Un român i-a şcolit pe poliţiştii din Congo

Comisarul-şef Robinson Ruja i-a consiliat, timp de doi ani, pe omologii lui din ţara africană. Oameni care devin poliţişti din tată-n fiu şi cozi de mătură pe post de bastoane sunt două dintre imaginile care l-au surprins pe comisarul clujean.

După 20 de ani de muncă în poliţie, a simţit nevoia unei schimbări. O misiune internaţională a fost provocarea la care a fost supus comisarul-şef Robinson Ruja, care a lucrat în Cluj la Judiciar şi la Crimă Organizată. A avut de ales între Haiti şi Congo. A preferat cea de-a doua ţară, mai puţin dificilă, însă la fel de periculoasă ca şi prima. „Am simţit că, după 20 de ani de experienţă, pot face faţă unei asemenea misiuni. Pentru mine a fost o provocare", explică Robinson Ruja, unul dintre cei 15 români membri ai misiunii Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) în Congo, care s-a desfăşurat în perioada 3 octombrie 2008 - 4 octombrie 2010. Nu ştia prea multe despre cât de dificilă va fi misiunea. Tot ce cunoştea era scopul acesteia: să-i înveţe pe omologii congolezi bunele practici poliţieneşti, dintre care esenţială a fost respectarea drepturilor celor pe care-i anchetează.

Citiţi şi:

FOTO Antrenori de poliţişti în Haiti
ONU trimite un al doilea poliţist botoşănean în Congo

„Cine dracu' m-a adus aici"

Primul şoc l-a avut însă încă după primele minute petrecute în misiunea din Congo. „Diferenţa aceasta atât de mare de cultură m-a speriat efectiv. Drumul de la aeroport în oraş a fost infernal. Întuneric beznă, comerţ stradal în floare, praf şi mizerie multă, chiar mă întrebam iniţial: «Cine dracu' m-a adus aici»", îşi aminteşte comisarul-şef. După trei săptămâni de acomodare, Robinson Ruja, care este şi profesor la Şcoala de agenţi de poliţie „Septimiu Mureşan" din Cluj, a fost ales trainer pentru ceilalţi poliţişti ai misiunii ONU. Clujeanul îşi instruia colegii cu privire la problemele pe care le-ar putea întâmpina pe teren. Ulterior, aceştia îi învăţau pe colegii lor din Congo cum să devină poliţişti adevăraţi.

„Rolul nostru principal era de a-i învăţa pe poliţiştii de acolo tainele meseriei. Poliţiştii lor erau foarte slab pregătiţi. În ultimii ani nici nu exista o formă de învăţământ de specialitate formalizată. La ei, uniforma se transmite. Dacă tatăl a fost poliţist, transmite uniforma fiului. Sunt zone în care nici măcar nu se ştie numărul de poliţişti existent", povesteşte comisarul-şef clujean.

40 de dolari, salariu de poliţist

O parte dintre poliţiştii instruiţi de comisarul român

Pentru că nu voia să se plafoneze, după primul an de misiune a dorit o nouă schimbare. Aşa a ajuns în echipa care a format câteva sute de poliţişti congolezi, în cadrul unor centre reabilitate de Europol. „Rolul meu era acela de a pregăti suporturile de curs şi strategia după care se derula procesul de învăţare. În aceste şcoli se derulau cursuri de perfecţionare ale agenţilor şi ofiţerilor de poliţie", povesteşte clujeanul.

Deşi pentru congolezi cursurile însemnau şansa de a deveni poliţişti cu diplomă, clujeanul, alături de echipa din care a făcut parte, a trebuit să găsească tertipuri pentru a-i determina să le frecventeze: „Noi trebuia să-i stimulăm, să le oferim condiţii foarte bune ca să vină la cursuri. În prima serie, din 500 câţi au fost recrutaţi, doar 250 s-au prezentat la cursuri. Chiar adjunctul poliţiei din Congo ne-a explicat atunci că-i plătim prea puţin".

Deţinuţi ţinuţi nemâncaţi

Printre problemele cele mai mari cu care se confruntau poliţiştii congolezi erau cele care priveau respectarea drepturilor deţinuţilor arestaţi. Poliţiştii veniţi în misiune au încercat să le ofere sfaturi cu privire la bunele practici în asemenea situaţii. „Aveau mari probleme pe partea de arest. Îi ţineau pe toţi - copii, femei, bărbaţi - în acelaşi loc. Noi le recomandam să nu-i ţină amestecaţi, să nu-i bată, să-i ducă la procurori.

Uneori, uitau să-i prezinte pe inculpaţi procurorilor şi-i lăsau nemâncaţi şi câte o săptămână. Am întâlnit însă şi poliţişti foarte bine pregătiţi", a mai spus clujeanul. Acesta a precizat că în Congo a existat o academie de poliţie care s-a închis. Cei mai mulţi dintre ofiţeri sunt însă absolvenţi de şcoli superioare, în alte ţări africane sau în Franţa, susţine comisarul.

Grătar de România, în africa

Comisarul clujean alături de doi congolezi, într-o piaţă locală

În Congo, clujeanul a locuit în casa unei românce stabilite acolo. Fiind singurul care locuia la curte, aici se întâlneau, la un grătar, câţiva dintre poliţiştii din misiune. Erau însă foarte atenţi la ce mâncau şi de unde-şi cumpărau produsele. Românca a fost cea care l-a învăţat trucuri cu privire la aceste aspecte, aflând încă de la începutul misiunii că doar carnea de pui este sigură pentru consum.

Nu a mâncat niciodată carne de porc în Congo, întrucât aceasta nu era testată pentru diagnosticarea trichinelozei. Robinson Ruja se aproviziona cu cele necesare traiului din România, din trei în trei luni, când se întorcea pentru scurt timp acasă: „Conform contractului, ni se plătea întoarcerea în România o dată la şase luni. Eu veneam din trei în trei luni, dar unul dintre drumuri mi-l plăteam din bani mei".

Microbiştii congolezi le-au atacat maşina

Clujeanul şi-a imortalizat în câteva instantee experienţele din Congo. Totul însă pe ascuns. Asta pentru că, deşi beneficia în calitate de membru al misiunii ONU de un statut special, în republica africană fotografiatul este interzis. „Nu aveam voie să facem fotografii. Cu toate că aveam un statut special, puteam fi arestaţi. Cea mai mare împotrivire în acest sens o aveau localnicii. Considerau că le iei sufletul prin fotografii, chiar dacă ei se fotografiau între ei. Riscai să te alegi cu maşina spartă", a mărturist Ruja. Chiar şi aşa, nu au scăpat de „furia" congolezilor, aceştia atacându-le maşina, în semn de bucurie, după ce Congo a câştigat în 2009 finala Cupei Africii pe Naţiuni.

"Nu aveam voie să facem fotografii. Cu toate că aveam un statut special, puteam fi arestaţi.''
Robinson Ruja  comisar-şef

Simulări ca-n filme

Din cauza sărăciei în care trăiau, o simulare de accident se desfăşura în Congo asemenea scenelor din filmele de comedie, în care actorii erau poliţiştii instruiţi în cadrul cursurilor. Poliţiştii congolezi jucau rolul maşinilor care, fictiv, urmau să se accidenteze, caschetele se transformau în volanele autoturismelor, iar, ca scena să pară cât mai credibilă, cei mai dezinvolţi imitau zgomotele produse de o sirenă. Robinson Ruja a imortalizat scena, pentru a le arăta elevilor lui din Cluj condiţiile în care lucrează poliţiştii din Congo.

40 de dolari este salariul pe care îl primeşte lunar un maior din Congo.

Plătiţi ca să se facă oameni ai legii

Nivelul de trai din Congo l-a şocat pe român  Foto : caius  raţiu

Comisarul-şef Robinson Ruja a fost nevoit să experimenteze meseria de poliţist într-o ţară unde dotările materiale lipseau cu desăvârşire. Acesta a povestit că unele secţii de poliţie îşi desfăşoară activitatea în containere sau pe stradă, într-un spaţiu sumar amenajat, care putea fi asemănat cu un cort deschis. „Pe partea de dotări stăteau foarte prost. Am văzut doar câteva staţii de emisie-recepţie şi alea foarte puţine. Se descurcau cu ce găseau", îşi aminteşte comisarul-şef clujean.

Pentru o zi de participare la curs, poliţiştii congolezi primeau iniţial 2,5 dolari, dar ulterior, pentru a-i atrage, suma a fost mărită, datorită unor sponsori, la 6 dolari pe zi. Diferenţa dintre salariul lunar al unui poliţist congolez şi costurile de viaţă l-a surprins pe comisarul Raja: „Republica Democrată Congo este în momentul de faţă una dintre cele mai sărace ţări de pe glob. Acest lucru se simte şi la nivelul poliţiei din Republică." Un maior din Congo primea pentru o lună de muncă 40 de dolari. Salariul mic l-a uimit cu atât mai mult cu cât preţul unui kilogram de salam de calitate ajungea la 30 de dolari, un ziar costa 3 dolari, iar o masă la un restaurant ajungea la 25 de dolari.