Misterele Revoluţiei: Diversiunea de la Radio

„Adevărul“ vă propune un amplu interviu cu Florin Helmis, pe care 22 decembrie 1989 l-a prins în tură la „Programul 3, Tineret“. După douăzeci de ani, Florin Helmis povesteşte cum, la 22 decembrie, redactorii de la „Actualităţi“ s-au „evaporat“ din cabina de emisie.

Florin Helmis, care lucrează la radioul public din 1967, dezvăluie câteva dintre lucrurile stranii care din zilele Revoluţiei. Spune că persoane misterioase sunau la Radio pentru a intoxica populaţia, aşa cum pretinde şi fostul crainic Teodor Brateş că se întâmpla la Televiziune. Corelate, mărturiile oamenilor de radio şi de televiziune dau imaginea unui atac mediatic cu informaţii false folosit împotriva românilor de către scenariştii tragediei „Decembrie 1989".

Mai citeşte şi:

Ziariştii Revoluţiei, 20 de ani fără regrete

Regia Revoluţiei se desfăşura pe mai multe fronturi. Manipularea de la Televiziune a alternat cu cea de la Radio, unde, spre deosebire de TVR, emisia nu a fost întreruptă. La Radio, la 22 decembrie s-a luat decizia ca programele „Actualităţi", „Tineret" şi „Cultural" să se unească şi să se emită dintr-un singur loc.

Primele momente au fost de derută: a fost difuzată muzică până ce membrii redacţiei „Actualităţi", care plecaseră din emisie, s-au întors. Apoi, posturile s-au despărţit. La 22 decembrie, la „Tineret" s-a făcut prima dată anunţul: „Ceauşescu a fost prins!". În acelaşi timp, crainicii de la „Actualităţi" cereau cetăţenilor să se mobilizeze şi să facă „zid viu" pentru a apăra „casa" Radioului.

După ce a făcut lumină în diversiunea de la TVR, pusă în practică de crainicii George Marinescu şi Teodor Brateş, „Misterele Revoluţiei" încearcă acum să arate cine şi cum a manipulat de la microfonul radioului public. „Pur şi simplu, ca fraierii, luam informaţiile şi le difuzam", admite Helmis.

Chemarea la moarte

Aşadar, după ocuparea mijloacelor de informare în masă a avut loc o diversiune vastă, a cărei victimă a fost populaţia României. În legătură cu „cazul Trosca", prezentat pe larg în serialul „Sfârşitul Ceauşeştilor", putem nota intervenţia lui Ştefan Naciu de la „Radio Bucureşti": „Stimaţi ascultători, suntem informaţi că sediul Ministerului Apărării este atacat de bande de terorişti. Să intervină forţele armate, cetăţenii Capitalei...".

Era o chemare, pe unde scurte, la moarte. Astfel de mesaje alarmiste au uşurat sarcina criminalilor care i-au lichidat, în faţa MApN, pe colonelul Gheorghe Trosca şi pe şapte dintre colegii săi de la Unitatea Specială de Luptă Antiteroristă în noaptea de 23 spre 24 decembrie 1989. „Uslaşii" au fost „confundaţi" cu teroriştii despre care se tot vorbea la televizor şi la radio.

Edificatoare pentru maniera de lucru a regimului coordonat de „emanatul" Ion Iliescu este această secvenţă din confesiunea lui Florin Helmis: „Spre 1 ianuarie 1990 exista încă un grup de oameni de la FSN care a stat în Radio. Au ocupat chiar biroul celor de la «Prezentare», undeva lângă cabinele de emisie, la etajul doi. Voiau să ştie cam tot ce se difuza".

  Civili şi militari în apărarea Radioului

„«Băieţii» ştiau unde să sune ca să intoxice"

„Adevărul": Sunteţi unul dintre cei care au intrat pe post la 21 şi 22 decembrie 1989. Care era atmosfera în radio?

Florin Helmis: Eu am fost de tură în acele zile, nu am ajuns acolo ca erou. Momentul de maximă derută a fost la 22 decembrie, când Nicolae Ceauşescu a plecat de la Comitetul Central. Tura de emisie pentru „Programul 3, Tineret" era de la 9.00 la 13.00. În afară de noi, mai existau o cabină de unde emitea redacţia „Actualităţi", una pentru „Cultural" şi una pentru emisiunile pentru străinătate. Urmăream la televizor mitingul şi, la un moment dat, am văzut că începuse nebunia, că lumea a început să se împrăştie. Şi ne întrebam: ce facem?

De ce eraţi derutaţi?

Nu ştiam ce va urma. Ce să zici pe post? Cum să priveşti lucrurile? Mai suntem ascultaţi de Partid sau nu? Ţin minte că imediat după ce începuse vânzoleala  a venit cineva de la serviciul „Prezentare" - care asigura fluenţa emisiunilor, drumul materialelor de la redacţie spre cabinele de emisie - şi mi-a spus:  „Ia toate materialele vorbite, reportajele şi du-le în redacţie". De ce? „Difuzăm numai muzică", a zis. S-a hotărât să difuzăm muzică până ne lămurim ce informaţii să transmitem.

Când şi de ce s-a luat decizia să se unească posturile?

Pentru Programul 3, presiunea era mai mică, greul era la colegii de la „Actualităţi". La un moment dat m-am şi dus să le cer părerea, cum au de gând să reflecteze evenimentul. Dar în cabina lor de emisie nu era nimeni... Ne-am adunat toţi cei care eram de serviciu şi, cum cei de la „Actualităţi" nu răspundeau nici la telefon, am  hotărât să unim posturile, să emitem din acelaşi loc.

Colegii de la „Actualităţi" v-au spus de ce plecaseră?

Nu şi nici nu am informaţii. Cert e că nu i-am văzut în emisie până târziu, spre ora 16.00. Dacă nu mă înşel, primul care a apărut a fost Viorel Popescu, apoi Horia Andrei. Au intrat printre primii pe post. Când s-au întors, s-au separat posturile şi noi ne-am văzut de programul nostru.

Pe programul „Tineret" s-a făcut prima dată anunţul „Ceauşescu a fost prins", deşi nu fusese. Ce s-a întâmplat?

Colegul meu Mircea Munteanu, Dumnezeu să-l ierte!, a făcut anunţul, într-un moment de entuziasm. Eu îl tot întrebam: „De unde ştii că l-au prins?". Ciudat e însă că n-a mai durat mult până să se şi întâmple, vreo două, maxim trei ore.

„Nu au existat terorişti!"

La Televiziune s-a întrerupt emisia. De ce nu şi la Radio?

A existat o încercare. Şeful de la tehnic, care a murit între timp, a sunat atunci la Controlul General, unde lucra şi fratele meu. I-a cerut să întrerupă imediat emisia. Frate-miu m-a sunat pe mine, ştiind că sunt în radio, iar eu i-am spus să nu întrerupă nimic, dacă vrea să întrerupă, să vină el să întrerupă! N-a mai venit.

Pe post s-au dat cam aceleaşi anunţuri ca la Televiziune: că apa e otrăvită, că sediul Radioului trebuie apărat. Cum s-a ajuns la această sincronizare?

N-am idee, dar pot să vă spun că se primeau telefoane de diversiune, deşi nu ştiu cine le dădea. Ţin minte unul: „Atenţiune, a aterizat un elicopter pe sala de concerte!". Erau clar mesaje de intoxicare, pentru a induce stare de panică.

Unde sunau?

La serviciul „Prezentare", care făcea legătura cu redacţia. Deci, ştiau unde! «Băieţii» ştiau unde să sune ca să intoxice!

Cum s-a luat totuşi decizia să fie difuzate?

Pur şi simplu, ca fraierii, luam informaţiile şi le difuzam. Le dădeam ca pe nişte avertismente. Ne puneam problema: dacă sunt adevărate şi nu le difuzăm?

S-a făcut apel la populaţie să vină să apere clădirea Radioului. Se trăgea?

Nu au existat terorişti! Aveam biroul la etajul cinci şi a apărut un puşti cu lunetă adus de ofiţerii de gardă să ne apere, că se trage de pe acoperişul unei case din apropiere. A stat toată ziua cu luneta îndreptată spre acoperiş, dar n-a tras nimeni. Gloanţe rătăcite au mai fost - un coleg a fost rănit la gât de un glonţ care intrase prin geamul biroului. Se mobilizase Armata, dar atac direct asupra Radioului n-a existat.

Oamenii de ce se adunaseră în faţa Radioului?

Au venit dinspre Piaţa Palatului, după ce s-a spart mitingul. Strada Berthelot era plină! Că or fi fost dirijaţi, că au venit spontan, nu ştiu. Cert e că la Radio au intrat oameni oneşti, niciunul n-a venit la microfon cu mesaje dubioase.

"Pur şi simplu, ca fraierii, luam informaţiile şi le difuzam. «Băieţii» ştiau unde să sune ca să intoxice."
Florin Helmis
realizator radio

„Un grup de oameni de la FSN a stat în Radio"

Care a fost cronologia informaţiilor transmise în direct?

La 22 decembrie, am transmis, pentru început, despre ce se întâmpla în stradă, că demonstraţia din faţa CC s-a transformat într-o mişcare de protest, că aşteptăm informaţii şi vom ţine ascultătorii la curent. Apoi, am coborât în stradă, să aducem oameni în emisie. Oamenii se adunau în faţa Radioului şi voiau să intre în direct. Dar nu puteai să‑i laşi pe toţi, că ieşea o nebunie. În primul grup care a intrat erau Ana Blandiana, Alexandru Mironov. Făceam mereu ture. Intra un grup, vorbea, apoi ne duceam şi mai aduceam un grup.

Despre ce vorbeau?

Fiecare îşi spunea oful. Şi se bucurau: „Bine că am scăpat!", „Bine că Ceauşescu a plecat!", „Democraţie!" Povestea asta a durat câteva ore. Cum ieşeam în stradă să aduc oameni, m-au oprit unii, cred că de la servicii, să‑mi spună că ar fi mai bine să ne vedem de treaba noastră, dar n-au avut ce să ne facă.  

Presiuni asupra celor din Radio au existat?

Undeva spre 1 ianuarie 1990 exista încă un grup de oameni de la FSN care a stat în Radio. Au ocupat chiar biroul celor de la „Prezentare", undeva lângă cabinele de emisie, la etajul doi. Voiau să ştie cam tot ce se difuza.

Cine făcea parte din acest grup?

Nu-i ştiu după nume, dar participau la şedinţele de redacţie. Treaba în ţară se potolise şi ei tot stăteau acolo. Nu îndrăznea nimeni să le spună să plece şi, într-o dimineaţă, i-a dat femeia de serviciu afară şi nici nu s-au mai întors.

În şedinţele de redacţie ce făceau?

Îşi spuneau părerea, iar noi,  în virtutea unui reflex mai vechi, ţineam seama de ce spun, mai ales că nu spuneau prostii, erau informaţi. Ne propuneau locuri unde să facem reportaje. Îmi aduc aminte că au sugerat să facem materiale cu cei care prădau locuinţele vechilor demnitari.

Deci era un fel de control al noii puteri?

Aşa s-ar fi dorit. Dar nu s‑au băgat foarte mult, poate s-or fi băgat la cei de la „Actualităţi". 

„Ion Iliescu, un comunist luminat"

Tovarăşul Ion Iliescu era văzut la Radio ca un comunist blând,cu faţă umană p Foto: fototeca on line a comunismului

L-aţi cunoscut pe Ion Iliescu înainte de decembrie 1989? Credeaţi în el?

Chiar credeam, fiindcă l‑am cunoscut la Iaşi, într-o delegaţie. Dânsul era prim-secretarul judeţului. Când pleaca o delegaţie de ziarişi în judeţ trebuia să treacă pe la Judeţeana de Partid, să spună ce vrea să facă, cum. Şi l‑am cunoscut, am văzut şi părerea oamenilor despre el. A fost unul dintre comuniştii luminaţi, ca să zic aşa, comuniştii omenoşi, cu faţă umană.

Silviu Brucan a fost în conducerea Radioteleviziunii din 1962 până în 1966? Vă cunoşteaţi? În ce relaţii eraţi?

Nu l-am cunoscut personal.

Silviu Brucan era evreu. Mai mulţi oameni-cheie de la Revoluţie aveau legături cu comunitatea evreiască (Teodor Brateş, Petre Roman, Adrian Sârbu etc.). Erau mulţi evrei la ziare, în radio şi la TVR, sursele de propagandă ale Partidului Comunist. Au avut aceştia vreun rol special la Revoluţie?

Erau evrei, dar nu ca să zici că dominau. Ba chiar îmi aduc aminte că la un moment dat, prin '80,  a fost o mişcare de epurare a evreilor din Radio, în care au intrat Paul Sava, din greşeală, şi Paul Grigoriu. Deci a fost o mişcare de „eliberare" de evrei. După care, uşor-uşor, s-a revenit. Pentru Grigoriu a intervenit, dacă nu mă înşel, chiar Adrian Păunescu. Eu nu sunt evreu.

Cum îi eliminau?

Diferite pretexte, eu ştiu? Le găseau tot felul ca să-i îndepărteze din Radio. La vremea aia, nu s-a ştiut exact, dar, bineînţeles, li s-au găsit alte motive, nu că sunt evrei. Dar nu era un nucleu care domina, eu nu l-am simţit aşa. Vă spun, noi la „Programul 3, Tineret" eram mai feriţi, ochiul aţintit era pe „Actualităţi", ei ieşeau în prim-plan la publicul matur.

Cu Teodor Brateş vă ştiaţi ? A lucrat şi el la Radio, între 1965 şi 1969.

Eu nu-mi amintesc să-l fi văzut prin Radio.

Exista o legătură între ce transmitea, în momentele Revoluţiei, Televiziunea Română şi apelurile diversioniste primite la Radio?

Se poate să fi fost aşa. Dar cei care sunau erau destul de deştepţi încât să nu furnizeze chiar informaţii identice.

„Nu lăsaţi să ne scape victoria!"

Eugen Bădăuţă, revoluţionar

O înregistrare de 60 de minute, făcută la 22 decembrie 1989 de Eugen Bădăuţă (53 de ani), unul dintre cititorii „Adevărul" şi martor la Revoluţie, surprinde discursul crainicilor de la Radio.

Bădăuţă a înregistrat mesajele patetice şi propagandiste din după-amiaza lui 22 decembrie, pe un casetofon marca „Sharp", imediat după ce la Televiziune s-a întrerupt emisia din cauza „supraîncălzirii aparatelor".

Crainicii chemau cetăţenii să apere sediul Radioului cu „trupurile" lor, „cu materiale" şi cu „tehnică". Se vorbea despre „sentimentele de bucurie" pe care le trăiesc „cetăţenii României socialiste" şi ascultătorilor  li se cerea să deschidă „staţiile de radioficare ca să se audă pe stradă informaţiile transmise de postul Radio Bucureşti".

„Ştiri cât mai adevărate"

Pe înregistrare, vocile crainicilor sunt întrerupte doar rar, de scurte momente muzicale - ritmuri de romanţe sau de muzică simfonică.
Tonul este propagandist, cu îndemnuri ferme la „ordine şi disciplină", la a face „zid viu" pentru apărarea Radioului şi a Televiziunii, atacate de nişte „provocatori":

„Simaţi ascultători, vă vorbesc cu firească emoţie în consonanţă cu sentimentele pe care le trăieşte ţara întreagă, toţi fiii României socialiste! Aş vrea să vă spun în această zi că trăim sub semnul evenimentelor deosebite pe care le-a făurit ţara, poporul, toţi fiii României socialiste în deplină unitate!"

În direct, redactorii redacţiei „Actualităţi" „fac legământ sfânt în faţa ascultătorilor să servească poporul" şi le promit ştiri adevărate. „Deci să apărăm cu material, cu tehnică, cu trupurile noastre intrările Radioteleviziunii de unde dorim să vă dăm ştiri cât mai bune, cât mai adevărate, adevărate cu adevărat!"

Apoi, vine îndemnul la mobilizare: „Vă rugăm să ieşiţi cu toţii în stradă să apăraţi clădirea Radioului din strada Nuferilor! Avem nevoie să putem menţine victoria pe care am dobândit-o cu sânge, dragi cetăţeni ai României. Nu lăsaţi să ne scape victoria din mână! Acum ori niciodată trebuie să se instaureze libertatea în România!".

Vezi mai jos fragmente din discursurile ţinute la radio

Către unităţile industriei alimentare, lucraţi zi şi noapte pentru sporirea producţiei de alimente, pentru livrarea lor operativă, poporul aşteaptă de la voi un răspuns pe măsură. Pâinea, laptele, celelalte produse de bază să ajungă grabnic la copii, la toţi oamenii ţării! Facem apel la organizarea cât mai bună a centrelor de desfacere şi aprovizionare cu alimente a populaţiei. Toate centralele electrice şi telefonice să fie păzite. Deschideţi staţiile de radioficare ca să se audă pe stradă informaţiile transmise de postul de Radio Bucureşti!

(...)

Vreau să vă anunţ, stimaţi ascultători că de pe telexurile agenţiei de presă română „Agerpres" aflăm că peste hotare se urmăreşte cu sufletul la gură tot ce se întâmplă aici în România. Paris: ministrul britanic al afacerilor externe a calificat căderea preşedintelui Nicolae Ceauşescu drept o veste excelentă pentru România şi restul Europei. Acum esenţialul este să se pună capăt violenţei şi să se restaureze un dialog între diferitele grupări politice în scopul de a crea instituţii libere, a declarat acesta presei, la Paris. Căderea lui Ceauşescu, a spus ministrul britanic, a intervenit după o baie de sânge spre deosebire de ce s-a petrecut în celelalte ţări din Est. Dictatorului român îi revine o foarte grea răspundere în faţa istoriei, a conchis ministrul britanic. Moscova: agenţia de presă rusă refelectă pe larg în desfăşurare succesiunea evenimentelor ce au loc în România.

Corespondenţele de la Bucureşti se succed la interval de câteva zeci de minute şi chiar mai rapid. În primele ore ale dimineţii, agenţia a relatat despre reînceprea demonstraţiilor populare, corespondenţele menţionând prezenţa încă pe străzile Bucureştiului a vehiculelor blindate. Ştirea răsturnării regimului Ceauşescu a fost transmisă cu promptitudine, fiind reluate totodată apelurile adresate către oamenii muncii prin intermediul Radioteleviziunii Române. Jacques Delors, preşedintele Comisiei Comunităţii Economice vest-europene a apreciat că îndepărtarea de la conducere a lui Ceauşescu este un lucru formidabil! <<Este o sărbătoare>>, a declarat el unor ziarişti la Paris. Preşedintele Pieţei Comune Europene a arătat că Piaţa Comună este gata să ajute România aşa cum a hotărât să facă şi pentru alte ţări ale Europei răsăritene. Nu există niciun motiv să facem discriminări la adresa României, a arătat el. Budapesta: graniţele dintre România şi Ungaria au fost deschise, a anunţat Radio Budapesta.

(...)


Dragi ascultători, cetăţeni ai Bucureştiului, iată suntem informaţi că studiourile de radiodifuziune sunt în pericol. Vă rugăm să ieşiţi cu toţii în stradă să apăraţi clădirea Radioului din strada Nuferilor! Avem nevoie să putem menţine victoria pe care am dobândit-o cu sânge, dragi cetăţeni ai României. Nu lăsaţi să ne scape victoria din mână! Acum ori niciodată trebuie să se instaureze libertatea în România!

(...)

Faceţi zid viu în jurul acestor importante mijloace între noi toţi, fraţi români! Trebuie să apărăm victoria poporului! Oameni ai muncii, veniţi spre radio şi televiziune! Postul este al vostru! Apăraţi-l! Faceţi zid viu între noi şi ţară!

(...)

Simaţi ascultători, vă vorbesc cu firească emoţie în consonanţă cu sentimentele pe care le trăieşte ţara întreagă, toţi fii României socialiste! Aş vrea să vă spun în această zi că trăim sub semnul evenimentelor deosebite pe care le-a făurit ţara, poporul, toţi fii României socialiste în deplină unitate, toţi cei care astăzi, ieri, alaltăieri la Timişoara, la Bucureşti, în alte mari oraşe ale ţării au dat jertfa de sânge pentru ca să ne privim astăzi ochi în ochi sub soarele luminos al acestsui decembrie, al acestei zile de neuitat pentru istoria contemporană a lumii, a României de astăzi: 22 decembrie 1989. Nu vom uita niciodată această zi!

Aş vrea să fac câteva mici anunţuri, anunţuri-apel care rog din toată inima să aibă ecoul cuvenit în rândul poporului, în rândul celor vizaţi. În primul rând, rugăm mult unităţile vamale de la frontieră să primească cu prioritate medicamentele şi  materialul sanitar venit din străinătate. Răniţii au nevoie de acest material sanitar, au nevoie de medicamente. Pentru a apăra clădirea Radioteleviziunii, obiectiv atât de important pentru momentele istorice pe care le trăim, momente grele, fericite, cu fruntea sus să vorbim, stimaţi ascultători, rugăm - este o sugestie pe care ne-a făcut-o un ascultător - şoferii de pe basculante, de pe autocamioane, de pe tiruri, care se află în zona radioteleviziunii, în şantierele din apropiere, să se îndrepte spre strada Nuferilor, spre strada Crişana, pentru a bloca intrările, pentru a nu permite celor rău intenţionaţi, provocatorilor, să pătrundă în acest hotar al informaţiei pe care vrem să-l punem cu adevărat în slujba adevărului, în slujba poporului.

Deci să apărăm cu material, cu tehnică, cu trupurile noastre, intrările Radioteleviziunii de unde dorim să vă dăm ştiri cât mai bune, cât mai adevărate, adevărate cu adevărat! Şi încă o cerinţă: vă rugăm daţi dovadă de calm, de linişte! Aveţi încredere în victoria de astăzi a Revoluţiei noastre. Deschidem o eră nouă astăzi în istoria contemporană a României, o eră nouă care debutează azi, 22 decembrie 1989. Redactorii redacţiei de Actualităţi fac legământ sfânt în faţa ascultătorilor să servească cu credinţă poporul, să informeze, să slujească prin tot ceea ce vor face, prin contribuţia pe care o vor aduce la informarea şi formarea opiniei publice, în sensul cel mai adevărat, cel mai viu, cel mai eficient, pentru ca victoria Revoluţiei de astăzi să fie continuată până la victoria finală! Calm, linişte, încredere, fermitate, să nu răspundem provocărilor, să prevenim provocările. Gărzile patriotice din întreprinderi, muncitorii, adevăraţii stăpâni de astăzi ai uzinelor, ai şantierelor, ai întreprinderilor să fie permanent la datorie, să păzească acest bun obştesc! Să fie permanent la datorie, să păzească acest bun obştesc!