Virusurile colcăie în ţara spitalelor fără acreditare

Comisia de acreditare a instituţiilor sanitare are sediu şi buget, dar nu lucrează din cauză că Ministerul Sănătăţii nu i-a aprobat regulile. România este singura ţară din Uniunea Europeană care nu are acreditat niciunul dintre cele 435 de spitale.

Complicaţiile survenite în urma operaţiilor celor două femei de la Spitalul CF 2 din Capitală ar fi putut fi preîntâmpinate dacă în România ar fi funcţionat la această oră Comisia Naţională de Acreditare a Spitalelor (CoNAS). Aceasta ar trebui să se ocupe de evaluarea spitalelor din toate punctele de vedere, de la modul în care sunt conduse până la calitatea serviciilor medicale.

Mai citeşte şi:

Spitalul groazei a mai făcut o victimă

Emil Boc: "435 de spitale intră în evaluarea Ministerului Sănătăţii"

Şi apoi să decidă cine rămâne pe piaţa medicală şi cine nu. Însă acum niciun spital din cele 435 din România nu este acreditat, cu toate că Legea spitalelor prevede încă din 1999 înfiinţarea unei instituţii care să se ocupe de aşa ceva. După multe cazne legislative, Comisia de acreditare a fost înfiinţată în ianuarie anul trecut, are sediu, buget şi şef, însă tot nu funcţionează.

Teama de acreditare

Motivul este că niciunul din ultimii trei miniştri ai Sănătăţii nu a dat încă ordinul pentru aprobarea standardelor după care ar trebui să lucreze comisia. Directorul comisiei, Romulus Dan Şerban, spune că standardele sunt la Ministerul Sănătăţii (MS) din noiembrie anul trecut, dar încă se aşteaptă "ca noul ministru Cseke Attila să dea ordinul". Reprezentanţii MS motivează întârzierea ordinului prin faptul că nu toate standardele au fost acceptate de o comisie de evaluare a lor, care încă dezbate pe această temă.

Din ce în ce mai multe voci din lumea medicală susţin însă că motivul tergiversării este cu totul altul. Conferenţiarul universitar Sorin Paveliu crede că întârzierea este cauzată tocmai pentru că acum spitalele nu respectă nişte minime reguli de siguranţă.

„Spitalele duc lipsă de personal, iar aparatura este foarte veche şi periculoasă. Cazul Maternităţii Bucur unde un bebeluş a fost ars în incubator este un exemplu. Comisia nu ar permite astfel de lucruri, iar Guvernul trebuie să investească pentru ca aceste standarde să fie îndeplinite. Bazac a ezitat să-şi dea acordul, Videanu a invocat nepriceperea, iar Cseke nu are curaj să declanşeze procesul de acreditare", susţine Sorin Paveliu.

El a adăugat că acreditarea spitalelor este absolut necesară în condiţiile în care nu există niciun control în spitale. „Spitalele omoară prea ­mulţi oameni tocmai pentru că nu respectă standardele minimale. În mass-media apar prea puţine cazuri de persoane care au contractat o infecţie din spital. Sunt mediatizate doar cazurile cu persoane publice, ca al Ameliei Antoniu sau al lui Tony Tecuceanu", a explicat Paveliu.

Buget de 2 milioane de lei

Între timp, Comisia de acreditare a primit un sediu nou, pe bulevardul Kiseleff din Bucureşti, şi a scăpat de chiria de 2.000 de euro pe care o plătea lunar.

Instituţia are în prezent 20 de angajaţi cu normă întreagă şi opt cu jumătate de normă, plătiţi în medie cu 2.000 de lei lunar. Bugetul alocat comisiei a fost anul trecut de 1,5 milioane de lei, iar anul acesta e de 2 milioane de lei, la care s-ar adăuga alte 5 milioane de euro din fonduri structurale.

România este singura ţară din UE care nu are spitalele acreditate. Până şi Bulgaria şi-a acreditat spitalele în urmă cu zece ani.

Traseul tergiversării

1999 - Legea spitalelor prevedea înfiinţarea Comisiei de Acreditare a Spitalelor
2003 - Legea spitalelor e modificată în sensul că pune Comisia de Acreditare în subordinea Parlamentului
2006 - Legea reformei în sănătate reia prevederile şi înfiinţarea Comisiei de Acreditare
2008 - este emisă hotărârea de guvern de înfiinţare a Comisiei de Acreditare a Spitalelor
2009 - Comisia de Acreditare a Spitalelor devine operativă. Experţii îşi finalizează standardele de lucru, dar acestea nu sunt încă aprobate, astfel că specialiştii nu pot munci cu ele.