Licenţă la chirurgie la pretul unei perechi de blugi

Unii studenţi din România lucrează un an întreg pentru o lucrare bună de licenţă

Copierea lucrării de licenţă cu doar 120 de lei este un obicei pe care studenţii îl învaţă de la profesorii lor. Demonstraţia reporterilor „Adevărul”de a cumpăra ieftin un proiect gata făcut arată cât de răspândit este acest obicei în universităţile din România.

CITIŢI ŞI:

Fabrică de profesori universitari la Galaţi

Cumpărarea de către redactorii „Adevărul” a unei lucrări de licenţă, articol apărut ieri, ridică vălul de pe un fenomen fără oprelişti în învăţământul superior românesc. Deşi a fost cumpărată, lucrarea a mai stat multă vreme la vânzare pe site-ul Lucrarelicenta.ro. Ieri însă, în urma articolului apărut în ziar, lucrarea cu numele „Chimioterapia antineoplazică. Studiu clinic prospectiv asupra cardiotoxicităţii induse de 5-fluorouracil” a dispărut de pe site.

20% dintre studenţii români, toleranţi cu plagiatul

Cititorii care au postat opinii pe site-ul „Adevărul” nu consideră plagiatul un delict. „Faptul că eu scriu o lucrare şi o vând e un delict? Ce face respectivul căruia i-o vând e problema lui. O foloseşte integral sau doar ca idee de pornire, la fel, problema lui”, a postat Vero pe site. Opinia de mai sus este susţinută şi de ultimul Barometru al Calităţii în învăţământul superior, care arată că plagiatul este una dintre problemele majore cu care se confrunta învăţământul superior românesc şi una dintre cele mai răspândite practici de plagiere este cea a lucrăilor de licenţă. Barometrul arată că, spre deosebire de universităţile occidentale, unde plagiatul este considerat o încălcare flagrantă a eticii academice şi poate duce la exmatricularea studenţilor, în instituţiile de învăţământ superior româneşti atitudinea faţă de plagiat este mult mai permisivă, iar măsuri severe împotriva studenţilor nu au fost luate nici măcar în cazurile de plagiat puternic mediatizate în mass media.

Potrivit aceluiaşi studiu, aproximativ 20% din studenţi consideră că a copia la un examen sau a copia o idee sau un paragraf din lucrarea unui alt autor fără a indica sursa bibliografică sunt acţiuni care pot fi justificate în anumite situaţii. De asemenea, studenţii de la medicina şi farmacie sunt semnificativ mai toleranţi faţă de plagiat, procentul celor care găsesc justificări pentru plagiat variază de la 23% în cazul cumpărarii unei lucrări de licenţă până la 39% în cazul copiatului la un examen. Barometrul mai arată că jumătate din studenţi spun că în facultatea pe care o urmează se copiază des sau foarte des la examene. Foarte răspândită este şi cumpărarea lucrărilor de licenţă. Mai mult de treime din studenţii chestionaţi pentru Barometrul Calităţii au răspuns că acest lucru se întâmplă des sau foarte des.

Profesorii sunt luaţi drept modele

Bogdan Voicu, sociolog de la Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii şi unul dintre autorii Barometrului Calităţii arată că problema plagiatului la lucrările de licenţă este de fapt la profesori. „Avem tot mai multe cazuri de cadre universitare care preferă să scrie cărţi după cărţi, adică să folosească pasaje din alte cărţi pentru propriile lucrări. Studenţii îi iau ca model pe ei. Este mai comod să iei de la alţii decât să faci tu o lucrare nouă. Chiar dacă există pârghii în regulamentele universitare antiplagiere, acestea nu sunt puse în practică”, arată Bogdan Voicu. Acesta mai spune că lucrarea de licenţă atestă că în decursul facultăţii ai dobândit nişte competenţe şi arată că eşti capabil să le pui în practică”, a mai spus Voicu.

30 de studenţi au repetat licenţa

Facultatea de Ştiinţe Politice de la Universitatea din Bucureşti este singura instituţie care a folosit pentru o scurtă perioadă sistemul de detectare a plagiatului “Turn It In”. „În anul universitar 2007-2008, am folosit softul pentru lucrările de la secţiunile în limbile engleză şi franceză. “Comparam pasaje din lucrările studenţilor şi chiar dacă schimbaseră verbul tot îi prindeam. În acest mod, 30 de studenţi au fost nevoiţi să-şi repete licenţa. Dar am renunţat la soft pentru că nu am mai avut fonduri pentru a-l plăti. Era aproximativ 2.000 de euro pentru 1.500 de utilizatori”, a spus Ştefan Apăteanu, asistent universitar la Facultatea de Ştiinţe Politice, cel care s-a ocupat de utilizarea softului. Acesta mai spune că problema plagiatului nu este susţinută deloc la nivel naţional pentru  crearea unui astfel de program în limba română.

Cum e în străinătate

Specialiştii de la Centrul de Etica Aplicată de la Facultatea de Filosofie de la Universitatea din Bucureşte arată că existenţa numeroaselor site-uri care vând lucrări de licenţă nu este o chestiune ce poate fi uşor stăpânită. “Legislaţia sau normele morale din codurile de etică ale universităţilor româneşti nu pot face nimic în această privinţă. Singura modalitate de a combate acest fenomen, care nu este absolut deloc specific României, este prin practicarea unui management de etică şi conformitate la nivelul universităţilor, acolo unde se formează obisnuinţă de a răspunde unor termene de predare strânse cu texte copiate sau parafrazări. Ce înseamnă acest lucru? Înseamnă că universităţile îşi crează mecanisme interne în sensul de politici şi proceduri interne prin care să descurajeze plagiatul, la fel cum se întâmplă în străinătate. De exemplu, în multe universităţi americane şi australiene, nu poţi să depui un referat sau o lucrare de licenţă până când nu obţii un “buletin de bună-purtare” din partea unei platforme on-line la care este abonată universitatea respectivă. Iar numai după ce ai acest buletin îţi poţi tipari şi preda textul profesorului”, a declarat Cristian Ducu, reprezentantul centrului. Specialistul mai spune că un management universitar mai lax favorizează acest fenomen şi cu cât profesorii sunt mai puţin severi cu studenţii lor, cu atât aceştia din urma vor încerca să eludeze regulile recurgând la plagiat.

Studenţii care au studiat în străinătate susţin că acolo plagiatul te poate exmatricula din facultate. „Când faci lucrarea de licenţă o faci sub atenta supraveghere a profesorului. Dacă tu vrei să te inspiri prea mult dintr-o lucrare vei fi imediat identificat prin nişte softuri speciale. Dacă iei ceva idei sau propoziţii dintr-o lucrare, ei te verifică imediat si ştiu de unde ai luat. Plagiatul e un delict. A fost un caz de plagiat în cazul unui student pentru un referat, care a fost dat afară de la universitate”, a spus Radu Oprea, absolvent al Universităţii Pepperdine din SUA.


ORDA: “Nu se poate calcula prejudiciul”

Ofiicul Român pentru Drepturile de Autor (ORDA) nu a avut nicio sesizare despre vreo licenţă cumpărată. „Un astfel de furt intelectual e şi greu de dovedit ca prejudiciu economic. Cine îl poate calcula? Legal, fapta ar intra la sancţiunile penale de fals, uz de fals şi instigare la uz de fals”, ne-a declarat Rodica Pârvu, director general al ORDA.

Rectorii: „şi profesorii sunt de vină”

Rectorii spun că universităţile nu au softuri antiplagiere, pe care să le folosească în detectarea studenţilor care vor să trişeze la examenul de licenţă. „Noi nu avem sisteme antiplagiere, dar ne propunem să achiziţionăm astfel de softuri în viitorul apropiat. Până acum nu am avut cazuri de plagiat. Cred că e şi mai greu să plagiezi la ASE, pentru că aici trebuie să prezinţi o lucrare de 40 de pagini, din care numai 40% să fie teorie, iar restul să fie practică şi trebuie să o dovedeşti că e ta”, arată Ioan Roşca, rectorul Academiei de Studii Economice din Bucureşti.

Radu Munteanu, rectorul Universităţii Tehnice din Cluj Napoca susţine că în domeniul tehnic plagiatul nu are loc deloc. „În domeniul tehnic e mult mia greu să copiezi. Noi avem o evidenţă a lucrărilor prezentate în comisii până acum. Plagiatul la licentă e prima consecinţă evidentă a incompetenţei pentru că licenţa e primul examen în profesie”, arată Radu Munteanu.

Ioan Pânzaru, rectorul Universităţii din Bucureşti, susţine că responsabilitatea pentru cazurile de plagiat revine conducătorului de lucrare de diplomă. Profesorul ar trebui să dea subiectele pentru dizertaţie astfel încât studentul să nu poată copia.

„Subiectul de la licenţă constă într-o cercetare efectuată de student, cu o metodă aleasă de profesor, pe o problemă, un corpus de texte, un obiect de studiu care nu au mai fost abordate până acum. Dar un profesor mai leneş, un student care îşi ocoleşte îndrumătorul, o atmosferă mai indiferentă în facultate au ca rezultat încercarea de fraudă”, arată Pânzaru. Acesta mai spune că, în multe dintre facultăţi se foloseşte programe de tip TurnItIn, prin care se indentifică fraudele.

„Ajung uneori la cunoştinţa mea, pe căi informale, aluzii la situaţii de încercări de fraudă, care au fost sancţionate cu pierderea sesiunii de licenţă. Un incident amuzant a avut loc când un coleg a folosit aparatura pentru bruiat telefoanele mobile ca să împiedice copiatul pe această cale. Agenţia Naţională pentru Comunicaţii, ne-a vizitat imediat (probabil alertată de studenţii aflaţi încă în examen) şi ne-a reproşat că prejudiciem consumatorii perturbând folosirea comunicaţiilor prin intermediul telefoanelor mobile”, a spus Panzaru.
Acesta mai spune că n-au scăpat de proces verbal de avertisment.