Povestea de dragoste dintre Stefan Iordache şi Michaela Tonitza

Mihaela Tonitza Iordache, la ]nmormântarea lui Ştefan Iordache

Michaela Tonitza Iordache, care a scris un cutremurător „Aşteaptă-mă!“ pe coroana de la mormântul soţului, va fi incinerată azi. Peste 40 de zile cenuşa ei va fi aşezată în cimitirul din comuna Gruiu, lângă bărbatul pe care l-a iubit cel mai mult pe lume.

La înmormântarea lui Ştefan Iordache, de la 14 septembrie 2008, la cimitirul din comuna Gruiu, pe coroana din partea soţiei sale, Michaela Tonitza Iordache, scria doar atât: „Aşteaptă-mă!". Actorul Ştefan Iordache, bărbatul care mărturisea că i-a fost Michaelei „şi soţ, şi iubit, şi fiu" timp de 40 de ani, nu şi-a aşteptat jumătatea prea mult. Doar un an şi jumătate.

Ştefan Iordache: „Şansa vieţii mele, Michaela“

Sebastian Papaiani: „După ce l-a pierdut,  tot pentru el a trăit“

Teatrologul Michaela Tonitza Iordache s-a stins, la 67 de ani, sâmbătă dimineaţă, la Spitalul Elias din Capitală, după ce s-a aflat în comă timp de o săptămână.

Trupul Michaelei va fi incinerat astăzi, iar cenuşa va fi ţinută în casă timp de 40 de zile, după care va fi depusă, cu slujbă religioasă, lângă sicriul lui Ştefan Iordache de la Gruiu. Cei care au iubit-o pe Michaela Tonitza Iordache îi pot aduce astăzi, între orele 10.00 şi 13.00, un ultim omagiu la Teatrul Ţăndărică (la Sala Lahovary, de pe strada Eremia Grigorescu nr. 24), pe care ­Michaela Tonitza l-a condus între 1986 şi 1999.

Ataşată de studenţi

Soţia lui Ştefan Iordache a trăit o profundă suferinţă în ultima parte a vieţii, pentru că avea probleme cu rinichii, iar în urma unei operaţii din luna ianuarie starea ei s-a înrăutăţit.

La Spitalul Elias, Michaela a fost vegheată de doctoriţa Dana Safta şi de cumnata sa, Ileana Iordache. După moartea lui Ştefan, profesoara era preocupată doar de memoria lui Ştefan şi de studenţii ei de la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I. L. Caragiale" (UNATC).

„Continua să trăiască tot pentru soţul ei, pentru că, împreună cu regizorul Şerban Marinescu, lucra la un film dedicat lui Ştefan Iordache", mărturiseşte actriţa Florina Cercel. Regizorul Şerban Marinescu spune că pe masa Michaelei se află încă tezele de doctorat ale studenţilor ei de la UNATC, unde a fost unul dintre întemeietorii catedrei de teatrologie.

O poveste de iubire încă nescrisă

Cei doi s-au cunoscut în urmă cu 40 de ani, la mare, când le-a făcut cunoştinţă George Banu, coleg al Michaelei şi bun prieten cu Ştefan. Michaela nu ştia atunci mare lucru despre actor, îl văzuse numai în filmul în care debutase, „Străinul" (1964).

„Când a auzit că-s nepoata lui Tonitza a încercat să mă dea gata şi, ce-i drept, a şi reuşit", povestea cu umor ­Michaela Iordache.

Cei doi au început atunci o relaţie foarte complexă, căsătorindu-se pe 30 aprilie 1970. „Totuşi, nu m-am măritat cu el pentru că era un actor important, m-am măritat cu el pentru că era un Om foarte important. Am ştiut întotdeauna că el era mai important decât mine, aşa că am trecut, firesc, pe planul doi", spunea Michaela, cu multă modestie. „Povestea lor de iubire, profundă, încă nu a putut fi scrisă sau înţeleasă", consideră regizorul Şerban Marinescu.

N-au avut copii

Când vorbea despre Ştefan, soţiei sale îi înotau adesea ochii în lacrimi. Marele lor regret era că nu au avut copii. La început, când s-au căsătorit, amândoi erau preocupaţi mai mult de carieră.

Din întreaga fiinţă a Michaelei se desprindea ceva  dincolo de iubire, altruism sau devotament, iar cunoscuţii povestesc: „Privind-o pe Michaela Tonitza, înţelegeai că poţi să iubeşti un bărbat mai mult decât te-ai putea iubi vreodată pe tine însăţi".

A dramatizat „Maestrul şi Margareta"

Profesoară de teatrologie, bursier Herder al Universităţii din Viena, recomandată pentru bursă de Tudor Arghezi, Michaela Tonitza Iordache a avut o carieră impresionantă, fiind unul dintre întemeietorii catedrei de teatrologie de UNATC şi director al Teatrelor Mic şi Ţăndărică.

A scris împreună cu George Banu „Arta teatrului", publicând ulterior şi volumele „Despre joc" şi despre Eliza Petrăchescu. A realizat şi importante dramatizări după romanele „Maestrul şi Margareta", după Bulgakov, sau „Oblomov", după Goncearov. Spectacolul „Maestrul şi Margareta", montat de Cătălina Buzoianu, i-a marcat, în 1980, cariera lui Ştefan Iordache la Teatrul Mic.