Adevarul.ro

Sindicaliştii din România lucrează la un set de metode după modelul european care să reglementeze surmenajul la locul de muncă. Tiparul dat de Agenţia Europeană pentru Securitate şi Sănătate în Muncă este urmat de mai bine de 30 de ani de ţări precum Belgia, Danemarca şi Marea Britanie.

Cazul lui Carmen Cîciu i-a determinat pe reprezentanţii sindicatelor nu doar să arate cu degetul către angajatori, numindu-i păpuşari de sclavi moderni, ci să-şi caute soluţii. Este vorba despre o serie de reglementări care să trateze stresul ca o boală profesională şi să prevină menţinerea acestui simptom la serviciu.

Mai citeşte şi:

Angajatul, mai protejat de surmenaj

Năstase despre cazul Ramonei Cîciu: "scopul muncii trebuie să fie viaţa, nu moartea"

"Trebuie întâi să stabilim mai multe norme pe care atât angajatorul, cât şi angajatul ar trebui să le respecte pentru a diminua sau elimina stresul. Vorbim, în primul rând, de o mai bună evidenţiere a orelor suplimentare prestate de angajat", a spus Bogdan Iuliu Hossu, preşedintele CNS "Cartel ALFA".

El a adăugat că angajatorii sunt direct vinovaţi de situaţia actuală, ilustrată prin tragedia lui Carmen Cîciu, salariata Ispos Interactive Services care a murit sâmbătă, la câteva zile după ce s-a prăbuşit la locul de muncă.

„Angajatorul nu ţine evidenţa orelor suplimentare prestate de angajat deoarece ştie că nu le plăteşte. Salariatul se transformă astfel în sclavul modern, pentru că odată cu criza au sporit exigenţele pentru cei care au scăpat de concedieri", a explicat Hossu. 

Stresul, boala corporatistului

Una dintre principalele probleme de sănătate ale angajaţilor este, conform Agenţiei Europene pentru Securitate şi Sănătate în Muncă, stresul în muncă. Astfel, încă din anii '80, agenţia a stabilit mai multe norme prin care să se elimine suprasolicitarea la serviciu.

De atunci, ţări ca Belgia, Danemarca, Franţa şi Marea Britanie au accelerat lupta împotriva riscurilor psihosociale, în special prin educarea angajatului în a spune nu şefului care îl suprasolicită.

Potrivit sindicaliştilor români, Carmen a murit exact din această lipsă de cultură: stresul este resimţit atunci când cerinţele mediului de muncă depăşesc capacitatea lucrătorilor de a le face faţă sau de a le ţine sub control.

Stresul nu este o boală în sine, însă, dacă este intens şi durează mult timp, poate să genereze probleme de sănătate mentală sau fizică, cum sunt depresia, căderile nervoase şi maladiile cardiovasculare. Carmen Cîciu a făcut stop cardio-respirator pe fondul unei astfel de maladii, miocardită.

S-a prăbuşit la birou

Carmen Cîciu, 34 de ani, (foto) a decedat sâmbătă, la Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti (SUUB), unde fusese internată la 9 martie, în comă profundă, după ce a făcut stop cardio-respirator la serviciu.

Medicii de la SUUB au stabilit drept cauză a decesului femeii suspiciunea de miocardită, dar decizia finală va aparţine Institutului Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici". Şi procurorii vor da publicităţii rezultatul anchetei demarate în cazul angajatei de la Ipsos Interactive Services. 

Opinia specialistului : Salariaţii români nu ştiu să spună „nu" şefilor

Mugur Ciumăgeanu
psiholog Centrul Naţional
de Sănătate Mintală

Angajaţii români nu ştiu să se bucure de puţinul timp liber, astfel încât să diminueze efectul stresului de la serviciu. Pentru noi, weekendul înseamnă a sta pe o canapea în faţa televizorului sau a face curat şi a spăla rufe. Facem confuzie între oboseala psihică şi cea fizică şi majoritatea vor să zacă în timpul liber. Ar trebui să mergem mai des în parc, să ne plimbăm. Acum în Europa există un trend al vacanţelor scurte şi dese de 3-4 zile.

Dacă nu avem bani să plecăm undeva putem merge la bunica la ţară să stăm în grădină. Lucrătorii români mai au un handicap: nu ştiu să spună nu. Managementul „Da"-urilor şi „Nu"-urilor nu există. Aproximativ 20% din sarcinile de serviciu pe care le acceptăm putem să le refuzăm.

Este vorba despre cei care afişează entuziasm la muncă şi sunt mereu disponibili, lucrează peste program şi vor să dovedească că pot mai mult. Este bine până la un punct, când angajatorul începe să-i dea din ce în ce mai multe sarcini. În timp, acest angajat-model se uzează, se îmbolnăveşte. În niciuna dintre aceste situaţii nu este bine pentru angajator.

Mobilizarea şefilor: zile libere şi bonusuri

Specialiştii în resurse umane consideră că stabilirea unor termene-limită realiste, comunicarea şi motivarea constantă sunt soluţiile pentru evitarea tragediilor de tipul Carmen Cîciu. Cei mai expuşi stresului sunt angajaţii din domenii ca audit financiar, consultanţă, logistică, aprovizionare, unde termenul de predare a proiectelor este  foarte scurt, iar deplasările în interes de serviciu sunt frecvente.

„O soluţie este compensarea zilelor de accelerare cu zile libere, adică metoda «black-out». De asemenea, angajarea temporară, «project based», a unor persoane care să preia din sarcinile angajaţilor constituie o metodă de diminuare a  stresului. Din păcate, se aplică din ce în ce mai puţin, pentru că firmele fac economie, mai ales în această perioadă", a explicat Andrei Stoian, Business Development Manager la compania de resurse umane Perform Hr.

Cele mai stresante domenii sunt, potrivit reprezentantului Perform Hr, cel al serviciilor şi al IT-ul. „În servicii se lucrează într-un ritm alert pentru atragerea clienţilor şi pentru păstrarea acestora. Sarcinile şi deadline-urile sunt impuse de pe o zi pe alta, fără ca angajatul să fie consultat", a adăugat specialistul în resurse umane.

Ana Ionescu, senior consultant la Hart Human Resource Consulting, susţine că angajatorul trebuie în primul rând să delimiteze cât mai clar posibil responsabilităţile angajatului şi să stabilească într-o manieră realistă termenele limită, care sunt în cele mai multe cazuri surse principale de stres.

„Este important ca angajatorul să comunice permanent cu angajatul pe parcursul desfăşurării proiectelor şi să-l recompenseze constant cu zile libere sau prime în funcţie de nevoile acestuia. Astfel, vor putea fi evitate semnalele de îngrijorare. Nu în ultimul rând, angajatorul trebuie să acorde atenţie şi situaţiei familiale a angajatului pentru că aceasta ar putea avea impact asupra activităţii profesionale“, a explicat reprezentantul Hart Human Resource Consulting.

Matei Bălăiţă, vicepreşedinte la The Gallup Organization, companie care se ocupă cu cercetări de piaţă, a declarat că, deşi în acest domeniu stresul este uriaş din cauza termenelor-limită presante, firma nu s-a confruntat cu situaţii extreme.

„La noi, există un dialog permanent între companie şi angajaţi prin intermediul unui instrument care măsoară percepţia angajatului faţă de locul de muncă, de două ori pe an. Astfel, percepţia angajaţilor este urmărită în timp şi sunt evitate situaţiile extreme", a explicat reprezentantul Gallup.

Sprijin financiar

Publicitatea este un domeniu în care stresul şi presiunea deadline-urilor sunt "ingrediente" obligatorii. Ştefan Iordache, COO Leo Burnett Group, companie de publicitate, susţine însă că a găsit soluţii pentru a compensa presiunea.

„De nouă ani încoace, avem posibilităţi multiple de relaxare, pe toate gusturile, şi am căutat mereu să fie activităţi care să ne lege. Şi ne leagă campionatele de wii, reţeaua de calculatoare dedicate strict jocului, meciul de fussball de după-amiaza. Ne putem detensiona şi la un meci de ping-pong sau darts. Cei mai liniştiţi dintre noi pot oricând opta pentru un pocher fără miză la masa special amplasată la etajul al doilea", a spus Iordache. El a adăugat că firma asigură sprijin pentru şedinţe de masaj şi pentru abonament la sala sport.

„În situaţii speciale, venim şi cu suport financiar. În plus, admitem că există viaţă în afara jobului, aşa că sărbătorim diverse zile în stilul nostru, cu câte o petrecere sau o masă. De pildă, sărbătorim Halloween în stilul Leo, printr-un bal mascat. Motivaţiile le măsurăm în premii care pot fi sume de bani sau excursii într-o capitală europeană", a conchis Iordache.

"Admitem că există viaţă în afara jobului, aşa că sărbătorim diverse zile în stilul nostru, cu câte o petrecere sau o masă."
Ştefan Iordache
COO Leo Burnett Group