Şeful Misiunii OSCE în Moldova despre conflictul transnistrean:„Niciuna dintre părți nu e gata de compromis“

Înainte de a pleca din funcţia de şef al Misiunii OSCE în Moldova, Philip Remler a făcut o retrospectivă a evoluţiilor în problema transnistreană în 2011. Oficialul a declarat că unul dintre succese este reluarea negocierilor oficiale în formatul 5+2, dar că au fost şi eşecuri semnificative.

Adevărul: Cum aţi descrie anul 2011 din perspectiva negocierilor pe marginea conflictului transnistrean?

Philip Remler: Momentul cel mai important a fost reluarea negocierilor oficiale în formatul 5+2, suspendate în 2006. Doar tratativele în sine nu rezolvă desigur nimic, însă fără ele nu putem soluţiona conflictul. Aşadar, este bine să avem aceste negocieri.

Care sunt succesele şi eşecurile anului?

Despre succesul principal am amintit deja. Acesta a fost scopul nostru de ani şi ani. Evident, ne-am dorit ca acest progres să fi fost realizat mai devreme. Prima rundă de negocieri de la Moscova din luna iunie trebuia să genereze o decizie de reluare a negocierilor, dar nu s-a întâmplat asta deoarece, cred, n-a fost bine pregătită. Am fost nevoiţi să aşteptăm până la finele lui septembrie înainte de a putea obţine o decizie în acest sens. Nu e bine nici că grupurile de lucru privind măsurile de consolidare a încrederii se întâlnesc doar atunci când comunitatea internaţională le spune acest lucru. Totodată, nu există atât de multă substanţă pe cât ne-am dori.

De ce negocierile în format oficial au fost reluate atât de târziu?

Niciun progres în acest conflict nu poate fi obţinut rapid. Totul necesită timp şi trebuie să fie abordat puţin indirect. Odată ce avem aceste negocieri, ideea este să ne asigurăm că ele vor continua. Obiectivul nostru este să avem certitudinea că prima întâlnire nu este ultima. Prima rundă a avut loc la Vilnius şi este evident că nu a fost ultima, irlandezii au invitat părţile la Dublin, la sfârşitul lunii februarie. Am primit un răspuns că partea transnistreană a acceptat invitaţia, deşi încă nu ştiu cine îi va reprezenta. Cred că este un început răsunător, ce denotă dorinţa ambelor părţi de a continua dialogul.

V-aţi aşteptat la o schimbare în regiunea transnistreană ca urmare a rezultatelor aşa-numitelor alegeri prezidenţiale?

A fost surprinzător şi pentru mine. Am fost acolo marţi şi am vorbit cu liderul transnistrean Igor Smirnov care mi-a spus că alegerile sunt valide şi că va exista un al doilea tur, iar apoi va fi ales noul lider. Aceasta, cred, arată că pe celălalt mal al Nistrului există evoluţii şi că lucrurile se schimbă.

Credeţi că viitorul lider de la Tiraspol va fi mai deschis pentru negocieri decât Igor Smirnov?

Să aşteptăm şi să vedem, nu vreau să presupun. Depinde de echipa ce vine cu noul lider, de relaţiile dintre diferitele grupuri din regiune. Mi se pare imposibil de prezis.

În ce măsură este gata Transnistria să ajungă la o înţelegere?

Ambele părţi sunt gata să ducă tratative. Întrebarea este ce anume negociază? Nu văd multă dorinţă de a face compromisuri la niciuna dintre părţi. Sunt deja de patru ani în Moldova şi ceea ce văd în discursul politic pe ambele maluri ale Nistrului este asemeni unor sloganuri de pe timp de război. Părţile au poziţii de pornire ce diferă mult. Niciuna nu a reuşit să se detaşeze de poziţia iniţială şi nu e gata să cedeze. Puteţi vedea acest lucru în fiecare sondaj de opinie publică. Este ceva ce necesită să fie dezvoltat.

Din ce cauză nu se poate ajunge de atâţia ani la o înţelegere comună?

Este o chestiune de voinţă politică. Nicio conducere nu poate face ceva ce va provoca nemulţumirea poporului. Oamenii nu au fost pregătiţi pentru un compromis, pe ambele maluri sunt gata numai pentru victorie. Acesta este singurul lucru care lipseşte, în mod clar există atât de multe soluţii posibile. Nu este un conflict în care sute de mii de oamenii şi-au pierdut vieţa, nu avem sute de mii de persoane strămutate şi refugiaţi, precum în alte ţări din fosta URSS sau din fosta Iugoslavie. Există o animozitate redusă între oamenii de pe ambele maluri ale Nistrului, mult mai puţină decât am văzut în Nagorno-Karabah, în Georgia, în Cecenia. Acolo oamenii, de fapt, s-au urât suficient de mult încât să tragă în civili. Aşa ceva nu s-a întâmplat aici şi este un avantaj. Ceea ce trebuie să facem este să ne bazăm pe faptul că nu există niciun conflict, că societatea niciodată nu a fost divizată, să construim încrederea necesară pentru a ajunge la un acord la nivel de conducere.

Cum comentaţi declraţiile oficialilor UE cum că diferendul transnistrean n-ar trebui să fie o barieră în relaţiile UE - Moldova?

Ce spune Uniunea Europeană este că nu vor repeta experienţa Ciprului. Pe de altă parte, cred că UE nu va trata Moldova ca pe un ostatic al conflictului transnistrean.

Valeri Kuzmin, Ambasadorul Rusiei: „UE nu intenţionează să primească Moldova“

Ambasadorul Ucrainei în Moldova: După 20 de ani, „mergem spre UE simultan"

OSCE monitorizează situaţia drepturilor omului în Republica Moldova. Care sunt concluziile pentru 2011?

Una dintre încălcările grave a fost reţinerea bloggerului rus Eduard Baghirov, dar în principiu cred că există îmbunătăţiri în acest domeniu. În multe instituţii de stat, care nu s-au desprins totalmente de trecutul sovietic, lucrurile se schimbă mai lent. Pe malul stâng am văzut eliberarea lui Ernest Vardanean şi Ilie Cazac. Chiar nu pot spune ce se va întâmpla în acest domeniu pe viitor. Faptul că Igor Smirnov n-a trecut în al doilea tur al „prezidenţialelor" după ce a fost la putere timp de 19 ani şi că totuşi a recunoscut aceste „alegeri" este un semn promiţător.

Care sunt obiectivele OSCE pentru anul ce vine?

Obiectivele trebuie să fie de două ori mai multe. Trebuie continuate şi dezvoltate negocierile cât mai departe posibil. Tratative într-un cadru larg, nu doar în formatul 5+2, dar şi contacte între reprezentanţii ambelor părţi şi a grupurilor de lucru, la toate nivelurile. Totodată, avem nevoie de extinderea contactelor între oamenii obişnuiţi de pe ambele maluri ale Nistrului.

PROFIL

Nume: Philip Remler
Funcţie: Şeful Misiunii OSCE în Moldova

A preluat postul de şef al Misiunii OSCE în Moldova la 19 decembrie 2007. Anterior a deţinut funcţia de Consilier Superior al Ambasadorului SUA la Moscova. De asemenea, a lucrat cu Grupul OSCE de la Minsk pentru reglementarea conflictului din Nagorno-Karabah, în calitate de şef adjunct al Oficiului Negociatorului Special pentru conflicte regionale din cadrul Departamentului de Stat.