Cea mai aspră iarnă din ultimii ani seceră vieţi

Europa paralizată de ninsoare abundentă şi ger

Un ger crunt a lovit toate regiunile emisferei nordice, unde s-au înregistrat cele mai mici temperaturi din ultimele decade. Din cauza frigului puternic au murit zeci de oameni. Climatologii spun că variaţiile anormale de temperatură din iarna aceasta au legătură cu intrarea în faza negativă a unui fenomen natural „înrudit“ cu El Nino.

Un vânt aspru bate peste regiuni întinse din America de Nord, Europa şi Asia. Unele ţări precum Marea Britanie, China, Rusia, Norvegia sau Florida n-au mai avut ierni atât de aspre în ultimii 30 de ani. Europa a fost lovită de repetate furtuni de zăpadă. Unii oameni de ştiinţă din Marea Britanie susţin că iarna aceasta este doar începutul unui soi de epocă de gheaţă care ar putea dura încă 20 de ani.

Citiţi şi:

Braşov: Snowkitingul, ultima fiţă în materie de sport extrem
Câţiva fulgi au reuşit să îngheţe traficul
Cursurile şcolare, amânate din cauza zăpezii

Alţi experţi, printre care şi climatologii din România, spun că avem de-a face cu nişte fluctuaţii ale circulaţiei atmosferice normale, care nu împiedică evoluţia încălzirii globale. „Încălzirea climei se produce uniform. Există şi ani în care fluctuaţiile determinate de circulaţia atmosferică aduc scăderi drastice ale temperaturilor în timpul iernii. Aceste fenomene naturale sunt cauzate de interacţiunea dintre oceane, atmosferă, suprafeţe continentale", spune specialistul în climatologie din cadrul Agenţiei Naţionale de Meteorologie, Roxana Bojariu.

Ea spune că iarna aspră din emisfera nordică este generată de oscilaţia nord-atlantică, numită şi oscilaţia arctică, un fenomen natural, ca şi El Nino - oscilaţia sudică. „Aceste fenomene naturale au existat, există şi vor exista şi independent de semnalul actual al încălzirii globale", spune Bojariu.

Potrivit climatologului, încălzirea globală nu e una uniformă în spaţiu şi timp, tocmai pentru că avem aceste interacţiuni în interiorul sistemului climatic, care dau naştere unor fenomene ca oscilaţia nord-atlantică.

Astfel, de la an la an există fluctuaţii sensibile în temperatura medie globală, chiar dacă, analizând un interval de timp de cel puţin 30 de ani, vom identifica tendinţa clară de încălzire.

Exemplu de fluctuaţii relative în jurul acestei tendinţe de încălzire s-au mai identificat de-a lungul istoriei. Luna ianuarie a anului 2007 a fost cea mai călduroasă, în emisfera nordică. „ Există o legătură cauzală a acestui record climatic cu faza pozitivă a oscilaţiei nord-atlantice  care s-a dezvoltat atunci. Astfel, peste tendinţa generală de schimbare a climei s-a suprapus efectul fazei pozitive a oscilaţiei nord-atlantice", susţine expertul. Bojariu spune că faze negative ale oscilaţiei nord-atlantice s-au mai înregistrat în iernile 2000-2001, 1995-1996, 1978-1979 etc.

Fluctuaţiile climatice au marcat de multe ori istoria, influenţându-i mersul. Iernile 1940-1941 şi 1941-1942 au fost caracterizate de faze negative ale oscilaţiei nord-atlantice. Atunci, campania lui Hitler spre Est, în fosta URSS, s-a confruntat cu „Generalul Iarnă", potrivit climatologului Roxana Bojariu. Condiţiile de iarnă deosebit de aspre, pe care le-au înfruntat soldaţii armatei germane, au contribuit la eşecul lor.

CE ESTE OSCILAŢIA ARCTICĂ

Numită şi oscilaţia nord-atlantică, oscilaţia arctică este un fenomen natural cauzat de interacţiunea dintre oceane, atmosferă şi suprafeţe continentale, potrivit specialiştilor în climatologie din cadrul Agenţiei Naţionale de Meteorologie.