Patriotismul gunoiului: simbol unguresc pe hârtie igienică şi tricolorul român pe pubele

Am găsit pe Facebook o poză cu un bax de hârtie igienică comercializată în Ungaria, având pe fundul ambalajului un citat al unuia din cei mai apreciaţi maghiari. În 2000, Gheorghe Funar însemna pubelele cu drapelul României în Cluj-Napoca. Care sunt limitele patriotismului?

Statuia unui voievod, pe cal, cu barda în mână, care a respins cotropitorii neamului, o plăcuţă care atestă că într-o anume clădire a dormit un mare om de cultură al neamului, un muzeu etnografic, un steag pe primărie, o stemă în spatele clasei - sunt elemente care contribuie la mândria naţională a unui popor. Te fac să te simţi acasă.

Dar când însemnele naţionale ajung pe coşurile de gunoi sau la closet?

"Cel pe care Dumnezeu l-a făcut ungur şi nu îşi susţine naţiunea, (acela) nu este om de treabă" spune un mesaj de promovare a produselor autohtone maghiare (foto dreapta), citat aparţinând unuia dintre cei mai importanţi reformişti ai Ungariei, contele István Széchenyi (1791-1860). Citatul e pus în baxurile cu hârtie igienică pe care le cumpără locuitori din oraşul Gyula din sudul Ungariei. Patriotism sau ofensă adusă simbolurilor naţionale maghiare?

Anul 2000, Cluj-Napoca. Primarul Gheorghe Funar (PRM) a comandat 40 de pubele în culorile drapelului României. Patriotism sau exces de zel?

Imaginează-ţi cum ar reacţiona opinia publică maghiară dacă situaţia cu hârtia igienică s-ar întâmpla în România. Pentru că s-a întâmplat însă în Ungaria, va trece probabil neobservată. Însă citatul contelui ungar în baxurile de hârtie igienică din Ungaria ridică totuşi întrebarea: care sunt efectele folosirii în exces a însemnelor şi valorilor naţionale?

Primul e afirmarea agresivă şi exagerată a etniei majoritare şi excluderea etnică a minorităţii. Cum a fost la Cluj-Napoca. Intenţia lui Funar a fost una naţionalistă, şi edilul PRM a şi declarat asta public. Pe vremea lui Funar şi băncile erau tricolore în Cluj, ba chiar în Piaţa Cipariu se amplasaseră trei rânduri de scaune: unul roşu, celălalt galben şi al treilea albastru. Străzile principale ale oraşului erau flancate, din stâlp în stâlp, de cîte o pereche de steaguri, chiar şi micii stâlpi care străjuiesc trotuarele au fost înlocuiţi cu bare cilindrice vopsite în tricolor sau, a doua variantă, vopsiţi individual în pietre colorate tricolor câte una din cele trei culori. Pe unele străzi, precum Babeş, trotuarul era din pietre colorate tricolor.

Al doilea efect pervers al afirmării exagerate a identităţii naţionale este aruncarea în derizoriu a elementelor identitare naţionale. "Repetiţia poate duce şi la banalizare şi grotesc", scria în vara anului 2002, Mihaela Frunză, asistent la Catedra de Filosofie a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca . Cum ar fi un garaj tricolor în cartierul Marăşti, completează ea într-o lucrare intitulată "Între obsesii naţionaliste şi fantasme religioase. O analiză simbolică a Clujului Tricolor". Riscul este evident, însemnele naţionale îşi pierd orice fel de solemnitate, spune Mihaela Frunză.

"Un observator maliţios ar putea remarca faptul că, departe de a fixa în conştiinţa oamenilor ideea naţională, mulţimea steagurilor şi a obiectelor relaţionate ar putea avea chiar un efect contrar: acela de a coborî însemnele naţionale în derizoriu şi în trivial. Ce se poate spune astfel despre gestul banal de a arunca o hârtie într-un coş de gunoi de pe stradă, atunci când recipientul în cauză este tricolor? De aici pâna a imagina România ca o imensă ladă de gunoi nu este decât un pas".

"Simbolurile politice de tipul steagurilor, stemelor, etc. au o funcţie chiar mai importantă, deoarece ele „înveşmântează" ceea ce altfel ar rămâne la stadiul de idee abstractă, altfel spus de ficţiune: statul, naţiunea. Cu alte cuvinte, un drapel poate ţine locul ideii de stat, el fiind arborat de obicei în împrejurări oficiale, de tipul zilei naţionale, a parăzilor militare, pe clădirile oficiale"  (Mihaela Frunză, 2002)

Te-ai întâlnit cu astfel de situaţii? Cum te-ai simţit? Scrie-ne povestea ta pe email, la adresa ionel.dancu@adevarulholding.ro, sau la rubrica de comentarii a acestui articol, împreună cu numele, vârsta, oraşul în care locuieşti şi numărul de telefon şi o să te sunăm. Cele mai interesante poveşti vor fi publicate într-un nou articol pe adevarul.ro.

Mai citeşte:

Cum ceri o pâine la Miercurea Ciuc? În română sau în maghiară?