Dezbatere Adevărul: „Despre lobby şi alţi demoni“ - Adriana Săftoiu: Legea lobby-ului este necesară pentru a crea transparenţă

Adevărul Holding, cu sprijinul Institutului pentru Politici Publice, a organizat astăzi, la Bucureşti, dezbaterea „Despre lobby şi alţi demoni". Cum poate influenţa mediul de afaceri politicile publice în mod transparent şi legitim?

Este nevoie de o lege a lobbyului? Cum instaurăm o lectură transparentă relaţiei dintre grupurile de interese, lobbyişti şi decidentul politic? Sunt întrebări la care au  răspuns marţi reprezentanţi ai mediului de afaceri şi ai clasei politice, lobbyişti, lideri de opinie şi reprezentanţi ai societăţii civile.

În plus, s-a dezbătut legea privind reglementarea activităţilor de lobby depusă în Parlament de deputaţii Carmen Moldovan (PSD), Sever Voinescu (PD-L) şi Adriana Săftoiu (PNL) şi a fost prezentat dosarul „Lobbyiştii României", din cel mai recent număr „Foreign Policy". Dezbaterea a avut loc la Hotel Caro.

DOSAR FP:

Lobby: cum se promovează interesele private la nivel politic

Urmăriţi aici live video de la dezbatere:

Bianca Toma (redactor Adevărul Bruxelles):

Săptămâna trecută, la Strasbourg, s-a introdus un cod de conduită pentru lobbyişti pentru a-i detecta pe adevăraţii lobbyişti. Înainte, doar 40% dintre marile firme de lobby din Bruxelles erau înregistrate. Prin noul cod, euroaleşii trebuie să declare de fiecare dată când se întâlnesc cu lobbyiştii. Europarlamentarii au apreciat importanţa acestui cod.

Radu Nicosevici (Academia de Advocacy) a întrebat dacă a crescut numărul de firme ca urmare a noului cod.

Bianca Toma (redactor Adevărul Bruxelles): Estimările spun că numărul reprezentanţilor acestor firme ar putea creşte semnificativ.

Adriana Săftoiu (PNL):  Nu ştiu dacă Legea lobby-ului, pe care am depus-o în 2 mai, va avea sau nu şanse, pentru că o mare parte a legilor care trec aparţin Guvernului. Noi am făcut această lege pentru a crea condiţiile transparenţei. Discuţia despre când e trafic de influenţă sau nu e este foarte veche, fiind mai greu de reglementat. Eu nu cred că în 20 de ani am arătat că ne putem autoreglementa, şi asta ţine atât de politicieni, cât şi de presă. Legea nu are un cadru rigid, conservator. Ea suportă amendamente, discuţii. Cei trei care am iniţiat-o am atras atenţia că sunt necesare nişte reguli clare de lobby. Eu, ca politician, trebuie să spun cu cine mă întâlnesc, firma de lobby la fel, şi astfel nu pot fi acuzat de trafic de influenţă.

Marian Gheorghe (PSD): În momentul în care am iniţiat această lege ne-am gândit foarte bine dacă să o facem sau nu, nu vroiam să fim înţeleşi prost. Vreau să vă spun că la ora actuală sunt două proiecte de legi privind lobby-ul, unul al dumneaviastră (Adriana Săftoiu), care este la Senat, şi cel al lui Constantin Niţă, care este la Comisia Juridică. La legiferare se poate ajunge unindu-se proiectele celor doi.

Andreea Paul Vass (consilier al premierului Emil Boc): Nu am asistat la niciun fel de discuţie referitor la domeniu. România este încă la genunchiul broaştei în privinţa activităţilor de lobby, cu toate că aici sunt minţi luminate care lucrează la asta. Suntem departe de tot ce înseamnă activitatea de lobby în România. Din activitatea mea de consilier pe politici economici, când primesc o serie de sesizări eu dau mai departe ministerului de resort. Ministerul nu dă niciun răspuns. Eu am făcut lobby sau nu? Nu, nu am făcut, dar sunt acuzată de trafic de influenţă. Am un prost obicei de a spune de fiecare dată când intră cineva în birou că nu onorez nicio chestiune ilegitimă, pentru că au venit atât de mulţi la mine cu asta.

Mugur Ciuvică (Institutul pentru Politici Publice): Dar intersele particulare nu pot fi legitime?

Andreea Paul Vass (consilier al premierului Emil Boc): Ba da, pot fi.

Mugur Ciuvică (Institutul pentru Politici Publice): Dacă nu s-a reuşit în România să se traseze limita între trafic de influenţă şi corupţie, cum poate reglementa lobby-ul asta?

Dumitru Borţun (Asociaţia Română de Relaţii Publice) : În 2003 - 2005 am făcut un adevărat turnir pentru o lege similară a lobby-ului. Concluzia acestului turnir a fost că cei care se opun sunt de fapt firmele de lobby, chiar cei care fac asta. Multe firme de avocaţi fac lobby. Sunt şi oameni politici care se opun, nu toţi. Sunt unii care vor trafic de influenţă şi au intrat în politică pentru asta, în loc să facă business. Ăştia nu vor o lege a lobby-ului. Argumentele lor sunt că sunt suficiente legi care reglementează activitatea de lobby. Alţi spun: oficializăm activitatea de lobby. Un ultim argument este cel cu autoreglementarea, că ne putem autoreglementa din mers. A face o dezbatere în jurul Legii lobby-ului, a ridica acest termen sus atrage atenţia asupra a ceva important.

Codru Vrabie (Consiliul Naţional de Integritate): Eu îmi pun următoarea întrebare: Are statul român capacitatea să detecteze influenţele nelegitime asupra politicienilor. Intrumente are, dar nu ştiu dacă are capacitatea. Cred că despre asta ar trebui să discutăm, dacă avem sau nu capacitatea de a-i detecta pe cei care fac activităţi ilegale.

Adriana Săftoiu (PNL):  Da, eu cred că este nevoie de reglementare. Dacă am avea această reglementare, nu ne-am lovi atât de trafic de influenţă. Se duce o multinaţională la ministrul Economiei să discute despre accize, iar acest lucru este văzut acum ca trafic de influenţă. Ceea ce încercăm prin această lege este să fie transparent. Dacă plecăm de la premisa "totul e greşit", nu este bine. Este o lege care suportă amendamente. Eu cred în munca de lobby, cred că este incorect ca ei să fie prezenţi în spaţiul public ca oameni care fac ceva ilegal.

Ion M. Ioniţă (Foreign Policy): Vreau să vă reamintesc cazul Severin. El vorbeşte cu lobbyiştii respectivi despre grupul legitim de interese, însă nu  face el direct. El a mers la Sebastian Bodu, care l-a promovat. Severin a plătit pentru asta, dar Bodu nu.

Andreea Paul Vass (consilier al premierului Emil Boc): Păi aşa este normal pentru că Severin a primit beneficii pentru asta, şi nu Bodu.

Ion M. Ioniţă (Foreign Policy): Deci asta e problema, trebuie reglementate sancţiuni pentru cei care profită material prin activitatea de lobby.

Gilda Lazăr (JTI): Lobby se face, mai ales, la nivelul Parlamentului. În prezent, activitatea Parlamentului este redusă la zero. El este acolo nu se ştie pentru ce pentru că în prezent nu se mai dezbate, nu se mai discută, iar ţara este guvernată prin ordonanţe de urgenţă. Legea lobby-ului este o formă fără fond pentru că nu sunt multe firme, doar şapte sunt înscrise pe activitatea asta. Problema nu este însă asta, ci aplicarea ei. De ce mi-ar trebui mie o lege a lobby-ului ca să merg la Comisia de Buget - Finanţe? Fac o cerere în care solicit să mă primească. Nu îl poate obliga nimeni pe preşedintele Comisiei, indiferent de lege.

Liliana Munteanu (Adevărul Holding): Argumentul cu numărul de firme care fac lobby nu mi se pare corect, pentru că legea nu se adresează exclusiv acestora.

Laura Florea (Registrul Român pentru Lobby): Lobby pot face atât firmele specializate, cât şi alte firme, asociaţii, persoane fizice. Toţi aceştia cheltuiesc, din informaţiile mele, în jur de 40 - 50 de milioane de euro pe an pentru influenţarea deciziilor publice. Din toţi aceşti bani, firmele specializate fac exclusiv din lobby numai 2-3 milioane de euro pe an. Care este avantajul să facem o lege a lobby-ului? Există trei ţări în Europa (Polonia, Lituania şi Bulgaria) care au făcut o lege a lobby-ului. În aceste ţări, nicicunul dintre parlamentari nu vor să se mai întâlnească de frică să nu fie fotografiaţi cu lobbyşti. Nici acolo pieţele nu sunt mari, tot câte 5-6 firme. Toată lumea merge şi influenţează discuţiile, mai puţin lobbyştii. Lobby este un cuvânt încărcat de semnificaţie, ceea ce ne dorim noi este să ne consultăm cu autoritatea care contează. În Parlament, la comisii, se votează cu câte patru oameni în sală, iar dacă preşedintele nu vrea să te asculte, nu ai ce să faci.

Preconsultări înainte ca cineva să iasă să facă o declaraţie publică nu există la noi. La Comisia Europeană există, însă. Un câştig extraordinar al societăţii româneşti ar fi dacă acest dialog social s-ar înteţi. Statul trebuie să creeze instrumentele de dialog. Dialogul nu trebuie să fie apanajul cuiva.

Andrei Orban (Asociaţia Environ): Există situaţii în care firme nu au acces la informaţii. Legea lobby-ului are avantajul că va determina o piaţă de oameni care gândesc, care preiau şi traduc interesul companiilor.

Victor Alistar (Transparency International Romania): Esenţial este să definim conceptele şi apoi să vedem dacă avem nevoie de reglementare. Pe definire, în ceea ce priveşte advocacy este un interes general, dincolo e un interes particular. Nu pornim cu rea credinţă, dar sunt interese legitime. Trebuie să vedem exact dacă acel professionist de lobby este el însuşi subiectul reglementării sau este cel care decide? Dacă discutăm despre creionarea unui mecanism procedural printr-o lege a lobby-ului, ce vom reglementa? Este clar că vom crea nişte dezechilibre. Nu cred că trebuie să ţinem de reglementarea profesiei ca atare.  Avem legea 52, avem legea privind petiţionarea, avem legislaţia cu privire la dialogul social şi cu privire la accesul la informaţii. Nu poţi reglementa conduita, poţi impune însă nişte restricţii prin care să nu fie afectată societatea. S-a spus că Legea lobby-ului va crea transparenţă. Unde, în România? România are o problemă majoră pe integritate publică, şi trebuie evitate eventualele dezechilibre aici. Cred că nu este oportun în acest moment să avem o lege a lobby-ului, dar cred că este necesar un cod pe advocacy.

Adriana Săftoiu (PNL): Eu sunt de acord cu toate punctele de vedere. Dacă doamna Gilda Lazăr vrea să se întâlnească cu mine şi eu îi spun că peste şase luni, pot face asta. Ca să finalizez, aşa cum sunt în prezent lucrurile în România nu avem o chestiune reglementată în acţiunea de lobby. Nu fac legea din dorinţa de a elimina lobby-ul, ci de a elimina acuzaţia de trafic de influenţă.

Radu Nicosevici (Academia de Advocacy): Activitatea de lobbyist este inclusă în Codul profesiunilor. Din inventarierea noastră există circa 60 şi ceva de definiţii ale lobby-ului şi advocacy. Ceea ce am căzut toţi de acord este că este necesară transparenţa şi comunicarea. Dacă nu generăm o dezbatere profesionistă, nu facem nimic. Noi credem că activitatea de lobby trebuie să existe în continuare, dar să mai discutăm pe textul legii, fiecare să vină cu amendamente solide, în special din partea partidelor politice.

Ilie Brie (Centrul de Excelenţă pentru Dezvoltare Durabilă): Eu vreau să vă întreb despre ce firmă poate face lobby pentru serviciile publice. Există o carenţă în privinţa expertizei şi luării deciziilor în servicii publice. Cred că reglementarea lobby-ului este utilă, urmează însă să vedem pe detalii.

Theodora Bertzi ( Institutul pentru Politici Publice): Eu susţin ideea că politicianul trebuie să fie într-o permanentă legătură cu grupul de interese, indiferent care ar fi acela. Pe de altă parte, susţin ideea că lucrurile trebuie să se facă transparent, că cei care fac asta trebuie să se înregistreze. Este bine să existe un registru. Pe de altă parte, îmi este teamă însă de înfinţarea unor noi instituţii pentru că nu cred că va aduce un lucru bun. O altă chestiune este că odată făcută legea se vor găsi mulţi care să o ocolească. Discuţia ar trebui să înceapă de la cel mai înalt nivel. S-a creat o psihoză în România faţă de relaţia dintre politicieni şi grupurile de interese. Dacă la cel mai înalt nivel (cu referire la Traian Băsescu) este acuzată această relaţie, este foarte greu de făcut ceva.

Cristian Pârvan (Asociaţia Oamenilor de Afaceri din România): Eu spun "nu" legii, dar "da" registrului pentru că ajută la transparenţă. Asta este suficient pentru România în acest moment. Avem exemple clare cu FMI care s-a întâlnit cu membrii companiilor energetice. Este incalificabil acest lucru!Trebuie să ştim exact ce se poate face sau nu. Ambasadorii se vor duce în continuare la primul ministru sau la preşedinte când vor vrea ei, nu vor ţine cont de legea lobby-ului.

Andreea Paul Vass (consilier al premierului Emil Boc): Eu văd următoarele lucruri ca soluţii: modalităţi formalizate, în primul rând, de consultare publică. Problema este că nu toată lumea ajunge la ele, astfel sunt sunt adepta consultărilor online pentru că fiecare are un calculator. Sunt pentru o amprentă legislativă pentru obligativitatea unui raport de contacte al lobbyistului. Sunt adepta unei reconsiderări clare a definiţiei activităţii de lobby. Sunt adepta unui cod de conduită care să reglementeze cine poate să influenţeze şi cine nu. Susţin vehement interzicerea cadourilor până la o anumită sumă, dar şi a călătoriilor. Sunt adepta sancţiunilor. Subliniez, la final, interzicerea ocupării oricărui post cheie, fie în Parlament sau Guvern, de către o persoană care este în conflict de interese. 

Victor Alistar (Transparency International Romania):  M-am răzgândit. Acum cred că este nevoie de o lege a lobby-ului în anumite condiţii, cum ar fi: dacă îmi garantează transparenţă în procesul decizional sau să nu fie un instrument de dezincriminare a traficului de influenţă.