INTERVIU Comisarul Dacian Cioloş: România poate ajunge jucător pe piaţa UE prin organizarea producătorilor şi bursele de cereale
0
Agricultura a salvat anul acesta economia României, dar ca să se întâmple la fel an de an e nevoie de măsuri, organizare, promovare şi viziune. Există oportunităţi care pot aduce însă agricultura României nu doar în poziţii "decisive" pentru PIB-ul economiei ci şi ca jucător european. Comisarul UE pentru agricultură Dacian Cioloş explică, pentru Adevărul Europa, care sunt oportunităţile României în faţa competitoril
Ovidiu Nahoi: Recolta bună s-a simţit în PIB. Guvernanţii întrevăd semnul reluării creşterii economice, dar analiştii spun "Atenţie, e doar o conjuctură". Dvs. cum vedeţi lucrurile?
Dacian Cioloş: Agricultura a arătat cât de valoroasă poate să fie pentru România, aducând creştere economică într-o perioadă în care avem nevoie de ea ca de aer. A fost un an bun, a fost o recoltă bună, dar nu este momentul să cădem în euforiile toamnei. Cu mai puţin noroc, la fel de bine s-ar fi putut ca anul acesta agricultura să fi fost o frână pentru economie. Din păcate, contribuţia agriculturii în economia românească este încă imprevizibilă. Până nu creştem gradul de previzibilitate a producţiei şi a valorificării acesteia, aportul agriculturii în economie va fi ca o sabie cu două tăişuri.
Dar, din fericire, a fost un an bun şi sper să învăţăm câteva lucruri din asta. În primul rând, agricultura nu trebuie subestimată, scoasă de la naftalină doar când soarele şi ploile vin la timp iar producţia agricolă ajută la calculele economice, sau când socoteli politice învăluiesc agricultorii în dulci campanii electorale.
Agricultura nu trebuie tratată cu superficialitate atunci când se construieşte bugetul. Dacă dorim rezultate, nu putem trata agricultura ca pe un sector oarecare. Este un sector strategic, care la prima vedere consumă buget dar care poate avea un aport socio-economic mult superior investiţiei publice în susţinerea lui. Agricultorii au nevoie de susţinere financiară publică pentru că li se cere mai mult decât să producă pentru piaţă. Gândiţi-vă la toate normele pe care trebuie să le respecte, gândiţi-vă la ce fac pentru menţinerea fertilităţii solului, pentru mediu, pentru păstrarea unei zone rurale vii. Mai mult decât atât, un agricultor nu poate opera ca un om de afaceri care îşi închide o fabrică într-un loc şi o mută într-altul, unde afacerea e mai profitabilă.
Agricultorul este legat de un ciclu de producţie, este legat de un spaţiu dat, în care condiţiile pentru agricultură nu sunt întotdeauna favorabile. Natura îi oferă deja suficientă instabilitate. De aceea, ar fi bine să nu mai adăugăm şi noi instabilitate, prin politici bugetare imprevizibile. Când e făcută clar, transparent, planificat, bine ţintit, cu obiective precise, susţinerea agricultorilor se reflectă pozitiv în economie. Nicio ţară cu agricultură importantă nu şi-a câştigat locul pe piaţă doar datorită ploilor şi soarelui. Cel puţin în Europa, niciuna.
Ovidiu Nahoi: Spuneţi că România nu are cu adevărat o politică agricolă. Care ar trebui sa fie pilonii acestei politici, după opinia dumneavoastră?
Dacian Cioloş: În primul rând este important că agricultura să fie recunoscută ca unul din principalii piloni ai economiei româneşti, ca poziţia ei în economie să fie întărită pe termen lung, nu doar în anii când natura este darnică.
Vedeţi, la noi, în anii 90 a început o reformă funciară, pe alocuri neterminată nici până azi. Această reformă funciară trebuia dublată de o reală reformă agrară care să pună la dispoziţia fermierilor nu numai pământul ci şi mijloacele de a-l lucra şi valorifica, posibilitatea de a achiziţiona utilaje, de a-şi moderniza fermele, măsuri de organizare a pieţei, încurajarea organizaţiilor de producători. Lucrurile au început să se schimbe în momentul în care România s-a angajat în procesul de aderare la UE. Suntem acum conectaţi la o politică agricolă europeană, suntem într-un curent european. Este alegerea noastră dacă ne lăsăm doar purtaţi de val sau folosim energia şi resursele acestui curent pentru a merge în direcţia care ne este cea mai favorabilă, pe această bandă largă care este agricultura europeană cu piaţa ei comună. Dar pentru asta e nevoie să avem o viziune, e nevoie de repere. De aici trebuie să pornim. Agricultura românească este diversă, avem ferme foarte mari, ferme foarte mici, agricultură de munte agricultură de câmpie. Avem nevoie de o viziune integratoare, cu obiective clare, conectată la realităţile prezente, la resursele existente.
Fermele mari şi agro-industria trebuie stimulate să investească în inovare pentru creşterea de durată a performanţei şi pentru a ieşi la export. Pe plan mondial, cererea de alimente este în creştere - este o creştere structurală, de durată. Preţurile produselor alimentare se vor menţine ridicate pe piaţa internaţională. Aceasta este o oportunitate extraordinară pentru România, care are încă un potenţial neexploatat de creştere a producţiei, chiar şi în zona de câmpie, unde a început să facă performanţă.
Pe de altă parte, categoria de ferme mici-mijlocii trebuie stimulată în alt mod decât fermele mari. Ar trebui să iasă pe piaţă cu produse care au trecut printr-o primă procesare în mâinile agricultorilor sau în organizaţiile acestora, pentru ca o parte cât mai mare din valoarea adăugată să rămână la agricultori. Procesarea se poate face fie în fermă, fie în unităţi de colectare, procesare, ambalare care să aparţină producătorilor reuniţi în grupuri.
România are un potenţial foarte bun şi în agricultura ecologică care, în prezent, ocupă puţin peste un procent din suprafaţa arabilă a ţării, în vreme ce media europeană este undeva la 4-5%. Am putea produce cereale şi proteine vegetale bio, necesare pentru furaje, având în vedere că, la nivel european, depindem destul de mult de importuri.
O altă posibilitate ar fi să legăm clar agricultura locală cu produse specifice, de calitate sau chiar de turism. Mi-ar plăcea să văd din ce în ce mai multe produse regionale, locale sau măcar produse alimentare româneşti în pensiunile turistice, în hoteluri, în staţiuni, în restaurantele bune din oraşele mari. Pentru asta e nevoie de voinţă şi de organizare din partea producătorilor şi a proprietarilor de pensiuni dar poate şi de o stimulare concertată din partea autorităţilor publice. Acestea ar fi doar câteva elemente ale unei politici agricole româneşti, pe care vă rog să le luaţi ca opinii personale, ale unui om conectat cu ce se întâmplă acasă.
Ovidiu Nahoi: România se confruntă cu o problemă de fond: populaţie rurală îmbătrânită şi foarte săracă, dependentă de agricultura de subzistenţă. Cum se poate moderniza sectorul agricol în aceste condiţii?
Dacian Cioloş: Să ştiţi că problema îmbătrânirii populaţiei rurale este una europeană, nu numai românească. De aceea, în cadrul politicii agricole comune am propus un pachet de măsuri dedicat tinerilor care încep sau preiau o activitate agricolă. În primul rând, un nou tânăr fermier, de până în 40 de ani, va beneficia de o subvenţie la hectar suplimentată cu 25% pe perioada primilor 5 ani. Pentru ţările cu ferme mici, cum este și România, limita va fi de 25 de hectare. Sper ca această măsură să-i sprijine pe tinerii care se instalează la ţară să aibă acces mai uşor la credite în perioada în care fac cele mai mari investiţii. De asemenea, am îmbunătăţit pachetul dedicat tinerilor în cadrul programului de dezvoltare rurală - o combinaţie de granturi care pot merge până la 70.000 de euro, formare profesională şi servicii de consultanţă.
Pe de altă parte, încercăm să propunem o soluţie şi pentru a scoate la lumină fermele foarte mici. Va exista o schemă care va permite statelor membre să acorde o subvenţie fixî către micii fermieri, cuprinsă între 500 și 1000 de euro pe an, o plată mult simplificată, bazată doar pe respectarea unor condiții minimale. Asta nu trebuie să ducă însă la încremenirea acestor ferme în stadiul în care se află. Este crucial ca acestea să se modernizeze, să producă pentru piaţă, să devină viabile economic. După cu ştiţi, sunt mulţi oameni care nu mai pot să-și lucreze pământul pentru că sunt bătrâni sau au ieșit din agricultură, dar se agaţă de acea subvenţie pe teren pentru că este poate singurul venit pe care îl au. De aceea, am propus și o schemă de restructurare agricolă care încurajează ieșirea micilor agricultori prin transferul permanent al terenurilor către alți fermieri care produc pentru piaţă, printr-o subvenţie egală cu 120% din subvenţia pe care ar fi primit-o în cadrul schemei pentru micii fermieri.
Practic, celor care își vor da pământul în arendă sau îl vor vinde unor fermieri care investesc, Politica agricolă comună le va oferi un fel de rentă viageră până în 2020 cu un sfert mai mare decât subvenția pe care ar fi primit-o pe teren. Sper ca aceste măsuri propuse la nivel european să sprijine şi procesul de modernizare a sectorului agricol din România. Aceste măsuri europene oferite ca şi oportunităţi, pot fi integrate într-o abordare specifică a României în combinaţie cu alte măsuri naţionale.
Ovidiu Nahoi: Sectorul agricol din România este practic nefiscalizat. Credeţi că introducerea fiscalizării în agricultură ar impulsiona dezvoltarea sectorului sau mai degrabă ar ruina micii producători?
Dacian Cioloş: Fără fiscalizarea agriculturii ne învârtim într-un cerc al subdezvoltării. Agricultorii vând la negru, la marginea parcelei sau la marginea drumului, vând la un preţ prost, imediat după recoltare, sub presiunea urgenţei. Se bucură, poate, că primesc un ban din care duc ceva acasă şi cu care pot începe următorul ciclu de producţie. Dar anul viitor va fi la fel, peste doi ani va fi la fel. Comoditatea traiului într-o economie la negru este o capcana a subdezvoltării, un prizonierat total în stagnare. Agricultorul nu va avea un bilanţ, nu se va putea duce la bancă, nu va putea avea acces la fondurile europene. Atât timp cât acest potenţial nu scos pe piaţă, el nu aduce nici un beneficiu societăţii şi economiei reale. Este în interesul tuturor ca agricultura să iasă la lumină.
De aceea, cred că fiscalizarea în agricultură ar trebui abordată într-un mod inteligent, cu bătaie pe termen mediu şi lung, nu ca un "bau-bau". O fiscalizare progresivă, care să nu pună o presiune financiară insuportabilă pe producători, mai ales pe cei care investesc, însoţită de un sprijin ţintit pe categorii de agricultori, răspunzând nevoilor concrete ale acestora, ar avea poate mai mari şanse de izbândă. Altcumva, rămânem într-un cerc mental care ţine România agricolă într-o subdezvoltare structurală. Fără fiscalizare, nu vom putea beneficia de Politica agricolă comună şi de prevederile bune pentru România care sunt acolo, calitatea absorbţiei va fi slabă, finanţările ţintite doar către cei care au deja nu şi către cei care au cea mai mare nevoie de ele, iar impactul economic real limitat.
Ovidiu Nahoi: Unii producători agricoli s-au plâns ca preţurile la export au scăzut în momentul în care România a anunţat recolte record pentru 2011. Au dreptate aceşti producători să fie nemulţumiţi?
Dacian Cioloş: Recolta pe care am avut-o anul acesta în România ar trebui să fie regula, nu excepţia. Agricultura şi-a dovedit potenţialul într-un an bun. Cu o agricultură mai organizată, cu sisteme de irigare eficientizate, cu servicii de consultanţă performante, îndreptate spre cei care au nevoie, ar trebui să fim capabili să atingem producţii de acest nivel în fiecare an.
În condiţiile în care preţurile la nivel mondial cresc, este anormal ca preţurile pe care le primesc agricultorii români să scadă. Dar aici m-aş uita mai degrabă la câteva probleme structurale.
În primul rând e nevoie ca producătorii din România să se organizeze mai bine pentru a-şi putea apăra interesele economice în raport cu partenerii de pe filieră şi pentru a putea negocia pe pieţele externe. E important ca grupurile de producători să se implice în gestionarea şi organizarea capacităţilor de stocare. Dacă aceste grupuri ar face investiţii în silozuri, în depozite pentru cereale şi alte produse agricole pentru a putea ieşi pe piaţă numai când preţul este convenabil, altfel ar sta situaţia în construcţia preţurilor pe piaţă. Ulterior, acest proces ar putea fi însoţit de o transparentizare a pieţei cerealelor printr-o bursă a cerealelor în România. Uitaţi-vă pe harta Europei şi veţi vedea că bursele de cereale sunt mai degrabă pe partea de vest, spre ocean, către ceea ce vine şi pleacă din Statele Unite ale Americii. La Marea Neagră, în ciuda faptului că este un punct nodal important în transportul cerealelor spre restul lumii, în ciuda prezenţei unor producători cu potenţial precum Rusia şi Ucraina, la care se adaugă România, Ungaria şi alte ţări agricole din sud-estul european, nu există încă un loc de construcţie a preţului care să rivalizeze cu coasta de vest a Europei. Dacă în România ar exista o bursă a cerealelor, am avea şanse să devenim jucători importanţi pe pieţele europene şi internaţionale. Fără să facem aceşti paşi, preţul pe munca agricultorilor români va continua să fie stabilit de alţii.
Ovidiu Nahoi: Există oportunităţi de export pentru agricultura româneasca în acest moment? Vor exista şi în continuare?
Dacian Cioloş: Categoric, da. Şi nu mă refer numai la cereale, despre care am discutat deja. Există un potenţial mare de export în Europa. Sper ca România să poată relua exportul intracomunitar de carne de porc la începutul anului viitor. Am semnale clare din Comisia Europeană în acest sens. După rezolvarea problemelor pe care le-am avut cu controlul pestei porcine, Comisia va face această propunere în decembrie.
Produsele de calitate româneşti, au o piaţă încă neexploatată în Europa dar şi în afara ei. Pentru aceasta este însă esenţial ca pe piaţa românească să clarificăm cât mai repede statutul produselor de calitate, al produselor tradiţionale, înainte ca acestea să fie complet discreditate de cei care abuzează de aceşti termeni. Avem până acum un singur produs cu Indicaţie Geografică înregistrat şi protejat la nivel european. Este loc de încă multe altele şi e nevoie de un efort susţinut în acest sens. Apoi, trebuie organizată promovarea acestora pe piaţa europeană. Oportunităţi există. La sfârşitul lunii ianuarie, România va fi ţara parteneră pentru organizarea târgului european Săptămâna Verde la Berlin - unul dintre cele mai mari târguri de produse agricole şi agroalimentare din lume. Este o şansă uriaşă pentru România şi pentru producătorii de acasă de a face cunoscută valoarea produselor româneşti, o şansă pentru care trebuie să fim pregătiţi temeinic şi pe care nu ne putem permite s-o ratăm. Sper ca această oportunitate să fie tratată cu seriozitate de autorităţile române şi de agenţii economici care vor participa.
Întorcându-ne la comerţul în afara Europei, România poate şi trebuie să profite de noile pieţe deschise de acordurile comerciale pe care Uniunea Europeană le încheie cu state terţe. Toate aceste acorduri au o dimensiune agricolă şi alimentară semnificativă, de negocierea cărora mă ocup, pentru că sunt parte a portofoliului meu de comisar european. Mă refer atât la pieţe vecine care se deschid către UE, mai ales Ucraina şi Rusia, dar şi la pieţele mai îndepărtate. Recent a fost semnat un acord de liber schimb cu Coreea de Sud. Au loc discuţii avansate cu India, cu Canada şi tocmai încep cele cu Japonia. Aş sublinia cu precădere China, ţară unde am fost anul acesta şi unde consumul de produse alimentare de calitate, de vin european este în creştere. Mi s-a reamintit acolo în nenumărate rânduri de o relaţie de tradiţie româno-chineză care aşteaptă încă să fie fructificată.
Sunt două lucruri pe care trebuie să le subliniez din nou şi asupra cărora trebuie să ne concentrăm pentru a avea acces la acest pieţe: organizarea producătorilor şi o politică de promovare concertată pe un brand naţional.
Ovidiu Nahoi: România a anunţat că se va opune propunerii dumneavoastră din proiectul noii Politici agricole comune privind plafonarea subvenţiilor pentru fermele foarte mari. Bucureştiul ar vrea măcar ridicarea plafoanelor, daca nu chiar desfiinţarea lor. Consideraţi legitimă această cerere? Veţi tine cont de ea?
Dacian Cioloş: Comisia Europeană a propus un pachet de reformă. Este acum rândul Parlamentului European şi al Consiliului de Miniştri ca pe baza propunerii Comisiei şi în acord cu aceasta să decidă împreună cum va arăta Politica agricolă comună după 2014. Negocierile se vor face în Consiliu şi în Parlament. Acesta este cadrul în care România trebuie să-şi definească şi să-şi apere poziţia.
Aş dori însă să clarific două aspecte în legătură cu plafonarea subvenţiilor.
În primul rând nu este o măsură împotriva fermelor mari. După 2014, Politica agricolă comună va da o şansă egală şi un sprijin adecvat şi celor mari şi celor mici, şi agricultorilor din zonele dificile şi celor din câmpiile fertile ale Europei. Această măsură de plafonare a subvenţiilor primite de o singură fermă la 300,000 de euro pe an, a fost propusă de Comisia Europeană pentru a aduce mai multă credibilitate şi mai multă transparenţă Politicii agricole comune şi subvenţiilor menite să susţină veniturile agricultorilor, în scădere drastică în ultimii ani.
Când aceste subvenții sunt explicate legal ca sprijin pentru venitul de bază al agricultorilor, acordarea a milioane de euro din fonduri publice unei societăţi agricole care are ca obiectiv remunerarea unui capital investit este imposibil de justificat. Mai mult, riscă să discrediteze susţinerea rezonabilă acordată fermelor care au într-adevăr nevoie de ea. În condiţiile actuale, în care producţia agricolă trebuie să vină ca răspuns la cererea pieţei, subvenţia nu mai are ca obiectiv stimularea directă a producţiei, ci mai degrabă susţinerea venitului de bază al agricultorilor.
În al doilea rând, pentru a nu defavoriza totuşi fermele care creează locuri de muncă, acestea vor putea scădea costurile cu salariile, impozitele și contribuțiile sociale din suma plăților directe supusă regulilor plafonării. Mai mult, banii astfel economisiți prin limitarea plăților directe nu se vor duce în altă parte. Aceşti bani vor rămâne la dispoziția fiecărui stat și vor fi transferați către programul de dezvoltare rurală, pentru a susține proiecte de inovare și investiții pentru fermieri, inclusiv pentru cei afectați de plafonare. Chiar dacă își vor vedea subvențiile directe limitate la un anumit plafon, fermele mari vor fi în continuare sprijinite să se modernizeze, să investească în creșterea producției, în inovare și cercetare. În viitoarea Politică agricolă comună avem în vedere chiar programe specifice în acest sens. Şi ca să închei cu acest subiect, ideea plafonării subvenţiilor pentru fermele foarte mari - în România ar fi afectate fermele de peste 2000 de hectare - a reieşit clar din dezbaterea publică ce a precedat proiectul de reformă. Nu este o idee năstruşnică a comisarului european pentru agricultură.
Fondurile europene pentru agricultură
Ovidiu Nahoi: In interviul pe care l-aţi acordat ziarului Adevărul la începutul lunii mai, v-aţi exprimat nemulţumirea faţă de birocraţia şi corupţia din sistemul se accesare a fondurilor europene, mai ales în ceea ce priveşte plăţile pentru agricultură. Aţi avut de atunci un dialog au autorităţile române pe aceasta temă? Vedeţi anumite îmbunătăţiri ?
Dacian Cioloş: Dialogul meu cu autorităţile române - mai ales în ceea ce priveşte fondurile pe agricultură este permanent, pentru că atunci când mă duc în Parlamentul European sau în faţa Curţii de Conturi Europene răspund pentru toţi banii cheltuiţi pe agricultură de către toate statele membre. Dacă lucrurile nu s-ar fi îmbunătăţit aţi fi ştiut deja. În privinţa birocraţiei, prin noua Politică agricolă comună facem eforturi semnificative de simplificare, eforturi care sper să fie simţite şi de beneficiarii de finanţări.
Vorbind despre absorbţia fondurilor europene în general, faptul că România are un minister şi un ministru care se ocupă de aceste lucruri este deja un semnal foarte bun pentru Bruxelles, care a început deja să se materializeze în rezultate. Toată lumea este conştientă de efortul uriaş care trebuie făcut pentru a recupera timpul pierdut dar măcar dovedim că suntem pe calea cea bună. Pentru a vedea rezultatele şi pentru a vorbi de o creştere semnificativă a ratei de absorbţie va trebui însă să mai aşteptăm. Probabil că primele semne de îmbunătăţire reală situaţiei vor fi vizibile anul viitor. Riscurile de a pierde fonduri substanţiale nu au dispărut complet. Pierderile însă pot fi atenuate prin masurile în curs.
Se încarcă comentariile...
