VIDEO Piraţii cu maşini galbene

Autorităţile sunt depăşite de taximetriştii-pirat din Capitală care folosesc tot mai multe tertipuri de înşelare a clienţilor. „Piraţii“ sunt acei taximetrişti care folosesc toate metodele ilegale pentru a-i jecmăni pe clienţi. Companiile de taxi spun că în Capitală sunt concurate de  3.000 de „piraţi“.

„Maimuţa" este un dispozitiv cât o cutie de chibrituri, legat prin fire între traductorul din bordul maşinii şi aparatul de taxare al „piratului". Traductorul este sistemul tehnic care preia mişcarea roţilor şi trimite impulsurile la kilometraj şi la aparatul de taxare. În acest lanţ se interpune „maimuţa", care are rolul de a amplifica impulsurile, mărind artificial numărul de kilometri pe care îi înregistrează taximetrul.

Citiţi şi:

Noul mijloc de transport în comun: taxiul
Statistica ucide mitul „Of, femei la volan!"

La început, „maimuţa" era legată cu un fir care era tras până la schimbătorul de viteze, la claxon sau la ştergătorul de parbriz. Acolo exista un buton ascuns cu care se acţiona dispozitivul ilegal. Mai nou, „maimuţele" de ultimă generaţie sunt acţionate electronic, cu ajutorul unei telecomenzi, ca la televizor.

„Maimuţa" cu impulsuri

Practic, unui client îi este imposibil să detecteze o „maimuţă", aparatul-pirat fiind ascuns în bordul maşinii. Taximetrul nu arată nimic pe afişajul electronic, iar autorităţile nu pot da de dispozitivul ilegal decât dacă demontează maşina.

Doar taximetriştii experimentaţi ştiu când acţionează „maimuţa". E de ajuns ca „piratul" să-ţi distragă atenţia pentru o secundă. În acel moment apasă telecomanda, iar „maimuţa" începe să încarce aparatul de taxare cu impulsuri.

Singura posibilitate pentru a  depista un „dispozitiv-pirat" este să te uiţi cu foarte mare atenţie la taximetru pe toată perioada cursei. „În momentul în care este pornită, „maimuţa" începe să alterneze tariful de staţionare cu cel de mers. Mai clar, când maşina staţionează la un semafor în loc să se afişeze tariful per oră (spre exemplu 16,50 lei) trece pe tariful per kilometru (spre exemplu 1,65 per kilometru).

Fluctuaţia de tarif înseamnă că „piratul" a apăsat telecomanda secretă, iar „maimuţa" deja transmite impulsuri prin care se înregistrează kilometri parcurşi falşi. Automat se încarcă şi bonul, iar preţul cursei creşte.

O zonă piratată

Ziarul „Adevărul" a iniţiat un experiment în ceea ce priveşte modul în care acţionează un „pirat". Au fost verificate metodele de racolare ale acestuia, modul de acţiune, iar de maşina lui a fost „lipit" un taximetru al unei companii din Bucureşti. Rezultatul arată cum poţi fi jecmănit fără să-ţi dai seama.

Miercuri, 27 ianuarie 2010, ora 12.15. În rondul Pieţei Romană sunt mai bine de zece taxiuri. Maşinile sunt trase în dispozitiv tip „plasă": prima nu are nici tarif şi nici vreun însemn de firmă.

A doua maşină parcă ar fi mai de „firmă": are siglă şi un număr de telefon de dispecerat. Probabil că acesta este taxiul cel bun. Numai că sigla este a unei firme necunoscute  - Arsenal Taxi - iar la 9373 nici măcar nu se poate face apelul.  O a treia încercare: un taximetru care are tariful inscripţionat încât ai nevoie de o lupă. 

Un „dispozitiv-maimuţă“, expus la sediul unei companii de taximetrie cu un text ironic menit să descurajeze angajaţii în folosirea unor astfel de aparate ilegale 

Al patrulea pare mai serios. Are şi siglă, şi număr de mobil, şi tariful afişat, aşa cum e legal, să se vadă. Numai că şi acesta foloseşte un truc. Pe uşă scrie „Tarif 1. 3,5 lei". În grabă poţi crede că taximetristul ţi-ar lua 1,3 lei pe kilometru. Numai că citirea corectă a afişajului este alta: tariful numărul 1 este de 3,5 lei pe kilometru.

Ultimul taximetrist din grupul „piraţilor" pare a fi în regulă. Are tot ce-i trebuie. Doar autorizaţia îi lipseşte de pe uşă.

Grupul de taximetre este flancat de o maşină de poliţie, un WV Vento. Echipajul e liniştit - un poliţist e la coadă la patiserie, celălalt citeşte ziarul, pe scaunul mortului. Taximetriştii ilegali sunt şi ei liniştiţi -mai bine de jumătate dintre ei au parcat în zona indicatorului cu „staţionarea interzisă".

„Unde doreşte domnii?"

De undeva, din spatele grupului de „piraţi", unul se agită  groaznic. Clatină maşina, dă cu farurile şi face semne cu mâna. A „mirosit" prada. După ce a reuşit să ne capteze atenţia, ne invită serviabil în maşină. Are gesturi de valet de hotel de patru stele: zâmbet forţat, gesturi largi şi cuvinte mieroase: „Unde doreşte domnii?" Rânjeşte politicos şi pleoscăie cu poftă:

„La Gară? Se face!" În loc să pornească  pe drumul cel mai scurt, o ia în viteză pe rute ocolitoare. Apoi intră în viteza melcului, cât să prindă cât mai multe semafoare. În timpul ăsta se jeleşte: de tarif („că a fost şapte'şapte de mii" şi a scăzut la treş'cinci),  de poliţie ("că dau amenzi în draci") şi...de „piraţi"! „Ăştia din urmă sunt ăi mai răi. Nu au nici staţie, nici licenţă. Îi găseşti pe la Otopeni şi nici nu au maşini vopsite în galben. Te ia, direct, de la avion", povesteşte taximetristul.

Acelaşi traseu, distanţe diferite

Omul are staţie: e una prăfuită, la care nu s-a umblat de mult. Există o explicaţie: „Eu nu lucrez cu staţia. Nu mă interesează. Vine omu', îi zic cât e tariful şi, dacă-i convine, se urcă la mine". Interesant este că staţia "închisă" nici măcar nu are antenă, deşi în legislaţie se menţionează că pentru a funcţiona legal, un taximetrist trebuie să fie conectat la un dispecerat.

Aşa că domnul Sterian, cu taxiul înmatriculat B. 98.GLI, "respectă legea": colaborează cu o firmă (Arsenal Taxi), are număr de dispecerat (unul care nu există) şi deţine şi staţie (de formă, fiindcă nu are la ce să fie conectată). Domnul Sterian îşi aduce aminte de anii începutului de taximetrie: a dat meseria din fabrică pentru volanul maşinii galbene.

Şi a reuşit să scoată niscaiva bani. Cât să intre în noua firmă, "asta de-i zice Arsenal şi care e nouă pe piaţă". Cât explică vicisitudinile vieţii de taximetrist, cursa ocoleşte îndeajuns cât să se umfle aparatul.

Ajungem prin Piaţa Revoluţiei, trecem de Biserica Luterană şi intrăm pe Griviţei, unde vânăm vreo două-trei stopuri. Pe aparatul de taxare cifrele tot sar, de la tariful de staţionare la cel de mers. Dar sare fin şi nu poţi să-ţi dai seama dacă domnul Sterian are „maimuţa" la el. În faţa Gării de Nord, chipul taximetristului arată satisfacţia unui om împlinit. Are de încasat 14,46 lei. Nu primeşte bacşiş, iar asta îl înnourează. Pleacă scrâşnind din roţi, mestecând cuvinte nu tocmai prietenoase.

Taxiul lui Sterian a fost urmărit pe traseul Piaţa Romană-Gara de Nord, la o distanţă de cinci metri, de un alt taxi al unei companii din Bucureşti. La verificarea bonurilor fiscale s-a văzut "maimuţa": cursa taxată de Sterian acoperă un traseu de 2,5 kilometri.

Celălalt taxi, care venea din spate pe acelaşi traseu, înregistrase o distanţă de 1,7 kilometri, aproape la jumătate faţă de cea „maimuţărită" de „piratul" Sterian.

"Eu nu lucrez cu staţia. Nu mă interesează. Vine omu', îi zic cât e tariful şi, dacă-i convine, se urcă la mine."
Sterian George
taximetrist-pirat

Pentru acelaşi traseu, Piaţa Romană-Gara de Nord, taximetrul-pirat (1) a înregistrat o distanţă de 2,592 kilometri, în timp ce taximetrul legal (2) a înregistrat o distanţă de 1,712 kilometri 

1.000: cifra Primăriei

Conform estimărilor făcute de inspectorii Primăriei Capitalei,  în prezent, aproximativ o mie de taximetrişti-pirat operează pe piaţa bucureşteană. Anul trecut, inspectorii municipalităţii au dat amenzi pentru taximetrie neautorizată de peste 2.700.000 de lei.

Municipalitatea  atrage atenţia şi asupra taximetriei efectuate în Bucureşti cu autoturisme autorizate în alte judeţe. Chiar dacă o astfel de practică este ilegală, singura sancţiune care poate fi aplicată este amenda contravenţională.

"Cuantumul amenzii, cuprinsă între 1.000 şi 5.000 de lei, nu constituie însă un factor de descurajare şi, în lipsa altor măsuri, se constată o amplificare a acestui fenomen", se arată într-un comunicat al Primăriei Capitalei. 

Zonele de risc ale Bucureştiului

„Piraţii" din Piaţa Romana reprezintă deja o breaslă. Deşi meseria de bază a acestora este să-i jecmănească pe clienţi, toţi au autorizaţie şi licenţe obţinute de la autorităţi. Toţi figurează ca taximetrişti independenţi pe listele avizelor eliberate de Primăria Capitalei.

Mai grav, aşa cum povestesc cei acreditaţi la companiile mari de taxi, cei de la Biroul de Metrologie al Capitalei - instituţia care ar putea depista dispozitive sau aparate care umflă tarifele unui taximetrist - nu prea au mai coborât în stradă de vreo trei ani.

Cu această libertate, piraţii s-au constituit deja în clanuri şi şi-au luat în „proprietate" teritorii cu vad. Astfel, zonele în care ajung străinii de Bucureşti sunt deja ale piraţilor: Gara de Nord, Aeroportul Băneasa sau Otopeniul. Centrul Bucureştiului (Piaţa Romană, Piaţa Universităţii - lângă Intercontinental, Piaţa Unirii - lângă magazin) e acaparat de tâlharii cu licenţă doar noaptea.

Doar 286 de piraţi au fost depistaţi în 2009

Pirateria în taximetrie este un fenomen recunoscut de autorităţile din Bucureşti. Poliţia Rutieră, Biroul Român de Metrologie Legală şi Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorului confirmă existenţa taximetriştilor ilegali, dar susţin că, deocamdată, nu există destule mijloace legale pentru eliminarea acestora de pe piaţă.

Reprezentanţii Brigăzii Rutiere au comunicat oficial că, anul trecut, în Bucureşti, au fost depistaţi şi sancţionaţi 286 de taximetrişti-pirat.
Poliţiştii au identificat şi zonele de risc controlate de taximetriştii-pirat: Gara de Nord, Gara de Est, complexul comercial Europa, complexul comercial Unirii, Aeroportul Băneasa, zona Colentina - Bucur Obor, Bulevardul Iuliu Maniu.

Mai puţine date au cei de la Biroul Român de Metrologie Legală. În 2009, potrivit reprezentanţilor acestei instituţii, au fost aplicate 56 de amenzi, în valoare de 56.700 de lei, pentru nerespectarea, de către taximetrişti, a legislaţiei metrologice. Conform statisticii, în 2009 a fost depistată o singură «maimuţă».

Taxiul-pirat al unei firme inexistente, Perrozzi, nu are plăcuţă cu autorizaţie 

Încălcări ale legii taximetriei au fost constatate şi de funcţionarii Autorităţii pentru Protecţia Consumatorilor: „În 2009, au fost înregistrate aproximativ 500 de sesizări în ceea ce priveşte serviciile de transport în regim de taxi. Au fost aplicate 119 sancţiuni contravenţionale, cuantumul amenzilor ajungând la 32.700 de lei".

De cealaltă parte a baricadei, reprezentanţii societăţii Arsenal ne-au declarat că „firma nu este de taximetrie, ci doar asigură dispeceratul".
 Într-adevăr, în Bucureşti nu există nicio societate Arsenal Taxi, iar firma care apare pe portierele piraţilor are ca obiect de activitate „telecomunicaţii prin reţele de cablu".

Societatea Arsenal Logistic Euro Services a fost înfiinţată la sfârşitul lui 2008, iar unul din acţionari este Alexandru Enache. Acesta reapare în acţionariatul unei alte societăţi de taximetrie, Orient Transport Srl. Atât Orient (societatea de taxi) cât şi Arsenal Logistic au acelaşi sediu social, în Bucureşti.

Soluţii

Potrivit poliţiştilor de la Brigada Rutieră, principala problemă în combaterea taximetriei-pirat sunt anumite lacune din legislaţie. Ei cred că situaţia s-ar rezolva în momentul în care s-ar introduce măsura de imobilizare a vehiculelor utilizate în activităţile ilegale de transport. În plus, şi  liberalizarea numărului autorizaţiilor de taxi emise ar fi o soluţie pentru a combate monopolul pieţei.