Adevarul.ro

După patru luni de la inundaţii, nicio casă din localitatea Ceatalchioi, lovită de viitura din vară, nu a fost refăcută. Materialele promise de Guvern au ajuns târziu, iar oamenii nu le-au putut folosi pentru că mai întâi au primit BCA şi ciment şi abia la urmă pietrişul pentru fundaţii.

Astăzi, în satul aşezat pe braţul Chilia din Delta Dunării se toarnă beton, se lipesc BCA-uri, iar oamenii se roagă să nu se strice vremea. Casa lui Traian Lacurezeanu (48 de ani) a fost printre primele dărâmate de furia apelor.

Mai citeşte şi:

Sinistraţi aruncaţi a doua oară în stradă de autorităţi: „Am fost condamnaţi la moarte”

„Ne iubeşte Dumnezeu. Uite cum ne mângâie soarele copiii, că pe noi ne-a bătut rău astă-vară. Am auzit noaptea vuitura, am luat copii în braţe şi am fugit pe dig. Am mulţumit Domnului că suntem teferi, cu copiii în braţe! Ei sunt cei mai importanţi, orice acareturi se fac", zice încruntat Traian Lacurezeanu.

Bărbatul locuieşte cu soţia şi cei trei copii într-un cort pus la dispoziţie de Societatea de Ajutor Maltez. Ce nu a stricat apa au mutat în cort. Înăuntru au improvizat culcuşuri pentru cei mici, alte corturi de o persoană, izolate cu toate păturile şi plăpumile pe care le-au găsit.

Încălzire de la... bec

„La început le ziceam copiilor că ne jucăm de-a sinistraţii, că ne-am mutat în cort la noi în curte şi suntem ca în tabără", spune Traian, care parcă îşi mai uită necazurile când se uită la cei mici. A tras şi curent electric în cort şi cei mici se uită la desene animate. Dacă îi întrebi cum e viaţa în cort, trag imediat fermoarul şi se izolează de lume. Acolo sunt feriţi de rele, cred ei, după ce tatăl lor i-a cărat în braţe din faţa apelor care au vrut să-i înece în toiul nopţii.

Vecinul de cort al lui Traian, nea Costică Paltenie (60 de ani), arată cum şi-a încălzit copiii în nopţile geroase. „Cum să trecem iarna cu copiii în cort? Uite, deja le-am pus încălzire centrală, adică un bec de la care se încălzesc, că e cortul mic - mic cât ei, săracii. Face şi lumină, dar se încinge şi dă căldură. Mi-e frică să bag reşou, să nu ia foc ceva", spune Paltenie.

Fundaţia se face ultima

Afară din cort, părinţii copiilor nu sunt deloc feriţi de necazuri. La această oră, nicio casă nu a fost încă finalizată în sat. Zeci de familii au primit materiale de construcţii, dar total anapoda, spun oamenii.

„Cum naibii să construieşti o casă invers? Păi, întâi ne-au dat ciment, BCA şi astea la două luni de la inundaţiii şi abia la urmă ne-au dat nisip şi pietriş. Deci noi ar fi trebuit să construim pereţii, acoperişul şi la urmă fundaţia. A fost bătăie de joc, sau nepricepere, au trântit la fiecare zece BCA-uri, ciment, gata, fă-ţi casă! A venit şi un nesimţit de la Inspecţia în Construcţii că ne amendează, că de ce ne construim noi casa fără autorizaţii?", spune stupefiat nea Paltenie.

„Să scrieţi adevărul"

În sat au ajuns vineri şi zece case modulare, nişte containere izolate. Bune şi alea dacă vin ploile sau gerul, spun oamenii. În jurul satului,  o firmă de construcţii a început să ridice un dig de apărare, pentru că din toate părţile apele pândesc Ceatalchioiul.

„Să scrieţi adevărul la «Adevărul», că toţi îşi aduc aminte de noi la necaz, vin şi îşi fac poze, apoi ne uită. Aş vrea să vină acum domnii aceia care au fost vara, chiar şi Boc, să pună mâna să ne ajute să terminăm casele. Aşa se ajută oamenii, nu cu vorbe şi promisiuni, apoi aştepţi o remorcă de nisip ca pe Dumnezeu", strigă unul dintre sătenii a cărui construcţie încă nu are un acoperiş.

"La început, le ziceam copiilor că ne jucăm de-a sinistraţii, că ­ne-am mutat în cort la noi în curte şi suntem ca în tabără."
Traian Lacurezeanu
sinistrat