Lupta mamelor pentru „cei doi ani de-acasă“

În luna mai a acestui an, mamele au protestat în stradă faţă de reducerile anunţate de Executiv

Mamele resping reducerea perioadei în care pot sta acasă. Ele spun că, în România, nu există destule creşe unde să-şi lase copiii pentru a se putea întoarce la muncă. Româncele au cea mai lungă perioadă în care beneficiază de indemnizaţie pentru creşterea copilului. În Franţa, perioada este de patru luni, iar în Ungaria de şase luni.

„Luaţi de la şpăgari, nu de la sugari!", au strigat în stradă mamele în primăvara acestui an, atunci când Executivul a anunţat măsura reducerii cu 15% a indemnizaţiei pentru creşterea copilului. După numai şase luni de la efectuarea reducerii, ministrul Muncii, Ioan Botiş, umblă din nou la banii pentru biberoane şi pamperşi.

Româncele, cel mai lung concediu maternal

El spune că statul nu-şi mai poate permite să dea mamelor cu copii de până la doi ani nici măcar indemnizaţia redusă. În aceste condiţii, el vrea să oblige mamele să revină la job după şase luni de la naştere. În schimb, le promite un bonus de 500 de lei pe lună.

Alte două variante propuse de Botiş sunt fie menţinerea indemnizaţiei timp de doi ani, plafonată însă la 1.000-1.500 de lei pe lună, fie acordarea concediului de maternitate timp de un an şi plafonarea indemnizaţiei la 3.400 de lei.  

Femeile din România pot sta acasă, după naştere, potrivit legislaţiei actuale, până la 24 de luni, în timp ce suedezele pot petrece 16 luni alături de copii, nemţoaicele - 14 luni, iar franţuzoaicele - 4 luni. În schimb, acestea din urmă primesc salariul integral, iar suedezele - 80%. Franţuzoaicele au loc asigurat în creşe pentru copiii lor.

Citiţi şi:

Concediul maternal ar putea fi redus la un an

Roberta Anastase: "Femeile vor să revină la muncă la şase luni după ce nasc"

Alina Predescu, membră a comunităţii desprecopii.com şi a Asociaţiei M.A.M.E., a afirmat că lipsa de predictibilitate în privinţa veniturilor pe care le au în primii doi ani de viaţă ai copiilor lor le creează proaspetelor mămici un stres de care nu ar avea nevoie.

"Guvernul nu face decât să lase o impresie confuză: pe de o parte, la nivel de declaraţii, statul susţine familia şi creşterea demografică, pe de alta, nu face decât să taie din concediul maternal sau din indemnizaţiile pe care le primesc mamele. Dacă o astfel de măsură va fi luată, ea nu poate fi catalogată decât iresponsabilă", a conchis Alina Predescu.

Asociaţia M.A.M.E. a publicat deja un protest pe pagina de internet, iar membrii se pregătesc să scoată landourile în stradă. „Plafonarea veniturilor pentru mămici, la orice nivel, reprezintă o discriminare. Femeile respective au contribuit anterior la bugetul statului cu un procent semnificativ din veniturile lor şi au acum dreptul la un venit care să le asigure lor şi copiilor un trai decent", spune Alina Predescu.

Ea atrage atenţia că statul nu face un gest de caritate atunci când le plăteşte mămicilor indemnizaţia respectivă, ci nu face decât să-şi respecte partea de contract social, la fel cum au făcut ele când şi-au achitat contribuţiile sociale.

Măsură proastă în lipsa creşelor

Mihaela Manole (32 de ani) este mămica Ericăi, o fetiţă de o lună şi jumătate, şi mărturiseşte că intenţiile Guvernului de a reduce durata concediului maternal sau de a plafona indemnizaţia la 1.500 de lei „i-ar da viaţa peste cap" dacă ar deveni reglementări în vigoare.  Ea ar avea dreptul să încaseze aproape 2.000 de lei lunar, iar o plafonare la 1.500 de lei ar face ca tânăra familie să treacă printr-o criză financiară accentuată.

„Eu am aşteptat mulţi ani să îmi pot «permite» un copil, timp în care am lucrat, întotdeauna cu carte de muncă şi am achitat întotdeauna corect toate taxele şi dările către stat. Şi o diminuare a veniturilor cu 100 sau 200 de lei s-ar simţi, pentru că un copil are nevoie de foarte multe lucruri, mai ales la început. Dacă toate lucrurile merg bine, poţi cheltui cam 1.000 de lei pe lună, fără să fie vorba de vreun lux, ci doar de strictul necesar. Dacă cel mic se îmbolnăveşte, suma se poate dubla", spune Mihaela Manole. Ea este nemulţumită că în perioada sarcinii şi-a făcut unele calcule economice, calcule care nu mai sunt acum valabile, deşi abia a născut.

„Eu nici nu am început să primesc indemnizaţia de la stat şi trebuie să-mi pun problema dacă peste câteva luni voi fi nevoită sau nu să mă întorc la serviciu. Ce îşi imaginează responsabilii din Guvern că poţi face cu copilul dacă nu există locuri în creşe? În niciun caz cei 500 de lei pe care îi promite ministrul Muncii drept stimulent nu sunt suficienţi! Dacă nu există cineva în familie care să te ajute, eşti într-o situaţie disperată" spune Mihaela Manole.

Asociaţia M.A.M.E. a propus deja Guvernului, în urmă cu peste o jumătate de an, să sprijine firmele să-şi înfiinţeze propriile creşe şi grădiniţe, astfel încât angajatele să se poată întoarce la muncă, aşa cum doreşte Guvernul. „Propunerea a rămas fără răspuns, cel puţin până acum", spune Alina Predescu. Ea completează: „din păcate, în România de astăzi poţi fi sigur doar de nesiguranţa zilei de mâine".

În lipsa creşelor, intenţia ministrului Muncii de a reduce perioada de acordare a indemnizaţiei e calificată drept proastă şi de specialiştii de la Institutul de Ocrotire a mamei şi Copilului (IOMC). „Pe termen foarte scurt, o astfel de măsură este foarte proastă pentru că nu mai sunt creşe. În plus, îngrijirea tradiţională pe care România o avea înainte de 1989 nu mai are corespondent în zilele noastre", a declarat Alin Stănescu, medic la IOMC.

Premierul Emil Boc a declarat ieri că o decizie finală în această problemă va fi luată după dezbaterea publică şi discuţiile din coaliţie.

Evoluţia indemnizaţiei pentru creşterea copilului

1 ian. 1997: se introduce pentru prima oară indemnizaţia pentru creşterea  copilului în vârstă de până la doi ani, care se calculează ca 85% din media salariului de bază pe ultimele şase luni. În cazul mamelor care au cotizat la bugetul asigurărilor sociale din agricultură, ajutorul este de 80%.
1 aprilie 2001: 85% din media salariului din ultimele 10 luni.
1 ian. 2004: 85% din salariul mediu brut pe economie. Valoarea: puţin peste 600 de lei.
1 ian. 2006: 800 de lei.
1 ian. 2007: cei 800 de lei se împart în două: alocaţia pentru copii mai mici de doi ani (200 de lei) şi indemnizaţia pentru creşterea copilului (600 de lei).
1 ian. 2009: indemnizaţia se calculează ca 85% din media veniturilor ultimelor 12 luni de activitate, dar e plafonată la minimum 600 de lei şi maximum 4.000 de lei.
1 iulie 2010: indemnizaţia scade cu 15% în urma măsurilor de austeritate anunţate de Executiv.

A contribuit Andreea Ofiţeru

"Ce îşi imaginează responsabilii din Guvern că poţi face cu copilul dacă nu există locuri în creşe?"
Mihaela Manole
mamă