Iordache: „Şansa vieţii mele, Michaela“

Privind în urmă, Florina Cercel îşi aminteşte de anii studenţiei când fusese colegă cu Michaela Tonitza. ­„Michaela a urmat secţia de teatrologie şi mi-amintesc că făcuse senzaţie la admitere, prin cultura şi inteligenţa ei. Ulterior, căsătoria ei cu Ştefan, care deja făcuse vreo două filme şi se afirma ca o mare speranţă, ne-a umplut de curaj şi speranţă pe noi, toţi colegii lor de generaţie", îşi aminteşte Florina Cercel. A fost o iubire monadă", spune prietena soţilor Iordache. „Relaţia lor adevereşte acel proverb care spune că în spatele unui bărbat puternic se află o femeie puternică", afirmă Florina Cercel.

Actorul Mircea Albulescu spune că „Michaela i-a păstorit lui Ştefan toată viaţa. Ştefan a înălţat-o pe Michaela, icoană în sufletul său, toată viaţa lor".

Sebastian Papaiani subliniază că durerea despărţirii de Ştefan i-a fost Michaelei foarte mare şi poate n-a putut-o duce. „Moartea lui Fănică a fost prea rapidă. Toată viaţa s-a ocupat doar de el şi nu concepea că el poate să moară. După ce l-a pierdut, tot pentru el a trăit. Pe lângă filmul despre el, era preocupată să facă demersurile necesare pentru a transforma casa de la Gruiu în casă memorială".

Nelu Ploieşteanu aprecia îndeosebi mâncărurile pe care le prepara doamna Tonitza. „Era o maestră în arta culinară şi am să duc dorul ciorbei de burtă, a salatei de fasole verde şi a torturilor pe care le prepara ca nimeni alta", spune el. Ploieşteanu nu va uita nici cafeaua băută la umbra nucului din grădina de la Gruiu şi nici joaca „de-a graurii", când marele actor şi prietenul Ploieşteanu mâncau, pe întrecute, struguri din vie.