Cât de „iminent“ este falimentul României?

Argentinienii au protestat faţă de măsurile de austeritate

Şeful FMI vede ca iminentă intrarea României în incapacitate de plată, aşa cum i s-a întâmplat Argentinei în 2001. Economiştii români resping această ipoteză. Profeţia lui Strauss-Kahn este taxată dur de oficialii români, în condiţiile în care aceasta nu se bazează pe cifre relevante.

Citeşte şi:

Mugur Isărescu: Nu există absolut niciun pericol ca România să oprească plăţile externe 

Declaraţia directorului FMI, Dominique Strauss-Kahn, potrivit căreia ţara noastră împreună cu alte state sunt la marginea prăpastiei din punct de vedere economic a stârnit imediat ample controverse. „Folosirea termenului de iminenţă de către un ­înalt oficial al FMI este o greşeală", a declarat pentru „Adevărul" Daniel Dăianu, fost ministru de Finanţe. Strauss-Kahn a plasat România în rândul statelor din Europa care se află în situaţia iminentă de a intra în incapacitate de plată. „Ceea ce este dramatic, şi vorbesc de state precum Grecia, Irlanda, Letonia, Ungaria, România, state în care trebuie redresată situaţia - nu putem continua aşa deoarece încetarea plăţilor este iminentă, prăpastia este chiar în faţă -, sunt cele care pătimesc mai mult, sunt cele mai vulnerabile", a declarat Strauss-Kahn la postul elveţian de televiziune TSR.

Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naţionale a României (BNR), a reacţionat rapid ieri şi a punctat că România nu se află în pericol de a opri plăţile externe. „Dimineaţă (n.r. - ieri) m-am uitat şi aşa de credibilă a fost ştirea că leul a început să se aprecieze, iar ­CDS-ul României (n.r. - prima de risc) este mai bun decât al Spaniei", a spus ironic Isărescu. El declarase încă de miercuri că nu crede că există cineva care să se îndoiască de capacitatea României de a rambursa datoria publică. Mai mult, guvernatorul BNR a atras atenţia că şeful FMI se află într-un turneu politic, urmând să participe la alegerile prezidenţiale din Franţa din 2012, şi a criticat în principal Uniunea Europeană, care nu are capacitatea de a impune disciplina macroeconomică.

Drobul de sare

Pe de altă parte, Eugen Rădulescu, director în cadrul BNR, a declarat că România ar putea intra în incapacitate de plată într-un an şi jumătate, în condiţiile în care n-ar mai primi finanţare externă. Declaraţia oficialului BNR vine în contextul în care Senatul a aprobat reducerea vârstei de pensionare. „O asemenea decizie devine efectivă, iar capacitatea României de a primi orice fel de sumă de pe plan internaţional devine zero, şi atunci riscul de incapacitate de plată nu apare peste 10 ani, ci se poate întâmpla într-un an şi jumătate", a spus Rădulescu.

Poziţie inacceptabilă

Analiştii economici califică drept inacceptabilă poziţia şefului FMI, chiar dacă o fac din perspective diferite. Fostul ministru al Reformei, Ilie Şerbănescu, spune că declaraţia lui Strauss-Kahn este inadmisibilă, chiar „neruşinată". „Dacă România va da faliment extern o va face din cauza capitalului străin şi chiar a FMI", a spus Şerbănescu pentru „Adevărul". Economistul a arătat că România are o datorie externă de 90 de miliarde de euro, din care 70% nu aparţine entităţilor româneşti, iar îndatorarea statului este de „numai" 18 miliarde de euro. „Populaţia nu are niciun fel de datorie externă şi nici companiile româneşti nu au, că nu i-a împrumutat nimeni", a mai spus Şerbănescu.

La rândul său, economistul Daniel Dăianu a subliniat că prima de risc a României, în acest moment, este prea ridicată faţă de riscul real. „Formularea este inacceptabilă. Poţi face ca analist aceste declaraţii, dar nu ca şef al FMI. El nu trebuie să folosească termenul iminenţei", a arătat Dăianu. Tot el a spus că principalul atu al României este ­cursul de schimb flexibil. Dăianu a atras însă atenţia asupra datoriei pe termen scurt şi a deficitului structural. „O criză de lichiditate ar însemna o lipsă de finanţare a deficitului, iar asta este o adevărată problemă", a arătat economistul.

Isărescu a declarat miercuri că preocuparea trebuie să vizeze mai degrabă nivelul datoriei publice, decât cel al datoriei externe. El a arătat că pieţele internaţionale devin mult mai „nervoase" atunci când datoria publică în multe ţări, inclusiv România, depăşeşte 40% din PIB, deşi limita europeană este de 60% (criteriul Maastricht). Şeful băncii centrale a amintit, astfel, că un nivel mic al datoriei publice nu înseamnă, neapărat, că nu poţi intra în incapacitate de plată. „Sunt ţări în America Latină care au intrat în default cu o datorie publică de 20%", a avertizat Isărescu. Datoria publică totală a României însuma, la 31 august 2010, peste 179 de miliarde de lei (41,6 miliarde de euro), depăşind 35% din PIB. Asta în condiţiile în care, la sfârşitul anului trecut, pragul era sub 30% din PIB. Datoria publică guvernamentală avea o pondere de 93,8% în totalul datoriei, în creştere cu 1,14% faţă de sfârşitul anului trecut. În primele opt luni ale anului, statul a contractat împrumuturi noi de peste 44 de miliarde de lei, majoritatea fiind pe termen scurt. În 2011, Ministerul Finanţelor are de rambursat cel puţin 17 miliarde de lei, la care nu se adaugă euroobligaţiunile. Suma reprezintă strict titlurile de stat active la 31 august 2010. În final, aceasta va fi mult mai mare, în condiţiile în care statul a mai atras, de la această dată, împrumuturi cu scadenţa în 2011 şi va contracta împrumuturi noi şi cu scadenţe scurte şi anul viitor. Din titlurile de stat emise până la 31 august, ziua cu cea mai mare sumă de rambursat în 2011 este 29 iulie, când Finanţele trebuie să plătească un credit de peste cinci miliarde de lei.

Împrumuturi exotice

Deşi Isărescu atenţiona populaţia să se ferească de împrumuturile în monede „exotice" - precum yenul japonez sau francul elveţian -, statul a contractat 1,5% din totalul datoriei în yeni, în comparaţie cu 5,5% în dolari şi peste 42% în euro. Aşa cum estima şi „Adevărul" în urmă cu o săptămână, ieri, Ministerul Finanţelor a atras o sumă de pe piaţa internă peste valoarea programată de un miliard de euro - respectiv 1,3 miliarde de euro - în condiţiile în care randamentul mediu oferit de bănci a fost de 4,8%. Banii sunt destinaţi finanţării unui credit scadent la 29 noiembrie, de 1,42 miliarde de euro.

Datoria publică din 2009*   

Stat     Datoria publică
Grecia     126.8%
Italia     116.0%
Belgia     96.2%
Ungaria     78.4%
Franţa     78.1%
Portugalia     76.1%
Germania     73.4%
Malta     68.6%
Marea Britanie     68.2%
Austria     67.5%
Irlanda      65.5%
Olanda     60.8%
Cipru 58.0%
Spania     53.2%
Polonia     50.9%
Finlanda     43.8%
Norvegia     43.7%
Suedia      41.9%
Danemarca      41.4%
Letonia     36.7%
Slovacia     35.4%
Slovenia      35.4%
Elveţia     35.3%
Cehia     35.3%
Lituania     29.5%
România     23.9%
Bulgaria     14.7%
Luxemburg     14.5%
Estonia     7.2%
* ca pondere în PIB   
Sursa: Eurostat

Viaţa după incapacitatea de plată

Intrarea în incapacitate de plată a unui stat înseamnă că acesta nu mai are fondurile necesare pentru a-şi rambursa datoriile şi dobânzile aferente, pentru a-şi răscumpăra obligaţiunile guvernamentale emise şi pentru a achita pensiile şi salariile bugetarilor. Potrivit agenţiei Moody's, „ o ţară intră în incapacitate de plată atunci când ratează sau amână achitarea unei rate dintr-un împrumut sau a dobânzii acesteia". Cauzele care împing statul în incapacitate de plată variază: deficite bugetare mari, fluctuaţiile cursurilor valutare sau pur şi simplu supraîndatorarea.

Efectele falimentului

Practic, statul declară faliment. Consecinţele sunt drastice, iar ţara alunecă pe o spirală a dificultăţilor financiare. Moneda se depreciază puternic şi investitorii încearcă să vândă cât mai repede moneda statului deficitar. Ţara care nu-şi mai poate plăti datoriile în niciun caz nu se va mai putea împrumuta de pe pieţele internaţionale până când nu va reuşi să recapete încrederea investitorilor prin reforme şi consolidare fiscală, ceea ce poate dura mulţi ani.

Cei care resimt cel mai puternic efectele intrării în incapacitate de plată sunt cetăţenii. Inflaţia explodează, iar deprecierea monedei îi loveşte puternic pe cei care au credite în valută. Toate acestea duc la o diminuare acută a veniturilor la bugetul statului în cauză.
Măsurile adoptate ulterior de guvernele naţionale sunt determinante pentru viitorul economic al statului respectiv. În 1998, Rusia, Pakistan, Ucraina şi Venezuela s-au găsit în această situaţie. În momentul în care a intrat în incapacitate de plată, Rusia avea datorii scadente în valoare de 72,7 miliarde de dolari, pe care le-a restructurat în august 1999 şi februarie 2000. Toate cele patru state au reuşit să-şi restructureze datoriile până în 2000.

Restructurarea, singura soluţie

Pentru alte state redresarea este însă mai dificilă. În 2001, Moldova şi Argentina nu ­şi-au mai putut rambursa datoriile. Vecinii noştri de peste Prut nu şi-au răscumpărat obligaţiuni guvernamentale în valoare de 145 de milioane de dolari scadente în iunie 2001. Deşi la scurt timp a început să-şi achite datoriile, în iunie 2002, după ce răscumpărase aproximativ 50% din obligaţiunile care depăşiseră scadenţa, a intrat iar în incapacitate de plată. Situaţia Argentinei a fost diferită. În 2001, atunci când a intrat în incapacitate de plată, statul avea datorii scadente în valoare de 95 de miliarde de dolari. Singura soluţie pentru guvernanţi a fost să apeleze la rezervele băncii centrale pentru a se finanţa. În ianuarie 2006, Guvernul de la Buenos Aires a folosit o treime din rezervele băncii centrale, adică 9,54 miliarde de dolari, pentru a-şi plăti datoriile către FMI. Prin aceeaşi modalitate, Argentina şi-a restructurat, până în prezent, 92,6% din totalul datoriilor, însă nu are încă acces pe pieţele internaţionale. ;Elena Dumitru

La ce se uită agenţiile de rating?

Agenţiile de rating evaluează patru indicatori când „dau o notă" unui stat, printre care şi criteriul datoriei. Agenţiile analizează mărimea şi ritmul de creştere al datoriei, compoziţia datoriei guvernamentale (scadenţa împrumuturilor, dobânzile şi moneda în care s-a luat creditul), dar şi evidenţa rambursărilor.