Pandemii venite din Extremul Orient

Gripe „născute” în Asia au lovit planeta la o distanţă de 11 ani, în 1957 şi în 1968. Gripa asiatică şi pan­demia Hong Kong sunt nume ale dezastrelor care au zguduit lumea secolului XX, fiind cunoscute prin rapidi­ta­tea  cu care se răspândeau.

Pandemiile de gripă sunt evenimente rare, însă recurente. Cu un bilanţ al victimelor impresionant, de peste un milion de morţi în cazul gripei asiatice, respectiv, peste 700.000 de decese în cazul pandemiei Hong Kong, cele două virusuri noi au alertat întreaga planetă.

Toxicitatea crescută a virusurilor asiatice pentru organismul uman era dată de inedita combinare între o formă de gripă întâlnită la oameni şi o mutaţie a unui virus prezent la raţele sălbatice din regiune. Această boală nouă, cu altfel de caracteristici genetice, a afectat mai întâi porcii, care erau o gazdă intermediară, pentru ca mai apoi să fie transmisă în rândul populaţiei umane.

Ravagii printre copii şi bătrâni

În luna februarie a anului 1957, un virus de tip H2N2 declanşează, în estul Chinei, pandemia de gripă asiatică, înlocuind complet virusurile H1N1 care circulaseră în rândul oamenilor până în acea vreme. Absenţa anticorpilor pentru această nouă boală face ca virulenţa să crească şi să fie declanşată o pandemie. O ştire din „The New York Times“, publicată la 16 aprilie 1957, informa că în Hong Kong, în doar trei săptămâni, numărul îmbolnăvirilor se ridicase la 250.000.

Aşadar, în doar şase luni de la înregistrarea primului caz, pandemia s-a extins cu rapiditate. Măsurile autorităţilor de a izola regiuni întinse, pentru ca boala să nu ia proporţii, s-au dovedit a fi ineficiente. Conform statisticilor, din 4.000 de persoane, cel puţin una nu putea fi menţinută în viaţă în urma bolii. Prezentă în două valuri, pandemia de gripă asiatică a îmbolnăvit între 40 şi 50% din populaţia lumii, aproape 30% din cei infectaţi având manifestări clinice. Ravagii au fost făcute în rândul extremelor de vârstă, copiii şi vârstnicii fiind slabi în faţa virusului.

34.000 de morţi, în doar cinci luni

11 ani mai târziu, următoarea pandemie de gripă a luat naştere în sud-estul Asiei, la 13 iulie 1968. Deşi a făcut mai puţine victime decât în urmă cu un deceniu, pandemia Hong Kong, generată de un virus de tipul H2N3, a uimit prin rapiditatea cu care era transmisă. Maladia poartă acest nume deoarece, în doar două săptămâni, numărul cazurilor de îmbolăviri din oraşul asiatic se ridica la peste jumătate de milion, adică 15 procente din totalul de locuitori. 

În următoarele două luni, virusul făcea primele victime în Europa şi în Statele Unite ale Americii. În ciuda tuturor măsurilor de prevenire şi control, numai în Statele Unite au fost raportate peste 34.000 de decese în doar cinci luni.

Pandemia era însă caracterizată de gazetele vremii drept „înăbuşită“, deoarece tulpina virusului era asemănătoare cu cea din urmă cu un deceniu, iar experienţa îmbolnăvirilor din anii ’57-’58 a generat anticorpi pentru anumite categorii. Astfel, efectele noii pandemii au fost mai puţin severe.

Conform unui studiu publicat în luna aprilie 2009 în „Analele de Neurologie“, de către doctorul Willy Eriksen, specialist în cadrul Institutului Norvegian de Sănătate Publică, expunerea prenatală la virusul care a generat pandemia Hong Kong a intervenit în dezvoltarea cerebrală a fetuşilor.

Astfel, conform datelor preluate de la peste 180.000 de oameni născuţi între 1967 şi 1973, cei care au intrat în contact cu virusul de tip H2N3 au o inteligenţă mai redusă faţă de cei care nu au avut tangenţe cu pandemia Hong Kong. Diferenţa este de la 3 la 7 puncte pe scara standard care măsoară IQ-ul unei persoane.

România, puţin afectată

Profesor doctor Doina Azoicăi, decanul Universităţii de Medicină şi Farmacie „Grigore T. Popa“ din Iaşi (UMF), a explicat, pentru „Adevărul“, că gripele asiatice au fost mult mai reduse ca gravitate decât gripa spaniolă. Conform medicului, România nu a fost la fel de afectată precum regiunile din care virusul a început să se răspândească, însă şi medicii români au făcut mari eforturi pentru a trata şi ţine sub observaţie bolnavii.

Doina Azoicăi, şef de lucrări în cadrul Catedrei de Epidemiologie a UMF, a precizat că nu se poate vorbi despre eradicarea unui virus, pentru că există o evoluţie naturală de producere a mutaţiilor. Astfel, oricând pot apărea noi virusuri, unele cu caracter epidemic, iar altele cu simple manifestări endemice sau sporadice.

Pierderi de inteligenţă

Expunerea prenatală la virusul care a generat pandemia Hong Kong a intervenit în dezvoltarea cerebrală a fetuşilor. Copiii născuţi în acea perioadă au pierdut între 3 şi 7 puncte pe scara standard care măsoară IQ-ul unei persoane.