Medic român în Germania: „Aici nu este El Dorado!“
0Adrian H., un neurochirurg român care lucrează de şase ani în sistemul medical nemţesc, explică dedesubturile ofertelor de la târgurile de joburi pentru doctori. Medicul în vârstă de 32 de ani vorbeşte despre salarii la jumătate faţă de cele promise de angajatori, precum şi despre şpaga şi înşelăciunea din spitalele germane.
Aproape 9.000 de cadre medicale au părăsit în ultimii trei ani sistemul sanitar românesc pentru a lucra în clinicile şi spitalele din străinătate. Banii şi condiţiile de lucru, mai exact dotările din spitale, sunt principalele motive pentru care medicii aleg să plece. Majoritatea doctorilor şi asistentelor medicale îşi găsesc de muncă prin intermediul târgurilor de joburi, organizate special pentru această categorie.
Un astfel de târg s-a desfăşurat weekendul trecut în Capitală şi peste 2.400 de persoane au venit să-şi depună CV-urile. Urmează o selecţie a acestora, care poate dura câteva luni, şi apoi un telefon de la angajator, care îl cheamă pe cel selectat la un interviu. Etapele premergătoare semnării contractului pot dura un an sau chiar doi, în funcţie de tipul postului şi de ţară.
Citiţi şi:
Cum ne iau străinii medicii din spitale
Medic rezident: “Nu poate fi vorba de viaţă decentă cu salarii de 600-700 de lei ! ”
Cum se înjumătăţeşte salariul
Prin aceste etape a trecut şi Adrian H., în vârstă de 32 de ani, care a plecat în Germania în urmă cu şase ani, când se afla în primul an de rezidenţiat. A luat-o de la zero, a lucrat mai întâi la o clinică privată dintr-o localitate de lângă Nürnberg, unde ar fi trebuit să fie plătit cu 1.500 de euro. „Nu ştiam pe vremea aceea foarte bine limba germană, aşa că nu am înţeles că majoritatea cheltuielilor mele sunt scăzute din salariu, astfel încât în mână îmi rămâneau doar 800 de euro. Nu mai spun că lucram chiar şi 12 ore pe zi, pentru că sunt puţini medici în zonă", ne-a spus Adrian. Cheltuieli înseamnă înscrierea în Colegiul Medicilor Germani, în jur de 15.000 de euro reţinuţi lunar din salariu, asigurare medicală specială pentru medici - câteva sute de euro pe lună şi transport.
Abia când a vrut să renunţe la colaborare, Adrian a realizat că semnase un contract care prevedea că nu are cum să plece înainte de a expira termenul decât dacă plăteşte despăgubiri. „Mi-am făcut împrumut la bancă şi le-am plătit 10.000 de euro pentru a putea să plec. Pentru că la semnarea contractului nu ştiam bine limba, nu am înţeles toate clauzele", ne-a mai spus Adrian.
Medicii fură de la asigurări
Sistemul medical de stat din Germania diferă mult de cel din România. În primul rând, sunt dotări de ultimă oră chiar şi la un spital de cartier. În ceea ce priveşte orgoliile medicilor şi şpaga, lucrurile nu sunt atât de diferite de ţara noastră. „Şi aici se dă şpagă, numai că sub formă de cadou. Se oferă tablouri foarte scumpe, bijuterii şi alte obiecte de valoare, niciodată bani", a povestit Adrian.
De asemenea, sistemul de asigurări este şi aici „fentat". „De exemplu, eu făceam o operaţie de hernie de disc care se decontează de asigurări cu câteva mii de euro, din care o parte revine medicului care a operat. Eu nu primeam aceşti bani pentru că şeful meu semna că a făcut operaţia şi primea el banii. Tăceam din gură ca să mă lase să operez şi să câştig experienţă", ne-a spus Adrian. El a adăugat că medicii preferă să păcălească sistemul şi să se fure unii pe alţii, dar nu se decontează cheltuieli care nu au existat, pe facturi false, cum se întâmplă în România.
În ultimii ani a schimbat cinci locuri de muncă. „Primii ani au fost un calvar, la fel de greu ca în România, chiar şi mai greu pentru că eşti singur. Acum sunt mulţumit, am 4.500 de euro salariu lunar. Pe deasupra îmi sunt decontate unele cheltuieli, cum ar fi achiziţionarea laptopului, o parte din îmbrăcăminte, papucii de spital şi cărţile. Umblu cu bonuri după mine de parc-aş fi contabil", ne-a mai spus Adrian.
Nu a mai fost în România de şase ani
După şase ani de muncă pe brânci, perioadă în care nu a avut timp să se întoarcă în România, tânărul medic spune că abia acum lucrurile încep să se aşeze în viaţa sa. „Partea proastă este că soţia mea, tot româncă, şi fiul meu de doi ani, nu locuiesc cu mine. Mi-am schimbat de atâtea ori jobul încât nu am putut să-i mai iau după mine. Ei stau într-un orăşel la 200 de kilometri distanţă de oraşul în care lucrez eu şi-i văd doar în weekend", a povestit medicul.
El mai spune că şi acum lucrează într-un ritm infernal pentru că Germania se află într-o profundă criză de medici şi face mai multe operaţii pe zi. „Nu am timp de concedii, iar atunci când am liber stau cu familia. În România nu am mai fost, vin părinţii la mine când pot. O să-mi fie greu încă o perioadă, până termin rezidenţiatul. După ce-mi dau doctoratul, o să am un program mai bun şi un salariu mai mare. Banii nu sunt totul, iar, ca medic, cheltuielile sunt imense. Numai asigurarea medicală pentru familie mă costă peste 1.000 de euro lunar", a mai spus medicul. În concluzie, Adrian H. spune că părţile bune la sistemul medical german comparativ cu cel românesc este că, până la urmă, dacă munceşti, eşti apreciat şi răsplătit.
„Aici nu se poate chiuli"
„Partea proastă este că aici nu se poate chiuli, nu se pune problema să nu-ţi vezi pacienţii şi munceşti până uiţi de tine. Nu există ca pacientul să vină la spital şi să nu fie medic pentru că este în concediu sau să fie plimbat de la o secţie la alta. Germanii ţin foarte mult la sistemul lor de sănătate şi plătesc bani buni la asigurările medicale pentru a fi îngrijiţi corespunzător. De aceea, şi salariile ajung, după mai bine de zece ani de experienţă, chiar şi la 20-30.000 de euro lunar", şi-a încheiat Adrian povestea. El îi sfătuieşte pe colegii care vor să emigreze „să nu se aştepte la câini cu covrigi în coadă şi să studieze bine ce hârtii semnează".
"În Germania nu se dau niciodată bani la medic, doar cadouri scumpe."
Adrian H. neurochirurg, emigrant în Germania
Se încarcă comentariile...
