Voican şi Nicolaescu au tras, dar n-au tras

Deşi Gelu susţinea, în 1994, la Comisia „Decembrie ’89“, că Sergiu a împuşcat cu succes terorişti, acum nu mai recunoaşte. Nicolaescu şi Voiculescu, doi dintre oamenii-cheie ai evenimentelor din decembrie 1989, devin complet amnezici atunci când sunt întrebaţi dacă au folosit sau nu arme de foc la Revoluţie.

Gelu Voican Voiculescu şi Sergiu Nicolaescu, doi dintre „emanaţii" contrarevoluţiei, încearcă să mistifice şi să tăinuiască un eveniment întâmplat în sediul Televiziunii Române „Libere". Deşi în urmă cu 17 ani Gelu Voican Voiculescu îl lăuda pe Sergiu Nicolaescu că a tras „cu succes", nimerind fatal cel puţin un „terorist", cei doi neagă acum. Ei refuză să admită că, aflaţi în sediul Televiziunii, s-au numărat printre cei care căutau teroriştii cu„cuiul cătării" armei.

Contactaţi de „Adevărul", Gelu Voican Voiculescu şi Sergiu Nicolaescu susţin  că nu ar fi pus mâna pe vreun pistol la Revoluţie, se eschivează şi explică voalat că erau ocupaţi să „supravegheze" noua putere, nu „să se joace de-a teroriştii".  „Am tras spre atelierele Pangratti, spre teroriştii pe care i-au văzut mişunând pe acolo, sărind de la una la alta. Vă daţi seama că nu am nimerit. Sergiu Nicolaescu a tras cu succes", susţinea Gelu Voican Voiculescu, în 1994, în faţa Comisiei Senatoriale de Cercetare a Evenimentelor din Decembrie 1989. Comisie al cărei vicepreşedinte era Sergiu Nicolaescu, care nu a simţit nevoia să-l contrazică, atunci, pe colegul său de Revoluţie!

17 ani mai târziu, întrebat despre subiect, Gelu Voican Voiculescu devine, brusc, confuz şi obraznic: „Eu nu-mi amintesc să fi făcut această declaraţie. Au fost multe, multe audieri la Comisia Senatorială. Eu nu ştiu despre ce vorbiţi. Veniţi şi-mi puneţi în gură o frază. Habar n-am ce-a fost acolo. După 22 de ani, se poate spune orice despre orice. Veţi găsi suficienţi oameni care să vă creadă."

"Am tras spre atelierele Pangratti, spre teroriştii pe care i-au văzut mişunând pe acolo, sărind de la una la alta. Vă daţi seama că nu am nimerit. Sergiu Nicolaescu a tras cu succes.''
Gelu Voican Voiculescu 30 mai 1994, la Comisia „Decembrie '89"

"Veniţi şi-mi puneţi în gură o frază. După 22 de ani, se poate spune orice despre orice.''
Gelu Voican Voiculescu 21 iunie 2011

"Aţi scris atâtea prostii, încât una în plus nu mai contează. V-aţi pretat la tot felul de invenţii, mistificări, falsificări şi aşa mai departe, încât nu mă interesaţi. Punct. Oricum, sunteţi pasibili să vă dau şi în judecată!''
Gelu Voican Voiculescu 21 iunie 2011

"Credeam că «emanaţii» se vor mulţumi cu tactica intimidării. Dar nu, ei merg mai departe şi apelează la metodele Securităţii: dacă nu te pot convinge şi nici intimida, atunci te declară nebun.''
Grigore Cartianu redactor-şef „Adevărul"

Nicolaescu: „Eşti tânăr şi e păcat..."

"La rândul său, Sergiu Nicolaescu, în prezent preşedintele Comisiei de Cultură a Senatului României, este surprins că, în cadrul Comisiei Senatoriale din care făcea parte, a „scăpat" o astfel de declaraţie. Regizorul contestă violent episodul relatat de Gelu Voican Voiculescu şi încearcă să impună varianta lui, chiar dacă aceasta nu este prea şlefuită: „Pe Gelu Voican Voiculescu îl vedeam cu armele pe după gât, dar niciodată, nici măcar o dată!, nu l-am văzut trăgând. Mă şi îndoiesc dacă ştie să utilizeze o armă. E o prostie dacă spune că şi el a tras! Nici nu avea armă!". Domnul Nicolaescu nu explică aceste sincope logice: ori avea Voican armele după gât, ori nu avea nicio armă! Din propriile mărturii, însă, „revoluţionarul bărbos" rămâne cu imaginea care îl prezintă cu arma la piept şi cu degetul pe trăgaci.

Întrebat dacă el însuşi a folosit arma în sediul Televiziunii, Sergiu Nicolaescu neagă enervat: „În primul rând, când mă întreabă cineva ceva de genul ăsta, trebuie să îmi spună exact toate detaliile: ora, unde eram şi aşa mai departe. Nu aşa, ca dumneata, să îmi citească o declaraţie a unui om pe care îl ştiam serios. Chiar explic în cărţile mele - pe care, dacă nu le-ai citit dumneata, pentru că eşti tânăr, măcar puteai să pui pe altul să ţi le citească - un moment în care am avut o ocazie clară să folosesc arma, când trei indivizi trăgeau asupra Televiziunii - erau la 12 metri de mine. Aş fi putut să trag în ei, dar pe urmă m-am gândit şi n-am tras. Aşa că e ridicol ce mă întrebi! Întreabă-mă de alte lucruri, dacă vrei, dar în niciun caz
n-am tras în nimeni în timpul Revoluţiei!".

Deranjaţi vizibil de întrebările jurnaliştilor, cei doi explică, trivial, inutilitatea clarificării acestui eveniment şi minimalizează orice acţiune a ziarului „Adevărul" ce are ca scop dezvăluirea evenimentelor tăinuite din vremea Revoluţiei. „Eu nu doresc să am de-a face cu acest ziar din cauza stilului şi al delirului pe care-l practică. Voi nu faceţi profesia ziaristică, sunteţi angajaţi într-o mare acţiune de manipulare. Dar... pentru asta am făcut Revoluţia, ca să scrieţi toate inepţiile! Nu ştiu cât de sănătos e Grigore Cartianu, dar, mă rog, nu sunt psihiatru. Descurcaţi-vă!", atacă Gelu Voican Voiculescu.

Sergiu Nicolaescu răspunde la fel, la intimidare: „Cine ştie, poate va veni vremea când lucrurile se vor afla şi vă veţi face de râs. Dumneata eşti un băiat tânăr, n-ai nevoie să-ţi strici viaţa şi cariera pentru o chestie de genul acesta. Nu te băga dacă nu te pricepi şi nu eşti profesionist! Eşti tânăr şi e păcat...".

"Laurenţiu, sunt oameni care trăiesc din asta, din minciuni despre Revoluţie! Nu te băga, copile, în aşa ceva! Nu te cunosc, dar ăsta e sfatul pe care ţi-l dau. Ţine-l minte! ''
Sergiu Nicolaescu în dialog cu reporterul Laurenţiu Ungureanu (22 de ani)

Voican, acuzat că a împuşcat 11 oameni

Gelu Voican Voiculescu a fost acuzat de către un revoluţionar, în cadrul unui reportaj difuzat în anul 2011 de TVR în serialul „Revoluţia din sertare", că ar fi împuşcat 11 oameni la Revoluţie, în Comitetul Central al PCR. În urma sesizărilor formulate de Consiliul Naţional al Audiovizualului şi a audierilor din Comisia de Cultură a Senatului pe marginea acestei acuzaţii, preşedintele Televiziunii Publice, Alexandru Lăzescu, a prezentat un raport al Comisiei de etică din TVR, în urma căruia reporterul va fi sancţionat pentru că i-a permis revoluţionarului să-l acuze pe Voican. Potrivit raportului, acesta ar fi încălcat normele de deontologie profesională şi ar fi tratat cu superficialitate subiectul.

Audierea lui Gelu Voican Voiculescu la Comisia Senatorială de Cercetare a Evenimentelor din Decembrie 1989

Dialogul este purtat între Gelu Voican Voiculescu şi Valentin Gabrielescu, preşedintele Comisiei pentru cercetarea evenimentelor din Decembrie 1989. În acel moment, Voican era ambasador extraordinar şi plenipotenţiar în Tunisia.

Voican: Eu nu m-am desprins de Iliescu şi grupul acela aici în CC, nici nu am distribuit şi nici nu am luat vreo armă.

Gabrielescu: Nu trebuie să fiţi supărat pe noi, pentru că oamenii declară fel de fel, dar poate fi aşa, sau se pot face nişte confuzii.

Voican: La un moment dat, târziu, am avut pe mână un pistol Carpaţi, vă spun acest lucru pentru că în noaptea de 24 spre 25 decembrie -, înainte să plecăm la Târgovişte - eu cu Mihai Ispas, cu rândul, cu pistolul în mână, dar era acelaşi pistol,i-am păzit camera în care dormeau Roman şi Iliescu, asta v-am spus.

Gabrielescu: De unde aţi luat acel pistol?

Voican: De acolo, din MApN. Am mai tras cu arma în Televiziune (...) de pe scări, pe un geam, luând arma de la unul, spunându-i „dă-mi şi mie să trag". Mărturisesc că, având 49 de ani, mi-am dat seama că vine foarte târziu această ocazie. M-au durut urechile, mirosea urât, nu a fost nicio bucurie. (...)

Gabrielescu: Deci dumneavoastră,  în Televiziune, aţi tras? În cine?

Voican: Am tras spre atelierele Pangratti, spre teroriştii pe care i-am văzut mişunând pe acolo, sărind de la una la alta. Vă daţi seama că nu am nimerit. Sergiu Nicolaescu a tras cu succes.

Gabrielescu: Deci, dumneavoastră câte focuri aţi tras? Sergiu era lângă dumneavoastră?

Voican: Vreo două-trei, pe Sergiu l-am văzut trăgând spre Dorobanţi singur.

Gabrielescu: Cu ce trăgea Sergiu?

Voican: Tot cu pistolul. Şi în Televiziune a fost un maior Ciocodei, care ne-a distibuit arme - pistol Carpaţi - şi au fost momente, în 23/24 decembrie, când am avut acel pistol Carpaţi pe mână. (...)

Gabrielescu: Deci, la Televiziune dumneavoastră aţi tras unul, două, trei focuri... Cum aţi tras?

Voican: Era vorba de un AKM şi nu mai ştiu cum am tras, aşa cum era butonul pus.

„Cu o bucurească copilărie..."

Gabrielescu: Era la foc continuu, cum era?

Voican: Cred că era la foc cu foc, că nu au sărit multe şi nu mai aveam plăcere, dacă făceam pe ochitorul îi pierdeam pe ceilalţi.

Gabrielescu: Focurile pe care le-aţi tras, în cine le-aţi tras?   

Voican: Fiind la etajul 11, am văzut între atelierele de pictură, sculptură din Pangratti cum nişte oameni în salopete treceau dintr-o parte în alta, târând nişte lădiţe de lemn, tâtându-se, făcând salturi, i-am văzut cu ochii mei. (...) Trecând pe scări, unii trăgeau pe fereastră şi aşa, cu o bucurie copilărească, am cerut să trag şi eu şi, văzând că aceea bate spre acele ateliere, am tras şi eu.

Gabrielescu: Dar când aţi tras, aţi şi ochit, sau aţi tras aşa, în case?

Voican: Am tras spre atelierele acelea unde văzusem că au intrat aceia, am ochit ferestrele, nu ştiu dacă am nimerit.

Gabrielescu: Dar dacă aţi omorât vreun om?

Voican: Păcatul meu, mi-aş fi dorit să omor, să ştiţi.

Gabrielescu: Cine erau ăia, poate erau tot ca dumneavoastră sau ca mine?

Voican: În salopetă şi trăgeau contra noastră. Sergiu a doborât unul de pe acoperiş, l-a dat jos, pe Dorobanţi, iar apoi cadavrul a dispărut. Întrebaţi-l pe Sergiu, că el a tras într-un om care a picat jos de pe acoperiş. Şi Sergiu a mai tras şi în alte părţi, el este un trăgător. Dacă există suspiciunea că eu aş fi tras în ziua de 21 decembrie, indiferent împotriva cui, eu vă spun că nu am avut armă, iar la Televiziune am tras după 23 decembrie. Toată echipa aceasta nu aveam timp să tragem. Sergiu a mai tras, care era mai aşa... Nici Roman, nici Brucan, nici Iliescu. Declaraţiile că aş fi tras ori sunt rău intenţionate, ori sunt o confuzie, sau să transforme pe o imagine altceva.

(Document aflat în arhiva Senatului României)