Acasă la Alexei Mateevici
0
Dacă eşti prin Căuşeni nu ai cum să nu treci pe la Zaim, la casa-muzeu a poetului despre care se spune că a crescut ca un înger, a trăit ca un erou al culturii şi a murit ca un sfânt.
Gospodăria de la Zaim, ascunsă după un gard de piatră şi o poartă mare de lemn, păstrează cu sfinţenie istoria familiei Mateevici. Autorul imnului „Limba noastră" a locuit aici din 1893 până în 1907. Casa construită de tatăl lui, preotul Mihail Mateevici, a devenit muzeu la 26 martie 1988, la 100 de ani de la naşterea poetului. Astăzi îi păşesc pragul toţi cei care vor să depună flori la monumentul scriitorului, ce domină curtea casei. „Aici vin şi ţărani, şi academicieni. Cifra de vizitatori ajunge anual până la 5.000", ne spune Ion Găină, cel care a fondat muzeul.
În perioada sovietică, această căsuţă a servit drept maternitate a satului. „Aici s-au născut jumătate de locuitori din Zaim şi, credeţi-mă,
că nu a murit nicio mamă şi niciun copil", afirmă directorul instituţiei.
Click aici pentru a vedea Galeria Foto
Legătură spirituală
Cum a ajuns însă muzeu? „Încă din copilărie am simţit că am o legătură spirituală cu Alexei Mateevici, care, de altfel, mi s-a părut firească. Ulterior, cercetările pe care le-am făcut în anii de studii s-au axat pe viaţa scriitorului. Am dorit să-i fac astfel dreptate", mărturiseşte Ion Găină, originar din satul din apropiere, Sălcuţa.
Astăzi, în casa-muzeu găsim mai multe obiecte care au aparţinut familiei Mateevici: de la armoniul la care cânta micuţul Alexei împreună cu fraţii săi în serile lungi de iarnă, până la cutiile metalice pentru caramele pe care e ilustrat consiliul militar din ajunul bătăliei de la Borodino, din 1812.
Citeşte şi
DESTINAŢIE Conacul armeanului care a lucrat împotriva noastră
Locul unde cobori pentru a te înălţa
Interior ca şi acum o sută de ani
„Toate sunt obiecte autentice, păstrate cu multă grijă. Chiar şi paturile au aparţinut familiei Mateevici", povesteşte Tatiana Julea, muzeografa care ne poartă prin cele şase odăi ale casei. Trei dintre ele sunt camere memoriale: cea a părinţilor, a copiilor şi biblioteca familiei. Celelalte trei sunt săli de expoziţie: sala cu bust, sala „Eu cânt" şi sala „Limba Noastră". „Avem chiar şi colecţii cu cărţi foarte vechi de care s-a atins poetul. Ne-au fost donate de biblioteca fostei şcoli duhovniceşti din Chişinău, pe care a frecventat-o Alexei Mateevici", povesteşte Tatiana Julea.
La umbra salcâmilor bătrâni
Pereţii casei-muzeu sunt plini de fotografii de epocă, iar prin sertarele mobilierului se păstrează carnetul cu note al lui Alexei Mateevici de la seminarul teologic şi scrisorile pe care i le-a trimis soţiei sale, Teodora. „Sunt scrise cu atâta gingăşie... pentru că a murit la doar 29 de ani. Teodora a trăit restul vieţii cu amintirile legate de soţul său. Nina, fiica lor, organiza adesea întâlniri cu oameni de artă la care vorbeau despre operele tatălui său", mai spune muzeografa.
Şi cele câteva trunchiuri de salcâmi din curte, care au dat vlăstari noi, ne duc înapoi cu 100 de ani. La umbra lor obişnuia să citească Alexei Mateevici. „Asta ne vorbeşte despre continuitatea vieţii. Menirea noastră este să păstrăm amintirea frumoasă", conchide Tatiana Julea.
Despre Alexei Mateevici ne aminteşte şi şcoala veche din sat în care a învăţat marele scriitor între 1895-1897, dar care astăzi stă să se ruineze. „Din păcate, o greşeală şi ignoranţa a făcut ca şcoala să nu fie introdusă în catalogul monumentelor istorice. În curând nu vom mai putea face nimic pentru a o recupera", susţine Ion Găină.
Viaţa poetului Mateevici
Alexei Mateevici s-a născut la 27 martie 1888 în Căinari, fiind primul copil al preotului Mihail Mateevici. Este unul din cei mai importanţi scriitori din Republica Moldova, deşi a decedat la doar 29 de ani.
În 1907, în primele numere ale ziarului „Basarabia" îi apar poeziile „Ţăranii", „Eu cînt", „Ţara". În 1914 absolveşte Academia Teologică din Kiev. Alexei Mateevici a fost preot militar, în 1917 luând parte la luptele de la Mărăşeşti, cea mai importantă operaţiune militară desfășurată de Armata Română în timpul Primului Război Mondial. În august, în acelaşi an, bolnav de tifos exantematic, se stinge din viaţă la Spitalul numărul 1 din Chișinău și este înmormântat la Cimitirul Central de pe strada Armenească.
Se încarcă comentariile...
