Adevarul.ro

Aşezarea ridicată cu finanţare guvernamentală după inundaţiile din 2006 este locuită de un sfert din cele 800 de familii care ar fi trebuit să se mute aici. Strămutarea satului nu-i mulţumeşte nici pe cei care locuiesc în casele noi. Aceştia spun că din banii statului şi-au făcut vile mai toţi angajaţii din primărie.

La amiază, în Rastu Nou nu-i ţipenie de om. Doar câte o căruţă şubredă sparge din când în când liniştea satului. Nu pentru că oamenii sunt duşi la muncă la câmp sau cu treburi prin grădină, ci pentru că din cele 800 de case, câte numără aşezarea construită din temelii de Guvern după inundaţiile din primăvara lui 2006, numai un sfert sunt locuite. CITEŞTE AICI un reportaj din satul în care mai locuiesc patru oameni şi nouă cai

Mai citeşte şi:

Fără drumuri, dar cu internet în bătătură

„De la mine până la şuşea nu mai e niminea, n-am niciun vecin, toate casele sunt goale. Lumea nu s-a mutat, că au casă bună în sat şi n-au vrut să vină în câmp, aici. A fost rău că ne-a mutat, trebuia să ne lase acolo, să ne facem noi singuri câte o cămăruţă, că nu căzuseră decât 250 de case. Le-a fost că nu se procopsesc dacă nu se mută satul şi aşa s-au furat nişte bani, mulţi bani", este de părere Stan Sperilă, unul dintre puţinii locuitori ai Rastului Nou.

De patru ani, comuna Rast se împarte între cele două sate despărţite de un câmp larg cât vezi cu ochii şi şase kilometri de şosea. Să găseşti ceva care să lege aşezările e aproape imposibil. „Nici nu mă mai duc în satul vechi. M-am dus odată la târg şi m-a luat una că: «Ce mai cătaţi aici, duceţi-vă acolo, că acolo v-a plăcut! Ce, venirăţi la oraş?» Da' ce, noi n-am stat în Rast?!", povesteşte Constanţa Butoi, locuitoare a satului nou.

Şase luni în apă

În ochii primarului din Rast, Iulian Silişteanu, realitatea este cu totul alta: pe hârtie, sunt numărate în Rastu Nou 1.800 de suflete şi viaţa merge în noua localitate ca înainte, tihnită. „I-am transmis pe toţi «în oglindă», să fie fiecare cu vecinul lui. Au primit titluri de proprietate şi plătesc impozite pe case şi terenuri", a declarat Silişteanu.

Primarul e de părere că singura soluţie pentru Rast, în urmă cu patru ani, a fost reconstrucţia din temelii: „A fost necesar să se strămute. Nu aveai unde să faci casele, că era apa mare, s-a retras după şase luni". Sătenii cred însă că strămutarea trebuia făcută pentru ca de ea să profite cine trebuie. „Şi-a făcut casă primarul, toţi din primărie, au venit şi unii de pe la Severin care nu aveau nicio legătură cu Rastul", au spus sătenii.

Strămutare cu dosare penale

Comuna a primit după revărsarea Dunării din 2006 aproximativ 15 milioane de euro de la Guvern, pentru ridicarea de locuinţe, infrastructura de drumuri şi apă, dar şi pentru un sediu de poliţie şi o primărie nouă.

În urma reconstrucţiei Rastului, au fost întocmite mai multe dosare penale, unul dintre acestea vizându-l chiar pe primar. Silişteanu a fost acuzat că a „păstorit" dispariţia a 10.000 de metri cubi de balast care ar fi trebuit folosit la ridicarea caselor în Rastu Nou. Edilul a primit însă soluţie de neîncepere a urmăririi penale în acest caz.

Doar cu o amendă a scăpat fosta directoare a şcolii din Rast, anchetată de poliţişti pentru modul în care a cheltuit 550.000 de lei primiţi de la Ministerul Educaţiei pentru renovarea unităţii de învăţământ din localitate după inundaţii. „Nu uitaţi că legea e ca o barieră: peste ea trec dulăii, pe sub ea, căţeii şi în faţă se opresc boii", a spus Silişteanu.

"A fost rău că ne-a mutat, trebuia să ne lase acolo, să ne facem noi singuri câte o cămăruţă, că nu căzuseră decât 250 de case. "
Stan Sperilă
locuitor Rastu Nou

Potopul a venit de Florii

Ploaia a început la 16 aprilie 2006, în ziua de Florii, iar digul de apărare din dreptul localităţii Catane s-a rupt. 4.000 de oameni au fost duşi pe un câmp, departe de satul inundat, unde a fost ridicată o tabără de corturi.

Timp de câteva luni, peste 1.000 de oameni au trăit în tabără din mila miilor de donatori din ţară şi chiar de peste hotare. Acum, de Florii, localnicii sărbătoresc ziua comunei.