Moartea în era gripei spaniole

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Moartea în era gripei spaniole
Moartea în era gripei spaniole

„Adevărul“ demarează un serial despre pandemiile care au îngrozit lumea. În primul episod: gripa spaniolă, care a făcut  50 de milioane de victime. Virulenţa cu care se răspândeşte gripa porcină şi greutatea cu care medicii reacţionează în faţa noului virus readuc în actualitate macabrele lecţii istorice predate de pandemii.

Gripa spaniolă este etalonul în funcţie de care sunt evaluate astăzi toate pandemiile. În doar un singur an, între 1918 şi1919, a lăsat în urmă un tablou grotesc: peste 50 de milioane de morţi. Statisticile optimiste precizează că jumătate din populaţia lumii a fost infectată.

Rata mortalităţii cauzată de gripa spaniolă era de peste 250 de ori mai mare decât în cazul unei gripe obişnuite. Cei mai afectaţi au fost tinerii.

În anul 1918, agenţia spaniolă de ştiri „Fabra“ anunţa apariţia unei boli ciudate, fără a fi înregistrate cazuri letale. Virusul apăruse prima dată pe teritoriul Statelor Unite ale Americii, însă cazurile nu au fost făcute publice. Pe front, soldaţii americani au trimis virusul înspre toate meridianele.

De ce „gripa spaniolă“?

Chiar dacă primele îmbolnăviri au apărut pe continentul american, maladia a intrat în istorie cu numele „gripa spaniolă“ fiindcă Spania a fost singura ţară care a publicat toate informaţiile cu privire la cazurile înregistrate. Fiind neutri în Primul Război Mondial, ştirile ibericilor nu erau denaturate de cenzură, lăsând astfel impresia greşită că peninsula era cea mai afectată de gripă.

În ciuda evoluţiei exponenţiale a numărului de victime, publicaţiile tratau  subiectul de la distanţă. Măcinată de crizele politice şi de problemele economice de după război, societatea era fără apărare în faţa noii ameninţări. În primăvara anului 1918, primul val de gripă spaniolă a trecut fără să îi fie intuit potenţialul cataclismic. Toamna şi iarna care au urmat au adus două valuri apocaliptice.

În arhiva electronică a cotidianului american „New York Times” (NYT) s-au păstrat relatări despre o lume aflată la graniţa cu dezintegrarea. Viaţa normală a fost suspendată. Şcolile, cinematografele, restaurantele au fost închise. La 1 octombrie 1918, deznădejdea deja răzbătea din toate rândurile: „Când această ţară era atacată de epidemii de holeră sau febră galbenă, soluţia aplicată era linşarea. Grupurile mafiote organizau carantine impuse prin arme. Acum ştim că aceste metode nu sunt doar ilegale, ci şi inutile. Printre purtătorii germenilor sunt şobolanii, ţânţarii, muştele”.

La 25 octombrie 1918, NYT prezenta un tablou „european” dezolant: „Mortalitatea este la cote ridicate în Copenhaga. Numărul pacienţilor bolnavi de gripă spaniolă a crescut cu 100%. Spitalele sunt suprapopulate cu bolnavi. Guvernul a închis astăzi toate teatrele, sălile de cinema şi de spectacole. Este foarte probabil să se închidă şi bisericile. Unele dintre ele sunt deja transformate în spitale. Mortalitatea este incredibil de ridicată, existând cazuri de familii în care toţi membrii au murit”. 

„Oameni fericiţi“

România de după război, România Mare, a fost relativ ferită de pandemie. Presa a rămas imună la panică. Gazetele prezentau cu precădere „marile realizări”. În decembrie 1918, editorialul de primă pagină din ziarul „Epoca” se intitula sugestiv  – „Oameni fericiţi”.

Textul nu lasă loc de nuanţe: „Sub stăpânirea atâtor suferinţe şi atâtor pericole: gloanţe, tifos exantematic, holeră şi gripe infecţioase, foamete şi scumpete, lipsuri nemăsurate, distrugerea căminurilor, rătăciri pe căi străine, sufletele celor mai mulţi dintre noi s-au mohorât. Monologul lui Hamlet devine o chestiune ce preocupă pe fiecare. Dar dacă mintea îşi recapătă puterea ei de analiză şi de stăpânire a sentimentalităţii, atunci trebuie să ne simţim veseli şi mândri. Nefericiţi, noi?  Noi, martorii celor mai minunate prefaceri, contemporanii acelor vremuri despre cari istoricii veacurilor ce va să vie vor fi mai preocupaţi decât de descrierea cruciadelor, ori de dispariţia împărăţiei romane?”.

Mai rău decât în „Marele Război“

Între 2,5 şi 5% din populaţia lumii a murit de gripă spaniolă. În Asia au fost 36 de milioane de victime. În Oceania doar 85.000. Dacă gripa spaniolă a ucis 50 de milioane de oameni, Primul Război Mondial, cel mai mare război pe care îl cunoscuse omenirea până atunci, a răpit „doar” 20 de milioane de vieţi.

image
image

Pandemiile se repetă la fiecare 30-35 de ani. Maladiile evoluează, devin din ce în ce mai puternice.

image


Paul Costin
medic

Avertismentul medicului

image

Preşedintele american F. D. Roosevelt a învins gripa spaniolă 



Epidemiologul octogenar Paul Costin a explicat pentru „Adevărul“ că, deşi a făcut o mulţime de victime, gripa spaniolă a avut şi forme uşoare. Fostul şef al Secţiei de Epidemiologie a Spitalului Judeţean din Timişoara arată că motivul pentru care numărul îmbolnăvirilor a fost ridicat este că, în acea vreme, oamenii încă nu aveau imunitate pentru afecţiuni de acest gen.

De asemenea, absenţa unui vaccin antigripal s-a aflat printre principalele cauze ale dezastrului provocat de gripa spaniolă. Potrivit lui Paul Costin, o somitate în domeniul medical, pandemiile se repetă la fiecare 30 – 35 de ani, iar maladiile evoluează, devenind mai puternice. Doctorul locuieşte în Banat de peste şase decenii şi este liderul comunităţii evreieşti din Timiş. Paul Costin nu se lasă impresionat de gripa porcină, însă recomandă ca toate categoriile de vârstă să fie vaccinate împotriva noului virus.

Victime şi supravieţuitori

Gripa spaniolă a ucis democratic capete încoronate, minţi luminate, politicieni cu opţiuni ideologice discutabile şi oameni comuni deopotrivă. Prinţul Erik al Suediei şi al Norvegiei sau Yakov Sverdlov, apropiat al lui Vladimir Ilici Lenin şi al lui Leon Troţki, au pierit din cauza virusului letal. De asemenea, Sophie Halberstadt-Freud, cea de-a cincea fiică a celebrului psihanalist Sigmund Freud, s-a numărat printre victime. Aflând de decesul ei, Freud i-a trimis o scrisoare pastorului Pfister, în care dădea tuşa decisivă a unui univers coşmaresc: „Nu am putut călători până la ea aşa cum intenţionam după aflarea veştii. Nu mai circula niciun tren, nici măcar unul de urgenţă. Brutalitatea nedeghizată din aceste timpuri apasă greu asupra noastră“.

Poetul, prozatorul şi criticul de artă Guillaume Apollinaire a murit la 9 noiembrie 1918, la vârsta de 38 de ani. Apollinaire este cel care l-a adus în atenţia publicului pe Pablo Picasso. Şi celebrul gânditor de origine germană Max Weber s-a numărat printre victimele gripei spaniole. Nici România nu a scăpat de astfel de tragedii. Tatăl istoricului Neagu Djuvara,  care era căpitan de geniu în Armata Română, a murit din cauza gripei.

Au trăit şi au schimbat lumea

Franklin Delano Roosevelt, care în acea perioadă era secretar adjunct al Marinei americane, a fost unul dintre cei care au supravieţuit pandemiei de gripă spaniolă. Roosevelt a rămas în istorie ca singurul preşedinte american care a obţinut patru mandate la Casa Albă. De asemenea, fostul şef de stat al Statelor Unite, Woodrow Wilson, s-a îmbolnăvit de „spaniolă” şi a supravieţuit. Şi celebrul Walt Disney, creatorul lui Mickey Mouse, s-a numărat printre norocoşii care au ieşit vii din acest adevărat laborator al morţii.

image
image
Evenimente



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite