Reabilitarea unui călugăr după conspiraţia din ’56

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Stareţul Ferencz Ervin, unul dintre creatorii Partidului Muncitoresc Creştin, a povestit pentru „Adevărul“ istoria complotului împotriva regimului comunist în urma căreia a făcut închisoare. În 1956, zeci de intelectuali, foşti moşieri sau patroni de firme, români şi maghiari, au pus la cale un plan de răsturnare a regimului comunist din România. Planul a fost deconspirat.

În 1958, zece persoane au fost executate, restul înfundând puşcăria până în 1964. Săptămâna trecută, Curtea de Apel Cluj i-a achitat pe toţi cei 57 de membri ai grupării care a vrut să-i înlăture pe comunişti. Doar trei dintre ei au mai apucat să trăiască ziua în care justiţia i-a găsit nevinovaţi. Unul este Ferencz Ervin, stareţul Mănăstirii Franciscane din Lăzarea, judeţul Harghita, care a împlinit 90 de ani chiar săptămâna trecută, când a fost achitat.

VIDEO Misterele Revoluţiei: Spovedania colonelului Aurel Dragomir

Secretele lui Cico Dumitrescu

Miting pentru mânăstirea de la Poiana Mărului

Stareţul şi-a păstrat un ascuţit simţ al umorului, dar, din când în când, ochii i se umezesc când povesteşte prin ce a trecut. În 1955 era călugăr franciscan lângă Arad şi se cunoştea foarte bine cu preotul romano-catolic Aladar Szoboszloi, cel care a iniţiat în acelaşi an mişcarea politică clandestină denumită Partidul Muncitoresc Creştin (PMC). La rugămintea lui Szoboszloi, Ferencz a redactat programul politic al mişcării, bazat pe sociologia creştină şi spiritul capitalist, promovând retrocedarea proprietăţilor naţionalizate.

PMC a luat fiinţă în contextul în care, după moartea lui Stalin, în 1953, s-a resimţit o oarecare deschidere spre democraţie a Europei de Est. „Ne-am gândit să fim pregătiţi pentru înregistrarea unui partid politic. Comunismul nu rezolvase problemele sociale", ne-a spus călugărul.

Cu tancurile spre Bucureşti

Despre dezvoltarea ulterioară a partidului şi despre cum se plănuia ca acesta să obţină puterea, Ferencz Ervin nu a vrut să discute prea mult. Crede că lucrurile au fost exagerate de Securitate, care i-a acuzat că au plănuit un puci militar. Totuşi, recunoaşte că lt.-col. Constantin Drăgăniţă, fost comandant al unităţii de tancuri din Caracal, avea misiunea să ocupe Capitala. Dacă ar fi reuşit, Drăgăniţă ar fi trebuit să fie ministrul Apărării, iar Szoboszloi ar fi trebuit să fie prim-ministru. „Eu aş fi fost ministrul cu propaganda", spune cu umor Ferencz.

Călugărul franciscan ne-a explicat şi modalitatea în care a fost racolat comandantul unităţii de tancuri din Caracal. Mama fruntaşului comunist Alexandru Moghioroş fusese tratată de cancer de Szoboszloi (care avea şi pregătire de medic). Nepoata acestuia, Maria Moghioroş, era soţia ofiţerului Drăgăniţă. Recunoscătoare, ea s-a revanşat faţă de medicul-preot, convingându-l pe soţul său să colaboreze cu complotiştii.

În cazul în care Drăgăniţă reuşea să ocupe Capitala, era nevoie de întăriri pentru consolidarea puterii. Întăririle ar fi trebuit să fie asigurate de contingente de secui şi luptători din rezistenţa anticomunistă din Munţii Făgăraş. „Chiar eu am încercat să intru în legătură cu luptătorii din Făgăraş", spune Ferencz Ervin.

După preluarea puterii, pasul următor era obţinerea sprijinului internaţional şi crearea unei uniuni federale între România şi Ungaria, cu capitala la Arad. „Se scrie la fel şi în română, şi în maghiară, de aceea am ales Aradul. Atmosfera internaţională era favorabilă mai departe şi pentru o unificare europeană", spune Ferencz.

A rămas doar o idee

Iniţial, fusese stabilită pentru demararea acţiunii de cucerire a puterii data de 29 august 1956, apoi luna octombrie. După eşecul Revoluţiei din Ungaria, complotiştii au renunţat. Pregătirile „transpiraseră", însă. În 1957 au început arestările. Au fost peste 400 de persoane reţinute şi anchetate, îşi aminteşte Ervin.

Erau trei capete de acuzare împotriva lor. Pe de o parte, înfiinţarea partidului. Apoi, tentativa de lovitură de stat. Urma atentatul la suveranitate. Ferencz a „scăpat" doar cu o condamnare la închisoare pe viaţă. În cele din urmă a fost eliberat în 1964, odată cu toţi deţinuţii politici.

După 52 de ani de la condamnare, a fost din nou martor în acelaşi proces, rejudecat la Curtea de Apel Cluj. Sentinţa l-a surprins. Nu mai credea că în România se poate întâmpla aşa ceva.

Evenimente



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite