Secretele Mineriadei / Bogdan Munteanu: „Primeam zilnic ameninţări cu moartea“

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Bogdan, fratele mai mic al lui Marian Munteanu, povesteşte coşmarul trăit în iunie 1990. „Adevărul“ publică astăzi a doua parte a mărturiei şocante a lui Bogdan Munteanu despre patimile îndurate de studenţii din Piaţă în timpul celei mai sângeroase Mineriade.

În 1990, Bogdan Munteanu avea 20 de ani. Terminase liceul, efectuase stagiul militar şi se pregătea de facultate.

Mai citiţi şi:

VIDEO Secretele Mineriadei: Cozma este căsătorit cu o „golancă“

Secretele Mineriadei / Povestea lui Eros, minerul „golan“

Întrucât fratele său mai mare devenise personajul principal al manifestaţiilor din Piaţa Universităţii, nici el nu putea sta departe de ceea ce se întâmpla seară de seară în centrul Bucureştiului: „La început am fost simplu manifestant. După câteva zile m-am oferit să sprijin Liga Studenţilor şi am încercat să fiu de folos, ca atâţia alţi tineri de altfel. După cum se ştie, în Piaţă veneau şi foarte mulţi elevi de liceu şi, printre alte activităţi, ţineam legătura şi cu reprezentanţi ai câtorva organizaţii ale liceelor din Capitală".

Bogdan Munteanu evidenţiază principalele resorturi care îi determinau pe tinerii bucureşteni să protesteze faţă de Frontul Salvării Naţionale (FSN) şi faţă de Ion Iliescu: „Piaţa Universităţii a fost o manifestaţie-maraton a tinerilor bucureşteni nemulţumiţi de direcţia greşită spre care Puterea de atunci a înţeles să îndrepte România. Manifestaţia, prin felul absolut extraordinar în care s-au comportat demonstranţii, s-a transformat în «fenomen».

Imaginaţi-vă că treceau prin mijlocul manifestanţilor tot felul de provocatori care înjurau, ameninţau, iar demonstranţii din Piaţă îi aplaudau, şi îi invitau frumos să stea şi să asculte! Eram ca o familie. Era incredibil. Zeci, sute de mii de oameni care doreau construcţia unei societăţi bazate pe corectitudine şi competenţă. Cu alte cuvinte, scoaterea României din mizeria în care a fost târâtă atâta vreme şi construirea unui stat democratic, condus de oameni cu adevărat competenţi. Azi, după 20 de ani, se vede limpede că, din păcate, manifestanţii de atunci au intuit corect pericolul reprezentat de conducerea fesenistă".

O familie de „golani"

În ciuda caracterului paşnic al fenomenului „Piaţa Universităţii" şi a numărului foarte mare de intelectuali care participau la manifestaţii, despre ceea ce se întâmpla în „zona liberă de neocomunism" circulau o sumedenie de zvonuri bine ticluite.

Propaganda fesenistă funcţiona impecabil şi îndoctrinase marea masă a românilor cu ideea că oamenii care protestează în Piaţa Universităţii sunt o adunătură de derbedei care nu vor decât să destabilizeze ţara.

Dincolo de încercarea de a compromite „Piaţa Universităţii" prin articole de presă mincinoase, regimul Iliescu folosea şi tehnici mult mai directe. „În perioada aceea, chiar şi după, primeam zilnic telefoane de ameninţare, cele mai multe cu moartea. De altfel, şi părinţii mei erau ameninţaţi sistematic. Persoane «neidentificate» ne-au spart apartamentul, l-au devastat, iar Poliţia nici n-a vrut să cerceteze! Păi, ce să cerceteze? Erau oamenii lor, nu? Asta era «democraţia» regimului Iliescu-Roman. Şi în zona Pieţei apăreau destul de des tot felul de grupuri dubioase care ne-au ameninţat, dar nu prea le băgam în seamă", mărturiseşte Bogdan Munteanu.

Îndârjirea cu care fraţii Munteanu s-au implicat în fenomenul „Piaţa Universităţii" era de fapt o atitudine care cuprindea întreaga familie. „Părinţii mei nu mi-au cerut niciodată să nu mai merg în Piaţă. Dimpotrivă! Ei veneau acolo în fiecare zi şi ne îndemnau şi pe noi să mergem. Au participat la toate manifestaţiile anticomuniste din Bucureşti începând cu cea din 21 decembrie 1989. Mama ne-a spus chiar din zilele Revoluţiei că acest regim al FSN este la fel de periculos ca şi cel comunist şi că, dacă va rămâne la Putere, va face mult rău ţării", spune Bogdan Munteanu.

„Totul a fost premeditat"

La 20 de ani de la evenimentele care i-au marcat existenţa, Bogdan Munteanu este convins mai mult ca oricând că tot ce s-a întâmplat la 13-15 iunie 1990 a urmat un scenariu bine stabilit.

„În mod sigur a fost un scenariu. Pentru ce să vină 10.000 de mineri la Bucureşti? Pentru câţiva nefericiţi care făceau greva foamei? Pentru o mână de agitatori care chemau la «Revoluţie»? Amintiţi-vă că s-a dovedit demult că Poliţia şi-a incendiat singură autobuzele. Şi apoi, cum au putut minerii decide asupra garniturilor de tren cu care au fost transportaţi? Totul a fost premeditat. Nu ştiu cine au fost principalii «regizori», pentru mine acest lucru contează mai puţin acum, îi va judeca istoria, probabil. Dar cred că a fost vorba şi de ura guvernanţilor împotriva studenţilor şi a tinerilor care au făcut posibil fenomenul «Piaţa Universităţii». I-a deranjat enorm mesajul Pieţei!", consideră Bogdan Munteanu.

Indignare

Deşi există mai multe dovezi incontestabile, în frunte cu discursurile publice de mulţumire la adresa minerilor, niciun membru al Puterii din 1990 nu a fost tras în vreun fel la răspundere. „Vinovaţii ar fi trebuit identificaţi de anchetatori şi pedepsiţi de justiţie. Dincolo de orice anchete însă, este evident că cei care au coordonat venirea minerilor au avut cel puţin girul Guvernului Petre Roman şi încuviinţarea preşedintelui Iliescu. Domnule, au fost omorâţi oameni! Au tăcut mâlc. Deci, dacă nu sunt făptuitori în mod direct, sunt sigur complici, cel puţin prin solidarizare tacită", acuză Bogdan Munteanu.

Acesta nu poate uita totuşi momentele unice pe care le‑a trăit în perioada fenomenului „Piaţa Universităţii": „Au fost multe momente de neuitat. A fost un marş al elevilor şi studenţilor din Bucureşti în 17 mai 1990. S‑au adunat foarte mulţi tineri. S-a plecat din Piaţa Operei şi, pe drum, s-au strâns sute de mii de oameni. Piaţa Universităţii era plină, Bulevardul Magheru era plin până la Piaţa Romană! A fost impresionant. Era vocea tinerilor care doreau să trăiască într-o ţară civilizată. N-a fost să fie".

Epilog

Pentru Bogdan, viaţa a mers mai departe. A devenit licenţiat al Facultăţii de Filosofie şi Jurnalism şi al Facultăţii de Teologie, s-a căsătorit, are cinci copii, a fost secretar general de redacţie la „Evenimentul zilei" între 1992 şi 1997 şi director al Editurii Valahia, din 1997. Nu a fost şi nu este membru al vreunui partid politic.

Evenimente



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite