Povestea porcului de Bazna: Ultimul exemplar

În localitatea sibiană Bazna mai trăieşte un singur exemplar din rasa de porc cu acelaşi nume. Rasa de porc Bazna, apărută întâmplător în 1872 şi atestată ca atare în 1948, este pe cale de dispariţie pentru că dă prea multă grăsime şi prea puţină carne.

Până în 1989, rasa porcilor „de Bazna" avea un brand puternic în ţară şi peste hotare. Din '90 însă, a început declinul. Spaţiile de cazare preluate în locaţie de gestiune s-au năruit sub patronajul unor administratori neglijenţi şi incompetenţi, iar CAP-urile s-au desfiinţat.

Mai citeşte şi:

A renunţat la porci ca să crească melci

Prin anii 2000 un consilier de la primărie striga: „Bă, va mai fi Bazna staţiune, când o zbura porcu'!" Şi iată că în Bazna a mai rămas un singur exemplar.

Povestea porcului

Situaţia porcului de Bazna, pe undeva, e ca-n scheciul cu Toma Caragiu care spunea: „A fost odată un porc, care avea şi carne..." Totul a început cândva în jurul anului 1872. Pe atunci, o firmă englezească lucra în zonă la calea ferată Mediaş-Sibiu.

Muncitorii erau cazaţi la Bazna. Aceştia au adus cu ei un vier din rasa Berk. Lăsat liber pe păşune, vierul s-a „îndrăgostit" de o scroafă din rasa Mangaliţa. În urma acestei încrucişări nedirijate a rezultat un porc cu o cantitate mai mare de grăsime, rotunjor şi îndesat, negru cu o dungă albă spre greabăn.

Mari consumatori de slănină, localnicii s-au bucurat că grăsimea noului godac poate ajunge până la 12 centimetri grosime. În scurt timp, noua rasăs-a răspândit în jurul oraşelor Mediaş, Sighişoara, Făgăraş, ajungând până spre Cluj sau Banat. După 1900 s-au făcut importuri de reproducători Berk din Anglia, care au fost utilizaţi în scopul ameliorării şi omogenizării rasei Bazna, urmând ca în 1948 să fie recunoscută oficial ca rasă de sine stătătoare.

Dacă până în 1989, CAP-urile impuneau o atentă selecţie a animalelor, încurajând rasele autohtone bine conturate (porcul de Bazna, rasele de oi Ţurcană şi Ţigaie etc.), după 1990, odată cu desfiinţarea bazelor zootehnice, oamenii au împărţit între ei animalele şi le-au luat acasă. În virtutea inerţiei, în următorii zece ani, s-au mai crescut porci de Bazna. Treptat, gospodarii au renunţat la exploatarea lor în favoarea porcilor pentru carne. Cu toate astea, sătenii îşi amintesc cu entuziasm de vremea când, acum 60-70 de ani, era o adevărată competiţie între gospodării, străzi şi comune al cui porc are slănina mai groasă.

Ultimul râmător

Pe strada care duce către hotelul ce poartă numele localităţii, într-o gospodărie îngrijită, tipic ardelenească, creşte ultima scroafă care dă purceluşi din rasa ce odinioară a fost cea mai căutată în România. Albert Binder are, în coteţul casei sale de la numărul 121, o frumuseţe de purceluşă care te întâmpină cu nasul pe sus, imediat ce te apropii de locul în care stă şi primeşte mâncarea zilnică.

„Nu găsiţi aşa ceva în tot Ardealul şi nu vă spun lucrul acesta cu mândrie, ci mai degrabă cu tristeţe", mărturiseşte proprietarul. Spre norocul său, nea Albert a apucat să îşi împerecheze scroafa cu ultimul vier de Bazna, pe care l-a avut un rrom din satul Velţ, înainte ca vierul să fie tăiat de proprietari. Acum aşteaptă să-i fete. „Oamenii au preferat să încrucişeze această rasă, cu altele care dau carne mai multă şi aşa s-a pierdut. Practic, nimeni nu a protejat în vreun fel rasa de Bazna. Aşa s-a ajuns ca în ultimii ani, când se mai găseau porci, un kilogram de carne în viu de Bazna să coste 9-10 lei, în timp ce kilogramul de la un porc normal să fie numai 7 lei.", spune gospodarul.

Totodată, Albert Binder mărturiseşte că a avut în vedere un proiect prin care a încercat să realizeze o fermă în care să fie crescută rasa pură de Bazna, a mers cu el la guvernanţi, însă proiectul i-a fost ignorat. „Eu sunt inginer agronom de profesie. Am vrut să fac ceva pentru ca rasa să nu dispară, dar nimeni nu m-a ascultat şi uite că acum porcul de Bazna a devenit o raritate", povesteşte cu amărăciune proprietarul ultimei scroafe din rasa pură de Bazna.

Porcul românesc, bun pentru grătar

Viceprimarul Andrea Adrian (42 de ani), medic veterinar în Bazna, cunoaşte bine această rasă de porci: „S-a format din nimereală în 1872 dintr-un vier Berk şi rasa Mangaliţa. Este negru, cu o dungă albă de până la 25 cm lăţime. Are un procentaj mai mare de slănină. Este un porc rustic, puţin pretenţios, ce se hrăneşte cu furaje suculente (sfeclă, cartofi, napi) şi resturi menajere. Animalele sunt rezistente la boli. Tineretul porcin se reproduce la vârsta de 10-11 luni, cu o medie de 9-10 purcei la fătare.

Sporul de greutate îl face de la 8-9 kilograme de furaje pe un kilogram de carne. Fiind o rasă mixtă, cele mai bune rezultate se obţin la îngrăşarea până la 140-160 kg. Concentraţia de grăsime în carne este mai mare ca la alte rase, ceea ce dă cărnii şi slăninii un gust mai bun. Sunt deosebit de gustoase fripturile din pulpă făcute pe grătar".

Un primar acuză

În ultimii 20 de ani declinul staţiunii Bazna nu a fost departe de povestea porcului. Primarul Lucian Gligor Scumpu (36 de ani) spune că s-a ajuns aici din cauza unor legiuitori care au dat legi proaste.

„Au desfiinţat ONT-urile şi OJT-urile pentru ca alţii, acoliţi de-ai lor, să poată cumpăra staţiuni întregi pe nimic, ca apoi să le lase în paragină. La noi a fost la fel. OJT-ul n-a mai putut să întreţină spaţiile de cazare şi bazinele de tratament. Apoi au început să vândă din active, le-au scos la licitaţie, le-au vândut către terţe persoane fizice, care au cumpărat şi atât. Nu a existat şi o lege care să impună ca, după cumpărarea activelor, să fii obligat să întreţii şi să menţii aceleaşi utilităţi", afirmă edilul Lucian Gligor Scumpu.