Salvaţi din carnaj de icoana Maicii Domnului

Localnicii din comuna nemţeană Poiana Largului care au supravieţuit atrocităţilor comise după 23 august 1944 au încă în minte imaginea războiului. Ana Vatamanu povesteşte despre tragedia care a avut loc în beciul din gospodăria părinţilor. Femeile care au ţinut în sân bucăţi dintr-o icoană au scăpat cu viaţă.

Imaginile carnajelor care au avut loc după 23 august 1944, când România a trecut de partea Aliaţilor, îi urmăresc încă pe supravieţuitorii evenimentelor de acum 66 de ani, din comuna nemţeană Poiana Largului.

Mai citeşte şi:

„Moaştele“ bolnavilor de TBC fac minuni la Aiud

Populaţia a fost prinsă între trupele germane şi ruseşti. Aici au avut loc unele dintre cele mai crâncene încleştări din ţinut.

25 de suflete s-au refugiat în pivniţă

Una dintre cele mai odioase crime s-a produs în beciul din curtea familiei Tărâţă, în care s-au refugiat 25 de suflete. Doar trei femei şi patru micuţi au scăpat cu viaţă, după ce mâini criminale au aruncat aici cu grenade. Ana Vatamanu are acum 67 de ani şi este unul dintre copiii de care nu ­s-au atins schijele. Avea atunci doar nouă luni şi era adăpostită la sânul mamei. Relatările mamei sale, una dintre supravieţuitoare, îi sunt încă vii în minte.

„Era duminică, 3 septembrie 1944, la amiază. Înainte cu o zi a venit o echipă nemţească la beci, i-a văzut pe cei care se ascundeau, i-a numărat şi a plecat. Oamenii şi-au dat seama că o să se întâmple ceva, dar unde să pleci?! Că era totul minat... Acolo era linia întâi a războiului", povesteşte Ana. După câteva ore, moartea s-a abătut peste pivniţă. „Au mai venit şi a doua zi, când au aruncat în beci opt grenade. Din familia noastră au murit atunci tata şi şase surori", mai spune femeia.

Tratată de nemţi

Norocul a făcut ca fetiţa să-şi revină, fără să fi fost rănită. „Eu m-am trezit când m-oi fi trezit şi am ieşit afară de-a buşilea. M-au găsit nemţii care stătuseră la noi în casă. M-au recunoscut, m-au luat şi m-au dus la mama", explică femeia, care nu ştie nici acum cine au fost atacatorii.

Ea şi mama sa au primit îngrijiri la un spital nemţesc din apropiere. Morţii au rămas în beci până când în sat au revenit oamenii din pribegie şi i-au pus într-o groapă comună. Ana Vatamanu a locuit toată viaţa în casa de lângă beci, în care acum ţine cartofi. O cruciuliţă băgată între pietrele zidului stă mărturie pentru tragedia de atunci.

A refăcut icoana salvatoare

Supravieţuitorii atacului cu grenade de acum 66 de ani din Poiana Largului cred că norocul li s-a tras de la o icoană. „În beci, mama adusese o icoană cu Maica Domnului şi când au explodat grenadele icoana s-a spart şi s-a rupt în bucăţi. Oamenii n-au murit dintr-odată, s-au mai chinuit. Cele trei femei care au luat câte o bucăţică din icoană şi au pus-o în sân sunt singurele care au supravieţuit. După război, mama a adunat bucăţile de icoană de la celelalte femei şi le-a dus la un pictor din sat, care a reîntregit-o şi o am şi acum în casă", explică Ana Vatamanu.

În 1944, Moldova a fost scena unor puternice încleştări între trupele germane şi cele sovietice

Nemţi cinstiţi ca eroi necunoscuţi

Localnicii din Poiana Largului care au trăit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial au cuvinte de laudă pentru soldaţii germani. „Nemţii erau civilizaţi, curaţi şi nu furau nimic din gospodării. Dacă aveau nevoie de ceva, cereau şi plăteau", spune Aglaia Fărcăşanu, o altă localnică din Poiana Largului, martoră a evenimentelor petrecute după 23 august 1944. Despre militarii sovietici, sătenii spun că erau murdari şi furau tot ce apucau.

Aglaia Fărcăşanu îşi aduce aminte şi acum de ciocnirile sângeroase dintre trupele germane şi cele sovietice. „Ruşii au năvălit din pădure să omoare nemţii. S-au împuşcat cât ­s-au împuşcat, pe urmă s-au luptat la baionetă. Au rămas ca oile morţii pe jos, mai mulţi ruşi decât nemţi. Nemţii îşi luau morţii lor, îi puneau în maşini şi plecau, iar ruşii au rămas pe prund, pe câmp, pe oriunde", povesteşte femeia.

Aglaia Fărcăşanu, acum în vârstă de 94 de ani, este una dintre supravieţuitoarele din beciul groazei. Aglaia avea atunci 16 ani. Cei mai ­mulţi săteni vorbesc însă cu respect despre nemţii din trupele regulate, dintre care unii au stat în casele lor şi chiar le-au salvat vieţile. „În mormântul familiei din cimitir am mai dus nişte oseminte de-ale nemţilor găsite într-un tranşeu şi îi pomenim ca eroi necunoscuţi", ­încheie Ana Vatamanu.

Luptele germano-ruse din Moldova

Trupele sovietice au pătruns pe teritoriul României prin nord-estul Moldovei, în primăvara lui 1944. Luptele dintre armata germană şi cea sovietică s-au desfăşurat între mai şi august 1944. Situaţia a început să se calmeze abia după 12 septembrie 1944, când România a semnat armistiţiul cu partea sovietică şi explicit cu aliaţii.

Teritoriul românesc a fost eliberat de armata germană la 25 octombrie 1944, însă trupele sovietice aveau să părăsească teritoriul României mult mai târziu.