Primăvara vine cu babe şi mărţişoare
0
În satele din Ardeal, femeile îşi pun fusul deoparte câtă vreme ţin „babele“, ca să nu le blesteme Baba Dochia. În marile oraşe, datina mărţişorului se schimbă însă după „modă“. Tradiţiile românilor se reinventează în ţară, spun etnologii. Pe de altă parte, mărţişorul a ajuns în Italia, Spania sau Statele Unite ale Americii, dus de emigranţi.
Începutul primăverii înseamnă, pentru români, mărţişoare, ghiocei, dar şi alesul „babelor" care prezic cum va fi anul. Pe lângă ziua pe care şi-o aleg românii pentru a vedea cum le va merge tot anul, bătrânii satului stabilesc patru zile în această perioadă în care, în funcţie de vreme, ştiu cum vor avea primăvara, vara, toamna şi iarna.
Mai citeşte şi:
Cum să ne alegem baba, în funcție de ce ne dorim de la anul acesta
Zodiacul mărțișorului realizat pentru cititorii Adevărul de Seară de Livia Tăutu
Cei mai frumoşi dansatori urcă pe scenă de Mărţişor
1 Martie, o zi altfel decât la noi
În Maramureş, timp de aproape două săptămâni, bătrânele îşi încuie în podul casei fusul şi războiul de ţesut, pentru ca munca lor să nu fie blestemată de Baba Dochia. „Dacă una dintre femei toarce sau ţese, Dochia vine şi-i fură puterile sau o rătăceşte prin pădure, de ciudă că nu a cinstit-o", a explicat etnologul Pamfil Bilţiu.
Nostalgia datinilor
Femeile din Maramureş au prins frică şi de „frumuşele", duhuri rele asemănate cu vânturi puternice care aruncă lucrul de mână al femeilor pe turla bisericii, dacă acestea sunt văzute ţesând în aceste zile. Nici bărbaţii nu sunt feriţi de blesteme. „Până prin 12 martie, ei nu au voie să prindă animalele la jug, pentru că acestea riscă fie să moară, fie să răstoarne carul cu lemne", a mai povestit Pamfil Bilţiu. Unii oameni confirmă astfel de „blesteme". „Nu-i de şagă cu «frumuşelele», că la noi în sat se spune că i-au furat munca preotesei într-o zi de-a lui martie şi i-au aruncat-o prin pomi şi pe casele oamenilor", a povestit tanti Anica a Baciului (73 de ani) din Ieud.
Sociologul Eugen Băican, de la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, consideră că românii păstrează tradiţiile precreştine ca o valorizare a vechiului.
„Trăim într-o lume foarte grăbită, în care moda ţine loc de standarde de viaţă. Toate se schimbă repede. În aceste condiţii, există nostalgii pentru lucruri stabile de sute şi mii de ani, trăite de zeci de generaţii", a explicat Băican. Tradiţia veche de sute de ani prin care în prag de mărţişor ne alegem „baba" pentru a şti cum va fi tot anul pierde însă din popularitate printre tineri. Unii au găsit metoda de a se feri de neplăcerile unei zile mohorâte.
„Eu mă informez de pe internet cum o să fie vremea şi îmi aleg o zi cu soare. Aşa am făcut ultima dată şi s-a potrivit bine pentru că mi-a mers bine tot anul", a spus Miruna Darie, elevă din Piatra Neamţ.
Odată cu alegerea „babelor", românii au grijă să dăruiască mărţişoare celor dragi. Din ce în ce mai multe şi mai variate, acestea şi-au pierdut din semnificaţie însă şi sunt purtate mai mult ca şi podoabă preţioasă.
Oltenii ţin departe farmecele cu apă sfinţită
Bătrânii din Oltenia îşi amintesc însă că pe vremea lor mărţişorul era doar şnurul împletit cu fir alb şi roşu.
Şi nu-l purtau doar fetele, ci toţi copiii. Potrivit tradiţiei, în ultima noapte a lui februarie, fetele îşi puneau busuioc sub pernă ca să-şi viseze ursitul.
În prima zi a lunii martie se spălau cu apa de la florile de primăvară, ghiocei sau viorele, albăstrele, culese din pădure, ca să fie frumoase şi albe la faţă. În mai toate judeţele Olteniei, mărţişorul se lucra în casă şi se purta la mână, nu pe piept. Şnurul era confecţionat din arnici, cu care coseau fetele iile, sau din lână.
„Alb înseamnă curăţenie, sănătate, linişte sufletească, iar roşul semnifică vitalitate, spor, viaţă, bunăstare", a precizat Roxana Deca, muzeograf. Oltenii obişnuiesc şi astăzi, chiar şi la oraş, să se spele cu apă sfinţită la biserică şi să stropească prin casă cu ea ca să ţină departe răul şi farmecele.
Declaraţie de dragoste
Legendele din Ardeal mai arată că, pe lângă simbolul primăverii sugerat de mărţişor, acesta semnifică şi iubirea, fiind interpretat ca o declaraţie de dragoste de cei care îl primesc. Flăcăii le poartă toată luna martie la pălărie, iar apoi le agaţă de pomi, pentru ca aceştia să înflorească şi să dea roade, sau îl aruncă în apă, pentru ca aceasta să fie protejată de blesteme.
Fetele care-şi caută ursit ţin mărţişorul în piept 12 zile sau o lună, urmând ca apoi să-l agaţe de stâlpul din pridvor. Băieţii află astfel că fata e numai bună de măritat.
Sociologii spun că elementele comune dobândite de români acasă se păstrează nu doar în ţară, ci şi pe meleagurile unde emigrează. „Românii au dus cu ei obiceiul Mărţişorului şi în SUA, Italia sau Spania, dându-l nu doar între ei, ci chiar şi localnicilor, şi fiind mândri de aceasta", mai spune Băican. ; Laura Pumnea, Cosmin Turcu
Oamenii care aduc ghioceii
De cele mai multe ori, mărţişorul oferit în dar este însoţit de un buchet de ghiocei, dar puţini ştiu drumul pe care îl fac vestitorii primăverii de sub tufele din păduri, până la bucheţelele oferite de 1 Martie. Veche culegătoare de ghiocei, clujeanca Dalia Nergheş (foto - 70 ani), din Mănăştur, vinde aceste flori de aproape şase decenii. Ştie toate pădurile din Cluj.
„Mi-au arătat părinţii cum se culeg, de la 15 ani", îşi aminteşte femeia. Pe vremea aceea se împrăştiau toate fetele prin judeţ, cu trenul, la Ciucea sau Iclod. „Nu erau ierni uşoare, ca acum. Duceam grebla pentru a da jos zăpada". Tot acelaşi era preţul şi în urmă cu câteva zeci de ani, un leu. „Doar că atunci banii erau mai puternici. Azi, cu un bucheţel faci de o cafea mică". Mihai Bacalu
Tradiţia, transformată în afacere
Comercianţii cu experienţă sunt de părere că mărţişorul futurist e la mai mare căutare decât cel clasic, în timp ce obiceiurile au fost date uitării. De la etnologi până la simpli comercianţi, timişenii recunosc că sărbătoarea şi-a pierdut din semnificaţie, iar cei care împletesc şnururile alb-roşii se gândesc mai degrabă la profit decât la datini.
Astfel, dacă în vremurile bune, familiile bănăţene lucrau în casă pentru producerea mărţişoarelor, altfel nefiind consideraţi de vecini gospodari, în prezent, pe toate marile uliţe ale oraşului, sute de vânzători îşi peţesc clienţii. „Noi am terminat Facultatea de Arhitectură, dar am zis să ne rotunjim veniturile. Durează cam două săptămâni să faci cerceii ăştia, care la 10 lei se vând foarte bine. Eu nu am de gând să ofer mărţişoare, cred că e o sărbătoare demodată", a declarat Ovidiu Brici (25 de ani), unul dintre zecile de comercianţi din centrul Timişoarei. Mai există o singură tradiţie care e respectată: fetele poartă mărţişorul măcar o lună, pentru noroc.
„1 martie nu e chiar atât de demodat. Depinde cât de sentimentalist eşti. Altădată, mărţişorul era făcut din iarbă creaţă roşie, lână şi bumbac, iar în locul figurinei de astăzi era un bănuţ de aur. Nici tradiţia stropirii mărţişorului cu busuioc sau pelin, plante considerate magice, nu mai e respectată. În mici comune din Timiş, pe 1 martie, se mai aprind claie de fân, dar de frica incendiilor, vorbim de o altă tradiţie rară", spune Gheorghe Secheşan, antropolog. Gerhald Ernst
Obicei de mii de ani
În România au fost descoperite mărţişoare vechi de 8.000 de ani. Se crede că albul reprezintă iarna, care se îngemănează cu roşul primăverii la trecerea dintre anotimpuri. Purtarea mărţişorului trebuia să respecte un anume ritual. Se punea la piept înainte de răsărit şi trebuia purtat cel puţin 12 zile sau până înfloresc arbuştii şi apar păsările călătoare.
Se încarcă comentariile...
