Clasa de mijloc, spulberată de criză

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Mulţi dintre întreprinzătorii care alcătuiau clasa de mijloc au intrat în faliment
Mulţi dintre întreprinzătorii care alcătuiau clasa de mijloc au intrat în faliment

Sub 10% din români aparţin clasei de mijloc. În SUA, proporţia e de 54%, iar în Germania - 51%. Micii întreprinzători, profesorii şi medicii ar trebui să constituie grosul clasei de mijloc. În România însă, veniturile acestora îi situează în categoria săracă.

Trei din zece români cred că fac parte din clasa mijlocie, arată ultima cercetare privind calitatea vieţii, realizată de Institutul pentru Cercetarea Calităţii Vieţii (ICCV) în 2010. Însă doi din cei trei exagerează, susţin specialiştii.

Mai citeşte şi:

Europenii se ridică împotriva austerităţii

În realitate, clarifică sociologul Alfred Bulai, clasa mijlocie din România nu cuprinde nici măcar 10% din populaţie. Asta, luând în considerare doar câteva criterii care definesc această categorie socială, deoarece la modul foarte riguros procentul ar tinde spre 0. „Nu prea avem clasă de mijloc în România. Este doar o păturică mică. Nici vorbă de o pătură socială", explică Bulai.

Care mai e clasa de mijloc?

În toate definiţiile există câteva criterii obligatorii pentru includerea în acest segment. Printre ele, venitul. Alfred Bulai consideră condiţie minimală un venit lunar de cel puţin 1.500 de lei net pe membru de familie (adică peste 1.000 de euro) pentru a te putea considera ca aparţinând clasei de mijloc. Potrivit datelor Institutului Naţional de Statistică, 30% din familiile din România însă au un venit lunar de peste 2.337 de lei, adică mai puţin de 800 de lei pe membru de familie, fapt care le exclude din această categorie. Potrivit aceleiaşi surse, proporţia salariaţilor care au un venit de aproape 4.000 de lei pe lună e de 8%.  Acest fapt însă nu-i plasează automat în clasa de mijloc, ci depinde de fiecare situaţie familială în parte. 

Aceste procente se reflectă în nivelul de trai: raportul Institutului de Cercetare a Calităţii Vieţii  „România după 20 de ani", apărut vara aceasta, arată că numai 9% din familii reuşesc să cumpere unele obiecte mai scumpe (de calitate, nu de lux), dar cu eforturi. Proporţia celor care spun că au tot ce le trebuie, fără să facă prea mari eforturi, este de doar 1% din gospodării. Ei bine, în acest procent se află clasa de mijloc.

Veniturile celor din clasa mijlocie permit o viaţă fără constrângeri materiale, spune sociologul Mircea Kivu, fără a se putea spune că o astfel de familie trăieşte în lux - îşi permite o casă decentă, are un autoturism de clasă medie, computer şi acces la internet, îşi permite o vacanţă anuală (eventual, peste hotare). 

Criza a retezat aspiraţiile clasei medii

Sociologul Alfred Bulai spune că modul în care se autopercep românii ca făcând parte din clasa de mijloc, nu are nicio legătură cu realitatea. Unii dintre ei se plasează incorect în această categorie fiindcă se simt stânjeniţi în faţa operatorului de sondaje, alţii iau în considerare studiile şi statutul social, fără să ţină cont că au venituri anemice. Anumite confuzii sunt explicabile, în opinia specialiştilor. Profesorii şi medicii, de exemplu, ar trebui să facă parte din clasa de mijloc. Însă, după dispariţia sporurilor şi după reducerile bugetare, puţini dintre ei mai au venituri care să-i situeze la acest nivel, explică Alfred Bulai.

În clasa de mijloc ar mai intra, în mod firesc, anumiţi specialişti şi vârfurile din administraţie, dar criza şi măsurile de austeritate au limitat drastic şi numărul acestor bugetari: „Doar foarte puţini dintre ei mai câştigă decent. Un lector universitar, de exemplu, are 600-700 de lei lunar. Cu aceşti bani nici nu supravieţuieşti! Au rămas  în clasa de mijloc doar medicii din marile oraşe, cu poziţii bune", enumeră Bulai.

Decizii care au decimat clasa de mijloc

Criza economică i-a lovit dramatic şi pe micii întreprinzători, oamenii cu iniţiativă care, în mod obişnuit, formează grosul păturii de mijloc dintr-o societate. În raportul „România după 20 de ani", 1% din intervievaţi s-a definit ca „patron", dar puţini dintre ei sunt oameni de afaceri cu venituri mari, atrag atenţia autorii lucrării. Cei mai mulţi sunt persoane cu venituri reduse şi din ce în ce mai nesigure.

În momentul de faţă, explică Bulai, „micii întreprinzători tind spre categoria oamenilor săraci. Toate veniturile acelor persoane cu tarabe, mici magazine, mici afaceri au fost afectate de criză şi de măsurile Executivului".

Printre deciziile care au decimat clasa de mijloc, raportul „România după 20 de ani" amintea impozitul forfetar.  După apariţia raportului, Guvernul a mai avut o iniţiativă ce a restrâns proporţiile clasei de mijloc: plata contribuţiilor de asigurări sociale pe contractele de cesiune a drepturilor de autor. O mulţime de profesionişti cu meserii liberale au pierdut astfel o parte din venituri.

Tot în interiorul acestei categorii s-au operat şi concedierile din valul doi, spun recruterii, când oameni cu experienţă au fost înlocuiţi cu debutanţi, pentru a se reduce cheltuielile de personal. De asemenea, au dispărut o mulţime de joburi specifice clasei de mijloc: din zona de suport din firme, din publicitate (industrie care a suferit o contracţie cu 50% anul trecut) şi consultanţă, explică sociologul Mircea Kivu.

După 15 ani de polarizare continuă a societăţii, în România începuse să se nască pătura de mijloc. De anul trecut însă, s-a reluat mişcarea centrifugă, tot mai multe familii fiind ameninţate de sărăcie.  Inclusiv cele din clasa de mijloc. „Visul creşterii prosperităţii clasei de mijloc, formată în special din salariaţi, mai ales intelectuali, continuă să se destrame", arată sursa citată mai sus. Riscul de cădere în sărăcie a clasei de mijloc este accentuat şi de pericolul imposibilităţii returnării creditelor. Ei au impulsionat creditarea şi mulţi dintre ei sunt victime sigure ale scurtului boom economic trăit de România între 2005 şi 2009.

" Nu prea avem clasă de mijloc în România. Este doar o păturică mică. Nici vorbă de o pătură socială. "
Alfred Bulai sociolog

Baza democraţiei

Fiind formată din profesionişti şi persoane cu iniţiativă, clasa de mijloc este purtătoarea progresului economic şi social. De aceea, a fost mereu considerată baza pe care se sprijină democraţia. Tot ei sunt cei care investesc cel mai mult în educaţie şi industria timpului liber, pentru ei există industria turistică şi ei sunt clienţii obişnuiţi ai restaurantelor. În termeni economici, sunt motorul societăţii de consum. Au bani să-şi cumpere, în limitele normalului, ceea ce vor. După unele definiţii, clasa de mijloc începe acolo unde cheltuielile cu hrana, casa şi celelalte necesare traiului de ficeare zi nu depăşesc două treimi din venituri. Cealaltă treime poate fi folosită după cum îşi doresc - economisită sau cheltuită pentru satisfacerea unor plăceri.  

Boom în China şi risc de colaps în SUA

Nu există o formulă standard pentru calcularea mărimii claselor sociale, aplicabilă universal. Dar toate au drept indicatori principali veniturile şi ocupaţia. În afara acestora mai sunt luate în considerare averea (proprietăţi imobiliare sau acţiuni) şi puterea de a economisi. Nemţii şi americanii nu au obiceiul de a pune în bănci lichidităţi, aşa încât pentru ei nu e un criteriu sugestiv.

SUA: lunar, 120.000 de familii în faliment

Indiferent de definiţia folosită, SUA aveau înainte de criză o clasă mijlocie care cuprindea între 55 şi 60% din familii. Statisticile arată însă o prăbuşire: în fiecare lună, aproximativ 120.000 de familii se declară în stare de faliment. În aceste condiţii, economiştii şi sociologii sunt îngrijoraţi de efectele pe care le-ar putea avea sărăcirea clasei de mijloc. „Vă puteţi imagina o Americă fără o solidă clasă de mijloc?", întreba anul trecut Elizabeth Warren, profesor de drept la Universitatea Harvard.

1,8 miliarde de oameni în clasa de mijloc

Dacă în SUA scade, în China creşte mărimea clasei de mijloc. În momentul de faţă, aproximativ 1,8 miliarde de pământeni se încadrează în clasa de mijloc. În 2030, se estimează o creştere a acesteia la cinci miliarde, iar cea mai mare parte a nou-intraţilor în această categorie va fi din Asia.

China are acum circa 11% din populaţie în clasa de mijloc, dar în 2030 proporţia acesteia va ajunge la peste 70% . În cifre absolute, clasa de mijloc din China este uriaşă - 157 de milioane de persoane şi este a doua după SUA. De aceea, piaţa din China a devenit una dintre cele mai atractive din lume şi o va depăşi curând pe cea din Statele Unite. China a devenit cea mai mare piaţă auto, cu 13,6 milioane de autovehicule cumpărate în 2009. Mult peste piaţa americană, unde s-au vândut 10,4 milioane de bucăţi.

Europa, lider mondial la clasa de mijloc

Din numărul total de familii cuprinse în clasa de mijloc, la nivel mondial, cele mai multe se află în Europa - 38% din total. Urmează America de Nord, cu 26% din procentul global total, şi regiunea Asia - Pacific, cu 23% din total. Prog­nozele estimează că cea mai mare parte a clasei de mijloc globale va fi, peste 10 ani, în Asia - Pacific. Astfel, în 2020, 42% din clasa de mijloc mondială va fi în Asia-Pacific, iar în Europa şi continentul nord- american procentul actual va coborî la 29%, respectiv 17%.

„Familia noastră este în clasa medie"

Familia Rada (36 de ani) şi Alexandru M. (42 de ani) din Cluj-Napoca are un venit lunar de 1.250 de euro, sumă care îi plasează în categoria clasei de mijloc din România. Cei doi soţi se plâng însă că în prezent apartenenţa la această pătură socială nu mai înseamnă decât garanţia că vei mai supravieţui o perioadă.  „Familia noastră este în clasa medie. Firma mea a funcţionat fără probleme în ultimii 15 ani, dar acum merge la cota de avarie", mărturiseşte femeia. Alexandru, capul familiei, cadru universitar, a ajuns să ia un salariu mai mic decât rata pe care familia o are de plătit la bancă.

Prea săraci pentru lucruri ieftine

„Mai grav este că am început să simţim pe pielea noastră problemele financiare, lucru cu care nu ne-am confruntat nici măcar în perioada comunismului", subliniază Rada M.Casa în care locuieşte familia, împreună cu copilul de opt ani, este moştenită. „Este, de fapt, casa alor mei, noi am mai construit un etaj", explică Rada M. În ultima vreme, familia se călăuzeşte după vorba: suntem prea săraci ca să ne permitem să cumpărăm lucruri ieftine.  „Întotdeauna am pus accent pe calitate, înainte de toate. Mai nou, de când cu criza asta, prefer uneori să întârzii momentul în care cumpăr anumite produse, pentru a achiziţiona un obiect mai bun, chiar  dacă mai scump", admite Rada M.

Regula nu se aplică şi la maşini. „Nu suntem fani ai maşinilor scumpe. Eu, de exemplu, am un Volkswagen Golf 4 de şapte ani, cu doar 80.000 de kilometri la bord, pe care nu mă gândesc deloc să-l schimb, în primul rând pentru că mă obişnuiesc greu cu o nouă maşină, iar în al doilea rând, pentru că în situaţia actuală am alte priorităţi. Nu facem investiţii fără cap", încheie Rada M.

Chiar dacă bugetul familiei a fost grav afectat de criză, familia M. nu renunţă la concedii.  „De regulă, avem două concedii pe an: unul în februarie, la schi în Austria, iar cel de-al doilea vara, pe litoral. În plus, de când s-a născut fiul nostru, eu mă mai bucur de un miniconcediu pe an, în care merg doar cu el, în iunie, la Mamaia". ; Monika Krajnik

"În prezent, apartenenţa la clasa de mijloc înseamnă că vei mai rezista o perioadă. "
Rada M. 36 de ani

Tot mai mulţi români riscă înfometarea

s
Nevoiaşii sunt beneficiarii banilor strânşi

Rândurile pentru ajutoare de hrană se îngroaşă pe zi ce trece

Rapoartele oficiale arată că România importă masiv produse alimentare şi, în acelaşi timp, puterea de cumpărare a populaţiei scade vertiginos. De aici, o companie japoneză de cercetare a extras concluzia că România, alături de ţări cu adevărat sărace, precum Bangladesh, Nigeria, Algeria sau Sudan, este ameninţată de... foamete.

Hrana, tot mai proastă

„Un avans galopant al preţurilor la alimente este aproape inevitabil, iar românii ar avea foarte mult de suferit de pe urma scumpirii mâncării", arată autorii raportului nipon. Ei cred că ţara noastră este „cea mai expusă din Europa şi printre cele mai expuse din lume" la o eventuală creştere generalizată a preţurilor. De la scumpirea mâncării şi până la riscul de „înfometare" a românilor este o distanţă, totuşi, destul de mare, având în vedere potenţialul de producţie pe plan local a alimentelor (care ar putea înlocui importurile costisitoare) sau decalajul dintre statisticile generaliste şi realităţile imediate. Cert este, deocamdată, că hrana românilor se bazează pe produse de tot mai joasă calitate, fapt evidenţiat şi de un raport al Institutului de Cercetare a Calităţii Vieţii. Potrivit acestuia, 31% din gospodării trăiesc sub pragul sărăciei. ;Dan Străuţ

Societate



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite