VIDEO Secretele Mineriadei: Cozma este căsătorit cu o „golancă“

„Luceafărul huilei“ şi-a unit destinul cu o femeie care ar fi putut să-i fie victimă acum 20 de  ani. În 1990, Monica Mihaela Ionescu era studentă și frecventa Piața Universității. „S-au unit minerii cu Piaţa Universităţii. Aţi trăit să o vedeţi şi pe asta!“, spune Miron Cozma, fostul lider al ortacilor din Valea Jiului. Noul portret al lui Miron Cozma de aici începe.

L-am vizitat în urmă cu câteva zile pe Miron Cozma, omul care în prima parte a anilor '90 controla totul în Valea Jiului. I-am propus să purtăm o discuţie pe tema Mineriadei din iunie 1990. A acceptat şi, cu toate astea, n‑am reuşit mare lucru.

Mai citiţi şi:

VIDEO „Legionarii“ lui Iliescu, 20 de ani de chinuri

Comemorarea a 20 de ani de la mineriadă, în Pasajul Universităţii

Miron Cozma încearcă atât de mult să dezinformeze cu privire la Mineriada din 14-15 iunie 1990 încât îţi dă impresia că, dacă n-ar fi imagini filmate cu ortaci bătând oameni în Bucureşti, ar fi în stare să-ţi spună că n-a fost picior de miner în Capitală.

Declaraţiile lui se contrazic de la un minut la altul: „Dreacu' ştie când am plecat din Petroşani, dar de ajuns am ajuns la Bucureşti pe 14 iunie seara. Pe mine m-au luat cu forţa, n-am vrut să merg".

După declaraţiile lui Cozma rezultă că din Valea Jiului la Bucureşti trenul a făcut aproape 24 de ore. De ce trage Cozma de timp? Pentru a nu i se pune în spate ororile făcute de mineri în prima parte a zilei de 14 iunie 1990. Atunci a fost Mineriada la apogeul violenţei.

Şi cu toate că a ajuns în Bucureşti „în data de 14 iunie, seara", Cozma susţine că a reuşit să-l salveze de la moarte pe Marian Munteanu, care a fost bătut pe 14 iunie dimineaţa şi, de asemenea, să vadă la Sala Polivalentă meciul de fotbal România-Camerun, care s-a disputat la 14 iunie, după-amiaza.

În avalanşa de neconcordanţe, Cozma scapă câteva afirmaţii interesante, care fac ca atitudinea lui „anti-Iliescu" să fie egală cu zero.

„Eu trebuia să fiu şeful gărzii naţionale. Iliescu îşi făcea gardă pretoriană. Cum şi-a făcut Miloşevici garda lui, cu Arkan. Şi vă spun eu că nu mai mişcaţi în front. Nu mai eraţi presă liberă. Dacă îmi aduceam de la fiecare mină câte o sută de oameni, nu mai era în stare nici Armata să ne facă faţă", spune Cozma.

Înainte să vină la Bucureşti pentru a răsturna Guvernul Petre Roman, în septembrie 1991, Cozma mânca la restaurantul chinezesc din Piaţa Romană cu fostul premier: „Eu am fost prieten cu Petre Roman. Mâncam cu el, cu Adrian Sârbu, cu Adrian Severin. Eram prieteni. În Roman am crezut, la fel cum am crezut şi în nenorocitul ăla de Marian Munteanu. Până l-am văzut cu Virgil Măgureanu. Atunci mi-a stat ceasul".

Golaniada,pe reportofon

Cozma a încercat să ne vândă nişte „materiale senzaţionale despre Mineriada din iunie 1990". Pretindea ceva valută pe nişte imagini din 13 iunie pe care el le-a primit pe gratis de la o victimă a Mineriadei. Aceeaşi persoană ni le-a oferit şi nouă, până la urmă, tot fără bani.

Miron mai are în sertarul cu „bombe de presă" câteva casete audio pe care sunt înregistrate discursurile antifeseniste din Piaţa Universităţii, din aprilie-mai 1990.

„Am avut oamenii mei care înregistrau acolo. Am înregistrat tot, că eu eram cu Piaţa Universităţii. Şi eu eram anti-comunist, ce dracu'! Înregistram să aud şi eu. Eu eram simpatizant, dar nu puteam să merg acolo. Eram lider de sindicat", spune Cozma.

Minerul şi familia securistului

Miron Cozma s-a căsătorit anul trecut cu avocata Monica Mihaela Ionescu, femeia de care s-a îndrăgostit la finele anului 2008 şi care l-a ajutat să dea în judecată statul român pentru o perioadă de detenţie în care Miron Cozma a considerat că a fost încarcerat abuziv.

Miron Cozma a terorizat România în anii ’90

Monica Mihaela (42 de ani) este fiica lui Ion Ionescu, fost ofiţer de Securitate, care a făcut parte din grupul de securişti care a apărut la Televiziunea Română la 22 decembrie 1989. Miron Cozma trăieşte alături de soţia sa şi de fiica acesteia din prima căsătorie, în casa socrilor, din apropiere de Bucureşti.

„Ca să vedeţi că nu vă mint şi că am fost cu Piaţa vă spun ceva în premieră. Soţia mea a fost «golancă» în Piaţa Universităţii. Uite că s-a unit Piaţa cu minerii, aţi trăit să o vedeţi şi pe asta!".

Un mare spion

Miron ridică de pe masă unul dintre cele trei telefoane mobile: „Iubita, uite am nişte băieţi aici care vor să ştie ce făceai tu la 13-15 iunie '90".

Femeia chicoteşte şi confirmă entuziastă: „Da, în '90 eram studentă la Politehnică şi mergeam frecvent în Piaţa Universităţii. La 13 iunie m-am bătut cu miliţienii în Piaţă. Eu am făcut şi arte marţiale şi ştiam să mă bat. În '90 nu ştiam cine e Miron Cozma. Am aflat mai târziu şi mi-am dat seama că nu e vinovat pentru Mineriadă".

Ca la un semn, apare şi socrul lui Cozma cu cafelele în braţe. „Tata Nelu, aici de faţă, ştie multe adevăruri dinainte de 1989. A fost un mare spion cu rang de ambasador, un geniu, am putea spune. L-au căutat suedezii să-l ia la ei, dar el nu s-a dus. E un mare patriot", declamă Miron Cozma.

„Tata Nelu" aprobă din cap şi ne spune că de la Revoluţie îşi aminteşte că l-a pupat Sergiu Nicolaescu şi că, într-adevăr, „ştie multe", dar... au trecut 20 de ani...

Apoi, bătrânul securist pleacă să se uite la serialul „Tânăr şi neliniştit", pe Pro TV. „ Socrul meu încearcă să mă convingă acum pe mine că Ceauşescu a fost cel mai mare patriot. Şi trebuie să-i dau dreptate. Nu pot să-l contrazic", spune Cozma.

„Crazy man" și negrul

La Penitenciarul Rahova, Miron Cozma a stat în celulă cu Marian Clită, ucigaşul disidentului Gheorghe Ursu. Conform lui Cozma, Clită, care este cercetat acum în stare de arest în cazul uciderii unei stewardese norvegiene, fusese trimis să-l lichideze.

„A intrat la mine în celulă şi mi-a zis: «Sunt Marian Clită, zis Biţă, şi am fost trimis să te termin. După-aia, plec». L-am luat la bătaie până l-am lăsat lat şi i-am turnat oala cu fecale în cap. Au mai trimis să mă omoare un negru, Clement, traficant de droguri, şi un kurd. Pe kurd l-am dezbrăcat la pilea goală să văd dacă are c..., iar negrului i-am rupt o mână. Noaptea îl legam cu o sfoară de mână şi când dormea îl trânteam din pat. Cădea fix în cap că nu se putea sprijini. «Crazy man» îmi zicea negrul".

"Scriu o poezie filosofică, trilogie cu rimă albă. Nu prea citesc, mai mult scriu."
Miron Cozma
fost lider al minerilor

"Lucrez intens la programul partidului meu. Mai am un pic şi-l termin."
Miron Cozma
fost lider al minerilor

"Am ţinut discotecă în «Vale», în anii '70. Avea discuri cu Deep Purple, din astea rock."
Miron Cozma
fost lider al minerilor

A vrut să-l bată pe Seagal

Când nu face politică şi nu vorbeşte despre Mineriade, Miron Cozma povesteşte captivant, de parcă viaţa lui ar fi fost un film de acţiune. În 1992, când cotizaţiile de la mineri puse grămadă erau cât muntele Parâng, Cozma şi-a permis luxul de a aduce în Valea Jiului un mare antrenor de arte marţiale. A fost după el, în Serbia, şi l-a convins să vină în „Vale" pentru a-i antrena bodyguarzii.

"După ce l-am provocat la o luptă pe saltea, a zis că n-a mai văzut luptător ca mine. Sârbul ăsta m-a cizelat şi m-a ajutat să fiu cerebral, să nu mă mai bat aiurea. Înainte săream ca nebunul când era vorba de bătaie. Mi-a zis sârbul: «Ai grijă, că tu o să omori oameni!» şi de atunci am asta în cap. Să nu omor pe nimeni. N-am omorât pe nimeni".

Dar nici alţii n-au reuşit să-l omoare pe Cozma. E, dacă vreţi, greu de ucis. Şi poate tocmai de aceea, după ce a ieşit din puşcărie, în 2007, a vrut să-l provoace la o luptă „parte-n parte" pe Steven Seagal, actorul care mai bate şi acum la golani prin filmele americane.

„Am vrut să-l provoc pe Steven Seagal la bătaie să văd dacă e luptător adevărat. Aveam o cunoştinţă care îl ştia pe impresarul lui. Trebuia să ne întâlnim şi să luptăm undeva în secret, nu să fie circ ca la Local Kombat. Eu chiar aduc un pic cu Seagal, dar, trebuie să recunoaşteţi, arăt mai bine. El s-a buhăit şi s-a îngrăşat acum. Eu m-am păstrat impecabil", se mândreşte Cozma. Dintr-odată ne fixează din priviri: „Vreţi să vă arăt că pot să ridic piciorul peste capetele voastre fără să vă ating?".

Cutia albă a Puterii

Miron Cozma nu are voie să intre în oraşele Bucureşti şi Petroşani până în 2012. Aşa i s-a spus în 2007, când a părăsit puşcăria. Prietenul său, fostul sindicalist Dorin Loiş, alături de care a fost condamnat pentru Mineriada de la Costeşti (1999), spune că Miron mai intră în Bucureşti, se bagă în câte o pizzerie şi stă într-un colţ, să nu-l vadă nimeni.

Altfel, departe de agitaţia din Capitală, Cozma scrie o trilogie filosofică în versuri (rimă albă), îşi face planuri pentru intrarea în politică şi trăieşte ca un om din popor. Ne arată patul în care doarme. Modest, într-adevăr. Nu are nici tăblie. De fapt, e o saltea aşezată pe podea. „Aici se odihneşte marele Cozma. Atât sunt de bogat." Are un Logan la care mai are de plătit rate vreme de opt ani.

La plecare, Miron Cozma ne-a condus până la poartă. Aici e un stâlp de tensiune, iar pe el - o cutie albă, cum sunt atâtea pe stâlpii din România, printre rotocoalele de cabluri.

„Vedeţi cutia, da? Azi au montat-o. Sunt monitorizat. De ce? Cum de ce? Puterea mă vrea de partea ei. Mă sună Videanu într-o zi: «Băi, Miroane, ăia 75% care nu merg la vot, pe cine crezi că aşteaptă?». Ăştia de la PDL sunt disperaţi că nu au candidat la următoarele alegeri prezidenţiale şi m-ar vrea candidatul lor. Eu o să candidez, dar o să-mi fac partidul meu: «Partidul Muncitorilor». Mă cunosc şi copiii de 3 ani, n-am nevoie de campanie electorală. Sigur o să ajung preşedinte. Eu sunt deja preşedintele României. Eu sunt miner!". Sub aceste auspicii ne-am despărţit.

Bucurie la Miron Cozma acasă

În iunie 1998, Cozma îşi ispăşea ultimele zile de închisoare. Fusese condamnat la începutul anului 1997 pentru ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice. În acel început de vară, toţi minerii îl aşteptau ca pe Dumnezeu să revină în Vale, pentru a reînvia spiritul revoluţionar de la începutul anilor '90.

După meciul România - Anglia (22 iunie 1998, scor 2-1), partidă ce a consfinţit calificarea naţionalei noastre de fotbal în optimile de finală ale Cupei Mondiale din Franţa, oamenii din toate oraşele ţării au ieşit în pieţele centrale.

Carol Gigi Nicolau, ziaristul care a fost agresat de Miron Cozma în 1994, povesteşte că, la Petroşani, microbiştii îmbătaţi de fe­­­ri­­­­­­­cire şi de alcool nu au ieşit în centrul oraşului, ci s-au bucurat în faţa casei lui Miron Cozma.

Imaginile fac parte din filmul documentar „Laborator 66”, realizat de Carol Gigi Nicoalu şi Răzvan Ştefan în prima parte a anului 1998, în oraşele din Valea Jiului. În acea perioadă, Miron Cozma se afla la închisoare, fiind condamnat pentru ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice.