Notă informativă despre acţiunea „Misterele Revoluţiei“
0
Din 4 aprilie 2011 şi până astăzi, 8 iulie, ziarul „Adevărul“ a publicat 67 de episoade din partea a II-a a serialului „Misterele Revoluţiei“. Reporterii „Adevărul“ şi-au propus să meargă pe firul Revoluţiei în toate judeţele ţării.
„Iar vă poartă pe drumuri dobitocul acela?", ne-a întrebat, atunci, la început, amiralul Cico Dumitrescu, unealtă a sovieticilor şi emanat al Revoluţiei. „Dobitocul" era, desigur, Grigore Cartianu. A întrebat amiralul, dar n-a mai aşteptat răspuns.
Citiţi şi:
Iliescu ne tot minte. FSN e dinainte!
Revoluţia, prin vizorul Securităţii
Dumitru Sechelariu revoluţionar: „Sunt un deţinut politic în propria mea curte“
S-a plecat, oricum. Au fost mii de kilometri străbătuţi, sute de ore de interviuri, ne-am ales cu teancuri de cărţi proaste, a fost şi bine, şi rău a fost, pe drumul străbătut, cum spunea poetul, pe nedrept uitat, Teodor Pâcă. Deci, lungi discuţii pe teme revoluţionare cu supravieţuitorii prin sufragerii amărâte sau prin baruri de provincie cu beţivi mortificaţi pe la mese, dimineaţa. Prin birouri de primari mirosind a trabuc sau prin sălile de şedinţe ale asociaţiilor de revoluţionari, prin parcuri, pe lumină sau la amurg.
Aceeaşi introducere spusă până când a devenit un şirag de cuvinte ca o rugăciune: „Scriem un serial despre Revoluţia din oraşul dumneavoastră şi am vrea să...". Şi răspunsul: „Acum, la douăzeci şi ceva de ani? Mai are rost?".
Am încercat să găsim rostul. Au fost poveşti pe care le-am aşezat în matca lor, istorică, politică sau omenească, simplă. Până la urmă, e vorba de moartea unor oameni în acest eveniment, de mutilaţi şi zile de spitalizare. A rămas pe reportofon tremurul din glasul rudelor, şi apoi liniştea, căci mulţi plâng în tăcere când îşi amintesc. Apoi un scăpărat de brichetă.
Teroristul care savura o friptură
Click pe foto pentru a vedea un neam de eroi
Unii au dat cu pietre: „Vă bateţi joc de Revoluţie, mitici nenorociţi!". Căci niciodată nu au mai fost puse cap la cap peripeţiile burleşti ale românilor în zilele Revoluţiei. Un terorist prins în restaurant, pe când presăra piper pe o friptură, un nebun care a fugit peste borduri şi boschete şi s-a izbit cu capul de zidul Judeţenei de Partid, un cetăţean care a sărit să rupă pantalonii unui miliţian şi l-a lăsat în curul gol tocmai în zorii democraţiei. Şi peste toate, un grup de militari, pozând cu o rachetă de tanc în braţe, aşa, că să rămână amintire de la Revoluţie.
La Brăila, un revoluţionar ne-a avertizat din uşa teatrului de păpuşi (căci meseria lui este să pună muzica pe care dansează păpuşile) că s-ar putea să murim, fiindcă a mai încercat o ziaristă să scrie adevărul despre Revoluţia Brăilei şi au găsit-o moartă-n casă. Şi iată-ne, trei luni mai târziu: trăim, dar era mai bine înainte.
Le dăm!
De la Giurgiu au sunat revoluţionarii, furioşi că am contestat eroismul giurgiuvenilor în paginile ziarului: „Aţi stat cu mucii pe piept la Revoluţie şi acum ne trageţi pe noi la răspundere!". Dinspre meleagurile dobrogene ni s-au aruncat acuzaţii grele, cum că am fi fost mituiţi cu cafele tari şi plăcinte dobrogene umplute cu dovleac pentru a denatura adevărul.
Multe grozavii au rămas nespuse. Am întâlnit pretinşi revoluţionari, cărora le ieşea impostura prin toţi porii atunci când strigau: „Să ni se deie!". Pentru ei am pregătit câteva articole aparte, deosebite. Le dăm! Aşadar, Revoluţia pune azi doar o virgulă, de vară, nu punct. Staţi liniştiţi, la locurile voastre. Ne întoarcem la toamnă.
121 de episoade a adunat serialul „Misterele Revoluţiei" din care am publicat până acum două părţi, prima în 2010, a doua în acest an
"Aţi stat cu mucii pe piept la Revoluţie şi acum ne trageţi pe noi la răspundere!"
Ion Gaghii
revoluţionar din Giurgiu
Reorganizarea administrativă a Revoluţiei
În urmă cu patru luni vă promiteam articole despre cum a fost (şi, mai degrabă, nu a fost) decembrie 1989 în Constanţa, Buzău Brăila, Prahova, Braşov, Dolj, Giurgiu, Iaşi, Târgovişte şi Bucureşti. V-am înşelat. Nu ne-am oprit până nu am scris şi despre Harghita, Covasna, Bacău şi Focşani.
Marile dezvăluiri
1. „Adevărul" a reuşit să arate cum generalul Nicolae Militaru, agent GRU/KGB dovedit, pregătea aeroportul din Mihail Kogălniceanu (judeţul Constanţa) pentru o invazie a sovieticilor, în caz de necesitate. N-a mai fost cazul.
2. Am descoperit cum generalul Militaru a reuşit să transforme Craiova dintr-un oraş euforic într-un oraş însângerat, printr-un simplu telefon dat în seara de 22 decembrie 1989.
3. Am adus noi dovezi cu privire la acţiunile complotiste ale grupului Iliescu-Militaru-Măgureanu-Brucan, atât în Constanţa, cât şi în Bucureşti sau Focşani. Am obţinut un interviu exclusiv cu generalul Ştefan Kostyal, una dintre cele mai importante piese de pe tabla de şah sovietică din România. (Şi sovieticii chiar erau buni la şah!).
4. Crimele militarilor români ascunse vreme de două decenii. Cu date, fapte, nume.
5. Am identificat tot felul de diversiuni, ticluite de la Bucureşti sau montate pe plan local, cu unicul scop de a produce spaimă, terorişti şi morţi.
6. Am stat de vorbă cu mulţi criminali la Revoluţie. Doi au ajuns în paginile ziarului: Pompiliu Biolan din Brăila şi Nagy Istvan din comuna Dealu (Harghita).
7. Am aflat cine a dat ordinele criminale ale înarmării Gărzilor Patriotice în 22 decembrie 1989.
Vorbele de duh ale Revoluţiei
" Drăguţă, nu e lucru uşor să omori omul! "
Nicolae Baciu
colonel în rezervă, din Giurgiu
" Nea Tudorică, vine o vreme, vine o vamă. (n.r. - e vorba de rapsodul Tudor Gheorghe, adus cu forţa la Revoluţie) "
Toma Velici
revoluţionar din Craiova
" Să murim, da, să murim, dar să nu fim omorâţi! "
Un revoluţionar anonim din Craiova
" Se primeau telefoane, se auzeau avioane. Era groaznic să-ţi închipui că poate fi ceva. "
Emil Proşcan
revoluţionar din Mizil, actual primar
" A apărut unul, i-a incitat pe soldaţi, s-a jucat cu câteva creiere şi a plecat "
Iordache Ciupercă
revoluţionar din Bacău
" Cum au intrat americanii în Bagdad, aşa se vedea şi deasupra Râmnicului. Se făceau spargerile în aer, ziceai că-i... Moş Crăciun! "
Eugen Anghel
colonel în rezervă, din Focşani
" Eu, ca preot, eram mai expus decât toţi. Puteam să mă trezesc cu un glonţ, pur şi simplu, în cap. Dacă nu eram eu, şi-acum erau comuniştii la putere în Motoşeni "
preotul Costel Balaban
revoluţionar din Motoşeni
" Vă jucaţi cu mine, vă jucaţi cu istoria!?! "
Sorin Nicolescu
revoluţionar din Ploieşti
Se încarcă comentariile...
