Ce învăţau copiii la şcolile din vechiul Chişinău
0
Orele de menaj au fost timp de un secol obligatorii, alături de scriere, citire şi matematică. În timp ce odraslele nobililor şi boierilor mergeau la pensioane, cei ai ţăranilor însuşeau buchiile pe lângă biserici
Primul clopoţel şi fastul specific începutului de an şcolar sunt tradiţii fireşti în viaţa oricărui om. În urmă cu două secole însă, toate aceste evenimente nu existau. Copiii chişinăuienilor de altădată se adunau la una dintre cele şapte şcoli domneşti şi învăţau în săli amenajate pe lângă biserici. În 1803 la Chişinău a fost înfiinţată prima Şcoală Domnească în perimetrul Bisericii Măzărache, unde dascălii îi învăţau pe micuţi scrierea, citirea, slavona şi noţiuni de aritmetică.
SFÂNTUL NICOLAE DIN CUI
„Dascălul aduna copiii într-o cameră cu o masă lungă cu două bănci la fel de lungi. Le citea buchiile şi copiii repetau. Tot acolo erau citite şi textele de rugăciuni, în româneşte. Cei buni la învăţătură fie erau scutiţi de la taxă, fie primeau cărţi sau li se permitea să participe la slujbele în care erau invitaţi marii dregători. Pentru cei mai puţini silitori, Sfântul Nicolae din cui era o formă frecventă de corecţie", spune istoricul Andrei Eşanu. Academicianul mai adaugă că elevii din şcolile domneşti din Chişinău ai căror părinţi îşi permiteau să le plătească studiile mai departe erau trimişi la Şcoala Domnească de la Iaşi, una dintre cele mai renumite din acea vreme. „Acolo învăţau fizică şi matematici avansate cu profesori din Viena, Berlin, Paris sau dascăli de la universităţile din Italia şi Grecia", mai precizează istoricul.
POVEȘTI DE CHIȘINĂU Ce-a mai rămas din băile publice de altădată
În prima jumătate a secolului al XIX-lea apar primele şcoli particulare de fete (aşa-numitele pensioane). Primul pension a fost cel întreţinut de Ana Şafarevskaia. În anul 1835, aici învăţau doar 17 eleve, fiice de nobili. În martie 1864, nobila Liubov Beliugova, fiica profesorului de la Seminarul Teologic Al. Beliugov, deschide pe locul Liceului „Gh. Asachi" de astăzi o şcoala de fete. La 1870, instituţia a fost luată sub auspiciile Zemstvei, iar în perioada interbelică a fost reorganizată în Liceul „Regina Maria". Şcoala era destinată fetelor din familiile înstărite, cu diferite vârste, durata studiilor fiind iniţial de trei ani.
CURSURI OBLIGATORII DE MENAJ
„Învăţau religia, limba franceză, limba rusă, istoria universală, geografia, muzica, desenul, dansul, broderia ş.a. Chiar dacă erau din familii înstărite, iniţial, menajul era o disciplină obligatorie. La acest pension, fetele erau învăţate să-şi aranjeze dantelele cu nişte fiare de călcat încălzite pe câte o sobă în formă conică, din teracotă", susţine istoricul Silvia Corlăteanu-Granciuc.
Băieţii învăţau, cu precădere, în cadrul Seminarului Duhovnicesc (întemeiat în anul 1813, la intersecţia străzilor Bănulescu-Bodoni şi 31 August 1989), şi în şcolile spirituale. Prima astfel de şcoală, subordonată Seminarului, a fost cea fondată în anul 1823. În anul 1866 aceasta se mută în sediul actualei Biblioteci Municipale „B.P. Hasdeu. „Către sfârşitul secolului al XIX-lea a fost deschis şi Liceul de fete «Principesa Natalia Dadiani» (în clădirea actualului Muzeu Naţional de Arte Plastice). Natalia Dadiani a beneficiat de anumite sume de bani pentru dezvoltarea instituţiei de învăţământ, datorită influenţei comunităţii greceşti din acea vreme", adaugă cercetătoarea. Liceul a funcţionat ca instituţie de învăţământ până în anul 1945.
ÎNVĂŢĂMÂNT DE ŞAPTE CLASE
Ulterior numărul instituţiilor de învăţământ a crescut rapid. În perioada interbelică în Chişinău erau 23 de grădiniţe, 23 de şcoli secundare, 11 licee, trei gimnazii, două şcoli pedagogice, un seminar teologic şi şase şcoli profesionale.
„Toţi copiii erau obligaţi să frecventeze şcoala primară. Iniţial făceau patru clase, iar apoi le-au mai fost adăugate încă trei clase obligatorii. În prima treaptă învăţau să scrie, să citească, să socotească, în plus aveau câte două ore de religie pe săptămână. În treapta următoare deja făceau învăţământ practic utilitar, în funcţie de zonele de unde proveneau", spune şi Natalia Mafteuţă, doctorand la Institutul de Istorie.
Şcoală în perioada ţaristă
În prima parte a secolului al XIX-lea, în şcolile din Chişinău era aplicat un stil de învăţare lancasterian. Primele astfel de instituţii de învăţământ au apărut pe la 1820. „Învăţământul a cunoscut o dezvotare rapidă în acea perioadă. Cum numărul învăţătorilor era insuficient, în şcolile lancasteriene compensaţia era asigurată de elevii mai mari din aceleaşi şcoli, care îi învăţau pe cei mici", susţine Natalia Mafteuţă de la Institutul de Istorie despre metoda dezvoltată de un învăţător numit Lancaster.
Citește cele mai importante știri din Republica Moldova pe Adevarul.md
Se încarcă comentariile...
