„Moaştele“ bolnavilor de TBC fac minuni la Aiud

Despre oasele umane descoperite în locul numit „Râpa Robilor“, slujitorii Domnului spun că sunt făcătoare de minuni, deoarece sunt ale unor martiri. Istoricii spun însă că sunt ale unor bolnavi decedaţi din cauza tuberculozei.

Zeci de pelerini vin, zilnic, la monumentul „Calvarul Aiudului” pentru a se închina la aşa-zisele „moaşte“ ale unor foşti deţinuţi politici ucişi de Securitate. Dacă preoţii susţin că e vorba de rămăşiţele unor „martiri pentru credinţă“, istoricii au altă părere.

Monumentul „Calvarul Aiudului“ este situat la marginea oraşului, este inclus în Schitul Crucii şi urmează să fie unul dintre principalele puncte de atracţie ale viitorului Memorial „Râpa Robilor“, pe care în prezent îl construieşte Arhiepiscopia Ortodoxă de Alba-Iulia. Ridicat în 1999, monumentul reprezintă un loc de pelerinaj pentru enoriaşii din întreaga ţară, respectiv unul de recunoştinţă pentru toţi foştii deţinuţi politici care au fost torturaţi şi au sfârşit tragic în Penitenciarul Aiud, în perioada 1945 - 1964, una dintre cele mai represive perioade ale comunismului din România.

Monumentul „Calvarul Aiudului“. FOTO: Caius Raţiu

„Râpa Robilor“, locul pe care e ridicat monumentul, se află la doar câteva sute de metri de penitenciar, şi, conform celor povestite de localnici, aici era punctul terminus al călătoriei pe care o făcea în fiecare noapte o căruţa care pleca din curtea închisorii, încărcată cu cadavrele celor care îşi dădeau sufletul în temniţă. În timp ce căruţa trecea pe străduţele lăturalnice, aiudenii aveau obligaţia să-şi acopere geamurile. Cei morţi erau aruncaţi în gropi comune. Aici mai erau îngropaţi însă şi bolnavii TBC de la fostul sanatoriu aflat în apropiere, morţi pe care aparţinătorii nu i-au revendicat.

Povestea „moaştelor“

În anul 1992, Arhiepiscopia Ortodoxă de Alba-Iulia a demarat lucrările de construcţie a Schitului Crucii şi ulterior a monumentului „Calvarul Aiudului“. În timpul săpăturilor, muncitorii au găsit mai multe oase, motiv pentru care locul a fost studiat de istorici şi arheologi de la muzeul local. Ulterior oasele au fost ridicate de preoţi şi depuse în osuarul aflat sub altar (sala principală a monumentului a fost transformată în biserică – n.r.).
De aici a luat naştere „războiul“ dintre istorici şi preoţi. Primii spun că, deşi consideră ridicarea monumentului un gest lăudabil, nu li se pare corectă transformarea oaselor în moaşte, deoarece acestea nu ar aparţine foştilor deţinuţi politici - aşa cum susţine Biserica - ci bolnavilor răpuşi de tuberculoză.

Aici va fi ridicat Memorialul „Râpa Robilor“. FOTO: Caius Raţiu

„Lângă chilii au fost găsite cinci schelete care au fost preluate de preot şi depuse în osuarul monumentului. Aici oamenii vin şi se închină crezând că într-adevăr oasele reprezintă «moaştele» celor ucişi în închisoare. La data la care am găsit scheletele am găsit şi rămăşiţe de sicriu, adidaşi şi mărgele, care nu puteau să aparţină deţinuţilor“, povesteşte Paul Scrobotă, arheolog la Muzeul de Istorie din Aiud. Acesta mai arată că deşi i-a comunicat părintelui care administrează schitul că oasele nu ar aparţine martirilor comunismului, nu s-a luat nicio măsură. „Într-adevăr au mai fost găsite alte şapte schelete însă mai jos. Acolo, cu siguranţă au fost îngropaţi deţinuţii. Şi celelalte oase au fost aduse aici, fiind expuse ca moaşte. Ştiu că se doreşte construcţia unei chestii mai grandioase dedicate memoriei victimelor comunismului. E chiar o idee nobilă, însă cred că e şi vorba de afacere deoarece lângă moaşte se vând icoane, untdelemn, lumânări, cărţi şi alte obiecte bisericeşti“, susţine arheologul.

ÎPS Andrei: „Aici a fost îngropată elita spirituală şi politică a României“

Arhiepiscopul de Alba-Iulia, ÎPS Andrei Andreicuţ, s-a ferit să emită o opinie tranşantă cu privire la rămăşiţele din osuar. „De calitatea osemintelor nu mă pot exprima. Sfântul Sinod nu i-a canonizat până acum”, a spus arhiepiscopul. Acesta a subliniat că în momentul de faţă muncitorii lucrează la curăţarea locului pentru construcţia unei biserici, a mai multor chilii şi a Memorialului în sine. „Aici va fi înfiinţat şi un institut de martirologie. Aşa se va numi: «Râpa Robilor». Cred că în cinci-şase ani vom finaliza lucrările“, a spus ÎPS Andrei Andreicuţ.

„Moaşte“ neoficiale, dar făcătoare de minuni

Părintele Augustin, administratorul schitului, a declarat pentru „Adevărul“ că locul este foarte bine văzut de românii din străinătate care vin în pelerinaj. „Cei care au murit în penitenciar şi au fost îngropaţi aici nu au avut nicio scăpare decât rugăciunea, motiv pentru care noi îi considerăm sfinţi. Chiar şi oasele au particularităţi care nu ar fi specifice unui om normal, ca de exemplu carnea uscată pe os, coloană cu carne, etc“, arată părintele. Totuşi, el admite că printre oasele martirilor ar putea să existe şi oasele bolnavilor de tuberculoză.

Părintele Augustin şi arheologul Paul Scrobotă. FOTO: Caius Raţiu

Parintele Augustin a povestit că după terminarea lucrărilor, doi tineri au venit să vadă moaştele, unul dintre acesta fiind convins că e vorba de lucruri sfinte, în timp ce al doilea era îndoielnic. „Cel care credea, a venit şi a spus că în perioada cât s-a săpat la schit, timp de trei zile era o mireasmă inexplicabilă în tot oraşul. E cea mai mare sfinţenie a ţării. Aici au fost foarte multe minuni“, a încheiat preotul.

„Eu nu înţeleg cum în alte ţări care au condamnat comunismul, victimele regimului au fost canonizate, iar la noi se tergiversează atât de mult această temă“

Părintele Augustin, paroh Schitul Crucii, Aiud

Istoricii spun că oasele prezentate de preoţi ca fiind moaşte sunt de fapt rămăşiţele unor bolnavi de TBC