Generaţia „Mess“ cu busuioc sub pernă
0
Fetele care îşi caută perechea, de obicei pe internet, au ţinut post negru şi au dormit cu busuioc sub cap pentru a-şi visa ursitul. Adolescenţii sunt nu doar pasionaţi de ultimele noutăţi în materie de gadgeturi sau de siteuri de socializare. Ei sunt şi cei care duc mai departe tradiţiile.
De Bobotează, Mihaela Cuibuş, o orădeancă în vârstă de 18 ani, şi-a visat ursitul după ce a urmat un ritual vechi de secole. Aşa cum a învăţat-o bunica ei, Mihaela a ajunat marţi, pregătind o pâinică din aluat nedospit, condimentată cu multă sare, pe care a mâncat-o înainte de a se culca.
Citiţi şi:
VIDEO/Boboteaza la Galaţi: 12 curajoşi au plonjat în Dunărea îngheţată după crucea sfinţită
Boboteaza la Cluj: două tone de apă sfinţită pentru 3.000 de credincioşi (GALERIE FOTO)
Adevărul despre Gerul Bobotezei
VIDEO-Parkour în picioarele goale prin zăpadă
„Cine îmi va aduce apă în vis, ca să-mi potolească setea, acela îmi va fi ursitul", a spus marţi seară Mihaela. Când s-a trezit miercuri dimineaţă, Mihaela ne-a povestit că a visat un tânăr înalt şi brunet, semn că, respectate punct cu punct, ritualurile din bătrâni au succes.
Colegele şi prietenele ei, care nu au ţinut post negru, şi-au pus degeaba busuioc sau verighete sub pernă. „Am vorbit pe Messenger cu prietenele mele.
Mi-au spus că ele n-au visat niciun tânăr care să le aducă apă. E drept că ele au mâncat normal marţi", a spus Mihaela. Asemenea Mihaelei, mii de fete nemăritate din Bihor au respectat obiceiul vechi de sute de ani.
„În fiecare sat din judeţ sunt diverse superstiţii legate de Bobotează. Busuiocul este un simbol al dragostei, invocat adesea în practicile legate de măritat", a explicat Crăciun Parasca, consilier la direcţia de cultură a judeţului Bihor.
CLICK AICI pentru povestea completă a Mihaelei Ciubuş
Apă sfinţită, direct de la chiuvetă
Obiceiul sfinţirii apelor se păstrează în toată ţara. În ziua de Bobotează, preoţii au făcut „agheasma mare". În unele zone însă, pentru a evita aglomeraţia credincioşilor din jurul butoaielor, preoţii au sfinţit apa direct la Uzina de distribuţie.
La butoaiele de agheasmă din Iaşi a fost aglomeraţie
Astfel, credincioşii din Timişoara şi din Piatra Neamţ primesc, de ieri, apă sfinţită direct la robinetul din apartament. Peste 1.600 de litri de apă sfinţită i-a aşteptat ieri pe credincioşi la Catedrala Mitropolitană din Timişoara. Şi ieşenii au răbdat frigul pătrunzător şi ploaia măruntă ca să participe la slujba de Bobotează oficiată la Catedrala Mitropolitană din Iaşi.
„Lasă că e bine, maică. Dacă plouă de Bobotează înseamnă că o să fie un an îmbelşugat. Cine ştie, poate ieşim din criză", şi-a dat cu părerea Maria Darie, una dintre enoriaşe. Mitropolitul Teofan a sfinţit 12 tone de apă aflate în tot atâtea butoaie mari din lemn.
Bătaie pe agheasmă la mitropolie
Credincioşii s-au îmbulzit apoi să ia apă sfinţită. Scene asemănătoare s-au petrecut şi la biserica „Cuvioasa Parascheva" din Botoşani. Oamenii au adus cu ei PET-uri şi alte recipiente pentru a duce cu ei agheasma.
Constantin Olaru (78 de ani) a apărut cu găletuşa de ketchup pentru că n-a găsit alt recipient suficient de mare prin casă. „Am spălat bine caserola şi am venit cu ea la biserică pentru apa sfântă că trebuie să duc aghiasmă pentru toată familia", a spus pensionarul. La Brăila, trei bărbaţi au avut curajul să se arunce în apele fluviului pentru a recupera crucea.
Bogdan Vasiliu este cel care, pentru al nouălea an la rând, recuperează crucea. Turiştii care s-au aflat ieri în staţiunea hunedoreană Straja au putut participa la slujba de sfinţire a apelor care a avut loc la mănăstirea din zonă. Apa a fost adusă pe munte, la o altitudine de 1.700 de metri, de salvamontişti care au cărat-o cu akia.
Aruncarea crucii în apă este un alt obicei vechi de când lumea. La Calafat, părintele Ştefan Cotea a azvârlit crucea în Dunăre, de unde a fost scoasă în dinţi de un localnic curajos, fără frică de îngheţ. Material
realizat cu sprijinul redacţiilor „Adevărul de Seară"
Sărbătorile de iarnă, la final
Sărbătorile de iarnă se încheie astăzi cu praznicul Sfântului Ioan Botezătorul, ultimul şi cel mai important proroc al Vechiului Testament. Credincioşii ortodocşi şi cei greco-catolici participă la oficierea Sfintei Liturghii şi se pregătesc să reintre, potrivit tradiţiei populare, în ritmul normal al vieţii de zi cu zi.
Olteanul Viorel Oancă a recuperat crucea din Dunăre
Tot astăzi, românii din anumite zone ale ţării împlinesc vechiul obicei al Iordănitului ce constă în organizarea de petreceri straşnice de către femeile măritate.
Cine a fost Sfântul Ioan
Înaintemergătorul Domnului, Sfântul Ioan, este considerat cel mai mare dintre profeţi deoarece L-a vestit pe Iisus Hristos ca Dumnezeu Întrupat, botezându-L în apele Iordanului. Ioan era vestit printre iudei pentru asprimea vieţii pe care o ducea şi pentru atracţia exercitată asupra mulţimilor care veneau să-l asculte.
Sfântul Ioan stătea retras în pustiu, purta o haină din păr de cămilă şi era încins cu o curea de piele, ca simbol al stăpânirii tuturor pornirilor trupeşti. Se hrănea cu lăcuste conservate în miere sălbatică şi se ruga necontenit. Pentru că oamenii se întrebau dacă nu cumva el era Mântuitorul, Ioan le spunea: „Eu vă botez cu apă, dar vine Altul mai mare decât mine,El vă va boteza cu foc şi cu Duh Sfânt".
Ziua Femeilor
Iordănitul, Ţonţoroiul sau Ziua Femeilor este un obicei străvechi din nordul ţării, ulterior cunoscut şi în celelalte regiuni. Nevestele din sate se adunau în grupuri mari acasă la una dintre ele, întindeau o masă îmbelşugată şi dănţuiau toată noaptea.
Preoţii din Dolj au botezat caii cu apă sfinţită
Dimineaţa ieşeau pe uliţe şi luau pe sus bărbaţii care li se nimereau în cale, ducându-i la râu şi ameninţându-i că îi vor arunca în apă. „Victimele" scăpau oferindu-le femeilor o vadră de vin (zece litri). George Rădulescu
ŞI-AU BOTEZAT CAII
În comuna doljeană Galicea, gospodarii îşi duc caii în curtea bisericii pentru a primi binecuvântarea preotului şi pentru a fi stropiţi cu apă sfinţită. Botezul cailor se face pentru ca animalele să fie zdravene şi în forţă pentru a-i ajuta la treburile din gospodărie, dar mai ales în câmp, la muncile agricole, unde calul trage din greu.
Se încarcă comentariile...
