Octombrie 2009: Faţă în faţă cu Havel
0
Praga, octombrie 2009. Zgribuliţi, ne adăpostim de ploaia în rafale şi de vântul tăios într-o cafenea de pe cheiul Vltavei. Hradul şi cupolele Oraşului de Aur de-abia ce se mai zăresc, de cealaltă partre a râului, umbrite de perdeaua de apă.
Se împlinesc 20 de ani de la Revoluţia de Catifea. Dar, după cât putem desluşi în timp ce răsfoim ziarele împrăştiate pe mesele cafenelei, altele sunt subiectele de primă pagină. Preşedintele eurosceptic Vaclav Klaus refuză semnarea Tratatului de la Lisabona.
Citeşte şi:
A murit Václav Havel. Imagini din perioada 1978-2011 cu ultimul preşedinte al Cehoslovaciei
Disidentul Havel: Teatru şi politică ,,pe balustradă"
La începutul lui iulie, Cehia tocmai a predat preşedinţia rotativă a Uniunii Europene. Drapelul albastru cu 12 stele aurii nici măcar nu a fluturat pe Hrad, în timpul preşedinţiei cehe. Nu a fost o preşedinţie strălucită, dar nici de lepădat, oricum, mulţi se aşteptau la mai rău.
Dezbaterile pe tema Tratatului Lisabona sunt intense în Praga, documentul trebuie să intre în vigoare până la finele anului, iar euroscepticul Klaus trage de timp. Nu e de mirare, din moment ce tot el îi compara pe cei care susţin integrarea europeană cu comuniştii din perioada sovietică.
Un teatru istoric
Evenimentul pentru care ne aflăm în Praga este şi el trecut în ziare, dar la rubricile de ştiri. Vaclav Havel, Jiri Krizan, Michael Zantovsky şi Alexandr Vondra, adică eroii Revoluţiei de Catifea, susţin o conferinţă la teatrul Teatrul Na Zabradli (Balustrada). Locul nu e ales întâmplător. Aici s-au pus în scenă piesele nonconformistului Vaclav Havel, începând cu „Garden Party", în 1963. Tot aici, Vaclav Havel s-a aflat în timpul grevei teatrelor din octombrie-noiembrie 1989. Dacă trebuie să vorbim despre un loc în care Vaclav Havel şi-a început viaţa publică, atunci cu siguranţă acesta este.
Locul deja este înţesat de lume. Ziarişti din toată lumea, din Europa de Est şi de Vest, din Scandinavia, din Japonia şi din America îşi caută locuri cât mai bune în minuscula sală întunecoasă, împiedicându-se de cabluri şi camere tv. Pe scenă, patru sacune în aşteptarea personajelor.
Rock şi politică
Mai este timp pentru un Pilsner , la mica berărie din holul teatrului, până să apară eroii noştri. Iată-i. Li se face loc pe strâmtul culoar ce duce la intrarea în sală.
Vondra, cel mai tânăr, are 49 de ani şi cu ochelarii săi seamănă a student întârziat. Este singurul dintre cei patru care mai face politică, tocmai a fost, până în mai, ministru al Afacerilor Europene. Ceilalţi trei au depăşit deja pragul celor 70 de ani. Dar aşa, în blugi, par nişte rockeri veterani - ceea ce, într-un fel, şi sunt. Să nu uităm că mişcarea contestatară din 1977, celebra Charta 77, a avut ca punct de pornire solidarizarea cu o trupă rock interzisă de autorităţi.
Iată-l şi pe Havel, mişcându-se încet, adus de spate şi împuţinat la trup. Nu o duce prea bine cu sănătatea. Anii de închisoare - cea mai lungă perioadă de detenţie a fost între 1979 şi 1984 - precum şi pachetele de ţigări pe care le-a devorat în decursul vieţii îşi spun cuvântul. Doar privirea este aceeaşi cu a tânărului şi cuceritorului Vaclav Havel din tabloul alb-negru, atârnat pe peretele din spatele lui. Poartă acelaşi pulover maron cu care a intrat în Hrad, în urmă cu 20 de ani. Atunci, pentru a da totuşi o undă de solemnitate momentului, a împrumutat o cravată.
Nişte oameni normali
Conferinţa aceea nu a întors lumea cu josul în sus, prin dezvăluiri nemaiauzite despre evenimentele din 1989. Peste ani, altceva a rămas: impresia de modestie şi normalitate lăsată de Vaclav Havel şi de ceialţi trei prieteni ai săi. Pur şi simplu, am văzut patru oameni care şi-au făcut datoria iar acum s-au întâlnit să rememoreze câteva din episoadele şi impresiile din urmă cu 20 de ani.
"Nu e rolul meu să vorbesc despre greşelile mele, este mai mult datoria jurnaliştilor să o facă. Dar aş fi mai fericit dacă jurnaliştii s-ar concentra mai mult asupra greşelilor pe care nu le-am făcut. Bineînţeles că am făcut multe greşeli. Dar, pe de altă parte, cursul de bază pe care am vrut să-l imprimăm societăţii a fost urmat: democraţie, domnia legii, libertate, economie de piaţă. Toate acestea s-au întâmplat, se întâmplă, cu toate obstacolele neaşteptate pe care le-am avut de depăşit", a spus atunci Vaclav Havel.
Evident, nu am pierdut ocazia de a-l întreba cum a perceput, atunci, execuţia lui Ceauşescu." Ca un om care se opune pedepsei cu moartea, nu am fost de acord cu executarea sa, cred că putea fi trimis în închisoare", a spus Havel. După care a explicat: "Noi, cehii şi slovacii, avem tradiţia să ne rezolvăm problemele mai degrabă în berării decât pe câmpul de luptă. Uneori, acest lucru poate fi un avantaj, altă dată un dezavantaj".
P.S. La trei săptămâni după conferinţa celor patru, preşedintele Klaus avea să semneze ratificarea Tratatului de la Lisabona. Havel, Vondra şi Krizan aveau să revină, modeşti, la treburile lor. Astăzi, mulţi vorbesc despre fostul preşedinte ceh ca despre un "lider anticommunist". Noi, atunci, am văzut doar un om căruia celebritatea şi puterea nu i-au ştirbit din normalitate.
Se încarcă comentariile...
