Vasile Dâncu, sociolog: „Societatea caută un tătuc, acum e Isărescu“

Sociologul Vasile Dâncu afirmă că societatea românească este una isterizată şi nu poate produce soluţii pentru ieşirea din criză. El spune că politicienii nu sunt preocupaţi decât de imagine şi de popularitate.

Sociolog, profesor universitar, Vasile Dâncu, 49 de ani, a ocupat poziţii politice la vârf : ministru al Informaţiilor Publice în Guvernul Adrian Năstase, senator PSD de Cluj în mandatul 2004-2008, membru marcant al aşa-numitului Grup de la Cluj din interiorul Partidului Social-Democrat.

Mai citiţi şi:

Comentariu Ovidiu Nahoi: Un act stupid: legea lustraţiei

Cum ar scoate oamenii de afaceri ţara din criză

Convulsiile politice din cadrul partidului l-au îndepărtat de prima scenă, dar a rămas un autor şi comentator politic extrem de activ. „Din păcate, mi-am pierdut încrederea în resursele politice pentru depăşirea crizei. Nu vom duce până la capăt nicio măsură, vom sacrifica tot ce se găseşte şi vom plăti costuri duble. Ne vom afunda într-o sărăcie de durată, ne vom îndatora pentru câteva generaţii fără nici un rezultat", spune Dâncu pe blogul personal.

Ovidiu Nahoi: Care este, din punct de vedere sociologic, tabloul societăţii româneşti în condiţiile de astăzi?

Vasile Dâncu: Eu cred că societatea românească de azi este una nevrotică, lipsită de proiect. Avem o încredere foarte mică, aproape inexistentă în instituţii. Suntem într-un vârf de tensiune isterică în care nu căutăm o soluţie de rezolvare, ci mai degrabă putem vorbi doar despre o descărcare de tensiune. Guvernul nu a făcut nimic de două săptămâni, nici sindicatele sau patronatele nu au propus nimic important.

Totul este o descărcare de factură psihologică. Societăţile care au un capital de încredere important caută soluţii pentru rezolvarea crizelor, urmează un program şi sunt, de regulă, eficiente. În România, încrederea în instituţii este foarte mică, în timp ce 48% din români spun că au încredere în familie. Noi suntem într-o situaţie de neîncredere colectivă care nu va produce, probabil, nici o soluţie.

Ion M. Ioniţă: Ce se întâmplă cu asemenea societăţi? Ce va urma în România?

În general, aceste tipuri de societăţi caută tot soluţii nevrotice. În primul rând se caută un lider providenţial, se caută tătucul care să rezolve ceva. Acum a apărut ideea cu Mugur Isărescu. Se spune că el este omul providenţial. Toamna trecută, se spunea că un astfel de om ar fi Klaus Johannis. Dar asemenea abordări sunt utopice, pentru că un om singur, chiar genial, nu ar putea face mare lucru.

În al doilea rând, se distruge statul. Am văzut această abordare de a se distruge şi instituţiile care mai există. În loc să raţionalizăm statul, pentru că într-adevăr costă prea mult, noi încercăm să distrugem ceea ce înseamnă stat, într-o mişcare de mulţime. Acest lucru ne va face şi mai puţin eficienţi. Senzaţia mea este că involuăm. Ne vom distruge şi capacitatea de a produce resurse, aceasta pe care o mai avem în acest moment.

I.M.I.: Credeţi că preşedintele Băsescu a pierdut capacitatea de a mai fi perceput ca omul providenţial? Vorbeaţi doar de Isărescu şi de Johannis...

Traian Băsescu a căutat să-şi asume criza, pentru că nu mai are alegeri şi pentru că încă mai avea resurse foarte importante de credibilitate. Probabil că s-a gândit că astfel nu va prejudicia foarte tare Guvernul sau ceea ce a mai rămas din încrederea în Guvern şi în PDL. Lucru care nu se va întâmpla pentru că puterea este percepută global, pe aceeaşi curbă a încrederii.

În această criză, Traian Băsescu va pierde din credibilitate. Dar nu ştim în acest moment până la ce nivel. El este parte a acestei soluţii utopice. Preşedintele este un fel de instituţie în sine care asigură bunăstare psihologică, este un fel de coardă de siguranţă, cum spun alpiniştii. Eu nu am făcut încă sondaje pentru că situaţia este fluidă. Dar am văzut că se caută deja alt om providenţial. Poate că este un semn.

O.N.: Un nou Guvern instalat acum ar avea resurse sporite de credibilitate în comparaţie cu cel al lui Emil Boc?

Emil Boc nu prea mai are acum resurse de credibilitate. Iar acest lucru se întâmplă nu neapărat din cauza acţiunii Guvernului, cât mai ales din cauza unei proaste strategii de comunicare. Guvernul a făcut cel mai prost lucru posibil. În situaţii de criză trebuie să comunici de zece ori mai mult decât în mod normal. Construcţia încrederii care poate duce la relansare se face prin comunicare. Eu cred că premierul a greşit în primul rând în ceea ce priveşte comunicarea şi pentru că a încercat prea multe proiecte deodată.

Într-un fel masochist, a încercat să meargă pe contrasens. Îl cunosc pe Emil Boc şi ştiu că a fost de bună credinţă, dar a procedat total greşit din punctul de vedere al comportamentului politic şi al comunicării. În acest moment, cred că mai are puţine resurse de credibilitate. Dar schimbarea lui Emil Boc nu cred că ar reuşi să detensioneze situaţia. Mai ales că peste el s-a tras o acoladă, preşedintele asumându-şi funcţia de premier.

Proiecte politice şi experţi

Se naşte un pesimism social. Cred că ne afundăm în criză şi mergem spre subdezvoltare. Am crezut că Europa ne va trage după ea. Nu mai este chiar aşa. Va trebui ca noi să găsim resurse. Soluţia tehnocratică nu este posibilă. Avem nevoie de echipe care să construiască proiecte. Marea nostră problemă în politică este individualismul. Cred că o infuzie de experţi în politică şi un proiect clar reprezintă o cale de urmat.

„Greaua moştenire, discurs pentru nucleul dur al PDL"

I.M.I. :Credeţi că strategia pe care o foloseşte acum Guvernul de a da vina pe guvernarea Tăriceanu şi pe ultimii 20 de ani va da roade?

Cred că e prea târziu pentru aşa ceva. În mod normal, când o nouă guvernare preia conducerea, face ceva foarte important. Se numeşte managementul aspiraţiilor. Ştim că, într-o campanaie electorală, din cauza demagogiei şi a dramatizării comunicării, gradul de aşteptare creşte foarte mult.

De aceea, indiferent de situaţia moştenită, aceste aspiraţii trebuie ponderate. Boc a preluat guvernarea în situaţie de criză. În mod normal, ar fi trebuit să accentueze greşelile lui Tăriceanu, cum ar fi irosirea resurselor din motivaţii electorale. Dar Emil Boc a preferat atunci un fel de austeritate comunicaţională. N-a comunicat la timp şi acum va avea o influenţă limitată. Totuşi, va avea o influenţă la nivelul nucleului dur al votanţilor PDL, care are nevoie de un asemenea discurs. Pe ceilalţi nu o să-i convingă. Ba chiar s-ar putea să genereze o contrareacţie.

O.N.: Cum vi se pare că a comunicat preşedintele Băsescu?

A comunicat mai abundent, a încercat chiar să creeze şi o progresie. Dar preşedintele nu are aparatul Guvernului care ar fi putut să desfacă în evantai această reformă a salariilor şi a pensiilor. Să ofere şi bastoane şi morcovi, aşa cum spun americanii. Puteau fi aduşi specialişti, se putea argumenta. Preşedintele comunică mai mult aforistic, instituţia sa nu are alte posibilităţi.

A argumentat macroeconomic şi macropolitic soluţiile, dar când efectele ajung la fiecare om, criza nu poate fi dezamorsată doar de preşedinte. Dacă ar fi comunicat şi premierul ar fi avut mai multe şanse să creeze o dezbatere sau măcar o informare corectă a oamenilor. Atunci când îţi asumi un risc, este important să dai o perspectivă, chiar dacă este negativă. Aşa, a rămas totul o nebuloasă. Acesta este lucrul cel mai grav din punct de vedere comunicaţional, când defineşti dezastrul numai în liniile lui marginale şi nu îi poţi da o formă pe care individul să o poată înţelege.

Vasile Dâncu: „Nu cred că vom găsi ieşirea din criză“

„Vor apărea lideri noi"

I.M.I.: Cum vedeţi evoluţiile din cadrul electoratelor celor trei partide mari?

În acest moment este degringoladă în rândul electoratelor. Nu putem vedea acum ceea ce se va întâmpla în viitor. Într-o societate săracă, cu încredere slabă în instituţii, vedem că săracii votează dreapta. Dar în acest moment, acţiunile Guvernului au lovit chiar în acest electorat, care mersese nevrotic spre PDL în ultima perioadă, cum sunt pensionarii sau funcţionarii statului. Din acest punct de vedere, o parte a electoratului este perpelexă şi nu ştim în ce direcţie o va lua.

O parte a electoratului PDL se va reorienta, dar cred că nici electoratul PSD nu va creşte într-un ritm accelerat. Pe parcurs, da, o parte din acest electorat se va duce în zona stângii. Cred că toate partidele vor pierde din încrederea care le-a mai rămas. Vom avea ca prim efect, mai degrabă, o apatie politică, va creşte distanţa dintre oameni şi putere. Dar, cam într-o lună, cred că va începe un proces de reorientare electorală.

I.M.I.: Credeţi că situaţia de criză va duce la apariţia unor noi formaţiuni politice sau la renaşterea partidelor cu mesaj extremist?

Dacă luăm exemplul Ungariei, acest lucru este previzibil. În acest moment, nu avem formaţiuni politice independente de putere. Dacă partidul lui Gabriel Oprea ar fi fost în opoziţie, eu cred că ar fi capitalizat o mare parte din dezamăgirea publică. Suntem într-un moment crucial. Cred că vechile mecanisme de legitimitate apun şi apar altele. Iau ca semne aici şi faptul că echipele de fotbal din Capitală nu au câştigat anul acesta nici un titlu. Dar şi la alte sporturi, toate titlurile naţionale pe echipe au mers în provincie. Cred că este un sfârşit de lume.

I.M.I.: Şi care este legătura cu politicul?

Cred că în viitor se vor naşte formaţiuni politice noi. S-ar putea să apară diferenţieri în cadrul partidelor actuale sau în sfera formaţiunilor ecologiste sau anarhiste. Pe fondul unor asemenea dezamăgiri pot apărea oameni noi. Uitaţi cum câştigă teren blogosfera, spaţiul virtual. Informaţia circulă altfel în societate. Se vor naşte noi centre de putere. Aceasta este profeţia mea.

Loialitatea de partid

„Sistemul politic este construit cu fundul spre oameni, cu faţa spre conducători. Prima consecinţă este că loialitatea este cel mai important criteriu de apreciere a oamenilor. Despre un om de partid se spune prima dată al cui om este"

„Lipsesc institutele de formare a militanţilor; PSD a avut la Institutul Ovidiu Şincai nişte secţii acreditate de master, dar nu ştiu dacă mai funcţionează. În rest, doar instituţia Şcolii de vară, un fel de ocazie pentru bătrânii partidului să se dea în stambă la sfârşitul verii şi pentru a cunoaşte prospăturile organizaţiei de tineret."
Citate din volumul de eseuri „Patrie de unică folosinţă", de Vasile Dâncu, Editura RAO

„Soluţiile sunt emoţionale"

O.N.: Au existat şi exerciţii de contra-comunicare, ale Opoziţiei şi sindicatelor. Cum vi s-au părut?

Aceste forme de contra-comunicare n-au adus, din păcate, armătura ideologică pe care să se poată construi opoziţia politică. Au fost făcute să arate bine. Eu cred că la mitingul sindical a fost o greşeală să se danseze dansul pinguinului. A fost o banalizare a situaţiei. Opoziţia a comunicat mai puţin şi nu cred că a greşit. Ei caută să nu facă greşeli de comunicare, timpul lucrează pentru ei.

I.M.I.: Cum vi s-a părut modelul de comunicare ales de Victor Ponta şi de PSD?

Modelul pe care l-a urmărit Victor Ponta mi s-a părut inteligent pentru că Victor Ponta a încercat să nu se asocieze direct cu sindicatele, ştiind că PSD are destule probleme de imagine. Ponta încearcă o comunicare compasională cu oamenii, ceea ce, după părerea mea, este o strategie bună. În orice caz, soluţiile sunt emoţionale, nu e uşor în actualul dezastru să propui soluţii care să fie de acceptat.

I.M.I.: Dar cel al lui Crin Antonescu?

Cu rezerva că nu am putut urmări chiar tot ce s-a întâmplat, mi se pare că Antonescu este într-o situaţie destul de dificilă. El are un electorat de dreapta şi trebuie să dea un mesaj de dreapta, legat de eficienţă economică şi socială, de randament. Până acum mi s-a părut că a fost destul de ambiguu şi nu cred că a obţinut un efect maxim din această criză.

Testul Adevărului: „Ar trebui reformate partidele"

1 „Domn străin?". Marea bătălie la noi este pentru a monopoliza resursele bugetare. Indiferent cine câştigă alegerile, vin la guvernare echipe flămânde care se luptă numai pentru resurse. Dacă nu avem soluţia unui domn străin sau a unui ministru de Finanţe care să fie un manager cu obiective clare şi indicatori de performaţă, ar trebui ca partidele să facă o schimbare a filtrelor de selecţie. Ar trebui să reformăm partidele. PSD ar trebui să vină cu proiectul lui de societate de stânga, PDL şi PNL cu proiectul de dreapta.

2 Declaraţiile lui Strauss-Kahn. Unii pot să spună că este un tip de stânga şi că a făcut această afirmaţie de campanie. Dar notorietatea lui Strauss-Kahn în România nu este prea mare. În plus la noi se face o politică emoţională. Iar această declaraţie a lui Strauss-Kahn nu are mare forţă. Nu cred că va avea mare impact în societatea românească.

3 Narcoza de grup în politică. La noi este o campanie continuă. Dar şi o lipsă de specialişti în comunicare. În interiorul echipelor politice se naşte un fel de narcoză de grup şi încep să acţioneze chiar împotriva interesului lor, considerând că indiferent ce ar spune ceilalţi ei acţionează în direcţia bună şi se sacrifică. Mi-au spus şi unii jurnalişti: „uite cum se sacrifică domnul Boc"! Oamenii politici nu sunt obişnuiţi să-i lase pe specialişti să-şi asume prezentarea unei situaţii de criză. Politicienii ar trebui să-i lase pe experţi să comunice în
situaţii de criză.