Uitarea României: Ziua Imnului Naţional, tratată cu sictir în ţară
0Târgoviştenii au trecut vineri, nepăsători pe lângă militarii care defilau pe Platoul Prefecturii de Ziua Imnului Naţional şi nu s-au oprit nici când a fost intonat imnul de stat.
VIDEO Imnul Naţional al României, cântat pentru prima oară în anul 1848
La 29 iulie 1848, "Deşteaptă-te, române!" a fost cântat pentru prima dată în Parcul Zăvoi din Râmnicu Vâlcea. Interzis de regimurile totalitare timp de aproape o jumătate de secol, "Deşteaptă-te, române!" a fost ales, imediat dupa Revoluţia din Decembrie 1989, imnul naţional al României, fiind consacrat prin Constituţia din 1991.
"Istoria acestui imn este tulburătoare şi fascinantă în acelaşi timp. Acest cântec a insuflat curaj ostaşilor Armatei române în timpul Războiului de Independenţă sau în aprigile încleştări ale celor două războaie mondiale. Cu toţii ne amintim emoţia trăită în zilele Revoluţiei din 1989, când acordurile tulburătoare ale acestui cântec patriotic s-au înălţat din zeci de mii de piepturi, insuflând curaj manifestanţilor care mărturiseau pe versurile interzise atâţia ani, dar niciodată uitate, că aspiraţia către libertate şi demnitate nu poate fi ştearsă din conştiinţa poporului român. Nu este de mirare faptul că «Deşteaptă-te române» a fost unul dintre primele cântece patriotice interzise de puterea comunistă instalată imediat după abdicarea Regelui Mihai, în 1947", a declarat vineri, la festivităţile din Capitală, ministrul Apărării Naţionale, Gabriel Oprea.
Iată cum a fost de Ziua Imnului prin ţară:
Ziua Imnului Naţional a fost sărbătorită fără fast la Alexandria. Citeşte aici mai multe
Ordin al prefectului de Botoşani: elevii să cânte dimineaţă Imnul. Citeşte aici mai multe.
Ziua imnului naţional, sărbătorită la Braşov. Citeşte aici mai multe
În Bucureşti, Ziua Imnului Naţional este sărbătorită de oficialităţi cu steguleţe, ceremonii şi muzică militară. Citeşte aici mai multe
FOTO şi VIDEO Ziua Imnului sărbătorită la Craiova pe ploaie de autorităţi şi câţiva craioveni. Citeşte aici mai multe.
Ziua Imnului Naţional, marcată anost la Călăraşi. Citeşte aici mai multe
Ziua Imnului Naţional sărbătorită fără fast la Giurgiu. Citeşte aici mai multe
Deşteaptă-te, române!” a răsunat la Cercul Militar Piteşti. Citeşte aici mai mult
Sărbătoare cu fast de Zilele Imnului Naţional la Râmnicu-Vâlcea. Citeşte aici mai multe
De dimineaţă s-a intonat imnul naţional în centrul oraşului Suceava. Citeşte aici mai multe
Târgoviştenii au arătat astăzi că nu iubesc imnul naţional. Citeşte aici mai multe.
Ziua Imnului la Tulcea, doar cu oficialităţi. Citeşte aici mai multe
Ziua Imnului, sărbătorită la Zalău doar de autorităţi. Citeşte aici mai multe
Sărbătorile Naţionale din România:
Imnul Naţional al României
Versurile imnului naţional aparţin lui Andrei Mureşanu (1816-1863), iar muzica a fost compusă de Anton Pann (1796-1854). Poemul "Un răsunet" al lui Andrei Mureşanu, redactat şi publicat în timpul Revoluţiei de la 1848, a fost pus pe note în câteva zile, deoarece îl aflăm cântat pentru prima oară pe data de 29 iunie 1848 la Râmnicu Vâlcea (în Ţara Românească Revoluţia a izbucnit pe 11 iunie). Poemul va deveni imn sub titlul "Deşteaptă-te, române!", câştigându-şi instantaneu gloria recunoscută datorită mesajului energic şi mobilizator pe care-l conţine. Începând din 1848, "Deşteaptă-te, române!" a fost un cântec foarte drag românilor, insuflându-le curajul în timpul momentelor cruciale, în timpul Războiului de Independenţă (1877-1878), cât şi în cel al primului şi celui de-al doilea Război Mondial.
Imediat după instaurarea deplinei dictaturi comuniste la 30 decembrie 1947, când regele Mihai I a fost forţat să abdice, "Deşteaptă-te, române!", ca şi alte marşuri şi cântece patriotice, au fost interzise, intonarea sau fredonarea lor fiind pedepsite cu ani grei de închisoare.
Pe 22 Decembrie 1989, în timpul revoluţiei anticomuniste, imnul s-a înălţat pe străzi, însoţind uriaşele mase de oameni, risipind frica de moarte şi unind întregul popor în sentimentele nobile ale momentului. Astfel, instituirea sa ca imn naţional a venit de la sine, sub formidabila presiune a manifestanţilor.
Mesajul imnului "Deşteaptă-te, române!" este în acelaşi timp social şi naţional; social, deoarece impune o permanentă stare de vigilenţă pentru a asigura tranziţia către o lume nouă; naţional, deoarece alătură această deşteptare tradiţiei istorice. Imnul conţine acest sublim "acum ori niciodată", prezent în toate imnurile naţionale, de la "paion"-ul cu care grecii au luptat la Marathon şi Salamina până la "Marseilleza" Revoluţiei franceze.
Invocarea destinului naţional este culmea cea mai înaltă pe care un popor o poate atinge în zborul său către divinitate. Acest "acum ori niciodată" concentrează toate energiile vitale, mobilizând la maximum. Imnul de stat al României este alcătuit din unsprezece strofe, primele trei şi ultima dintre ele fiind cântate la ocazii festive.
Pe lângă acest imn, românii mai au "Hora Unirii", scris în 1855 de marele poet Vasile Alecsandri (1821-1890), care a fost cântat în timpul unirii Principatelor (1859).
"DEŞTEAPTĂ-TE ROMÂNE!"
Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată, croieşte-ţi altă soarte,
La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani.
Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume
Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian!
Înalţă-ţi lata frunte şi caută-n giur de tine,
Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;
Un glas ei mai aşteaptă şi sar ca lupi în stâne,
Bătrâni, bărbaţi, juni, tineri, din munţi şi din câmpii!
Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,
Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,
Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine,
"Viaţa-n libertate ori moarte!" strigă toţi.
Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate
Şi oarba neunire la Milcov şi Carpaţi!
Dar noi, pătrunşi la suflet de sfânta libertate,
Jurăm că vom da mâna, să fim pururea fraţi!
O mamă văduvită de la Mihai cel Mare
Pretinde de la fii-şi azi mână d-ajutori,
Şi blastămă cu lacrămi în ochi pe orişicare,
În astfel de pericul s-ar face vânzători!
De fulgere să piară, de trăsnet şi pucioasă,
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Când patria sau mama, cu inima duioasă,
Va cere ca să trecem prin sabie şi foc!
N-ajunse iataganul barbarei semilune,
A cărui plăgi fatale şi azi le mai simţim;
Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,
Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim!
N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,
Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm;
Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,
Să ne răpească limba, dar morţi numai o dăm!
Români din patru unghiuri, acum ori niciodată
Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n simţiri!
Strigaţi în lumea largă că Dunărea-i furată
Prin intrigă şi silă, viclene uneltiri!
Preoţi, cu crucea-n frunte căci oastea e creştină,
Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost'pământ!
Mai citeşte:
Se încarcă comentariile...
