VIDEO Alteţa Sa Regală Principesa Margareta a României:„Suntem pregătiţi pentru restaurarea monarhiei“
0ASR Principesa Margareta (62 de ani) vorbeşte, în exclusivitate pentru „Adevărul“, despre anii pe care Familia Regală i-a petrecut în exil, despre şocul din decembrie 1989 şi despre viitorul monarhiei în România.
Câteva ore petrecute în camerele Palatului Elisabeta descriu cel mai clar şi mai viu o haltă în eternitate. Există aici, în aceste încăperi cu ornamentele lor aşezate aproape matematic, un destin excepţional, dezmoştenit de istorie, pentru care eleganţa, rafinamentul şi discreţia sunt într-o organică, miraculoasă coerenţă. Alteţa Sa Regală Principesa Margareta a României nu pare să se simtă constrânsă de imperativul dictonului „Noblesse oblige", însă sângele şi ochii săi albaştri demonstrează că nobleţea este o moştenire genetică, ea nu se pierde niciodată.
După un exil mare cât o nedreptate istorică, fiica Regelui Mihai I a găsit, în 1990, o Românie cu o mentalitate încă prizonieră a tablourilor cu dictatorul înfăţişat cu sceptru şi coroană, imagini bolnăvicioase care au finisat subtil linia repudierii tatălui său. Blânda îndurare este, aşa cum teatral spun englezii, adevărata emblemă a nobleţei, iar cei peste 40 de ani de răbdare, departe de România, pe care i-a adunat ASR Principesa Margareta în exil nu fac decât să confirme că britanicii au dreptate. Citiţi, în continuare, un interviu ale cărui cuvinte sunt pronunţate hotărât. Acesta este discursul principesei!
Alteţa Sa Regală Principesa Margareta a României
„Adevărul": În anul 1952, Majestatea Sa Regele Mihai le transmitea românilor că Occidentul nu va avea linişte „până ce jumătatea din Europa, astăzi aservită, nu va fi independentă". De-a lungul anilor, mesajele Majestăţii Sale remarcau cu tristeţe că speranţele de libertate ale românilor nu s-au înfăptuit. A fost vreun moment în care Familia Regală a fost descumpănită, aproape de a-şi pierde încrederea că românii vor fi vreodată liberi?
ASR Principesa Margareta a României: A fost greu, Regelui i-a fost interzis să mai trimită mesaje către ţară. În plus, în Occident, nimeni nu a înţeles ce se întâmplă aici. Comunismul a fost la modă. De exemplu, în Franţa, socialiştii - Le Gauche Caviar - erau destul de vizibili. Asta a fost cel mai greu de înghiţit. Mai mult, nici n-au vrut să înţeleagă. Au fost surzi, pentru că au vrut acest lucru. Au vrut un echilibru, coexistenţă pacifică. Acum 21 de ani, când a căzut Cortina de Fier, toată lumea a sărit puţin în aer, pentru că nu ştiau cum să gestioneze criza. Oricum, în România, a fost ultima revoluţie şi cea mai violentă.
Exilul presupune, în bună măsură, şi greutatea de a fi la curent cu frământările românilor. Cum aţi perceput ştirea despre evenimentele din decembrie 1989? V-a luat prin surprindere Revoluţia sau vă aşteptaţi la prăbuşirea regimului?
Nu cred că ne-am aşteptat să fie atât de violent. Asta fost o surpriză, dar era o mişcare în Europa de Est, ceva trebuia să se întâmple. Din acest motiv am lăsat Naţiunile Unite. Mai mult, nu ne-am gândit niciodată la acea zi de Crăciun...
În 1866, când a venit în România, Carol I a găsit o Românie medievală, vitregită de vicii. Cum aţi găsit românii în 1990?
Am fost foarte plăcut surprinsă. Am văzut oameni cu foarte multă căldură şi curaj. M-am întâlnit cu mulţi oameni din - să spunem - România profundă. Am vizitat satele, case de bătrâni, am vizitat orfelinate - asta nu am admirat deloc. Am găsit oameni care au trecut peste suferinţele lor. Dar am văzut şi un strat gri, de tristeţe, de violenţă. Suferinţa era atât de mare încât a fost un conflict între tinerii de atunci şi generaţia mea. Era foarte dificil pentru ei, care au crescut sub comunism, să audă: „De acum, nu mai contează". Nu poţi spune unei persoane „viaţa ta nu a contat deloc". A fost dificil să găsim ceva pozitiv pentru ei de spus. Sunt oameni care încă nu şi-au revenit după schimbarea asta! Ei încă spun că le-a fost mai bine sub Ceauşescu. Pentru oameni care au crescut doar cu acest sistem e foarte greu...
63% din români consideră că se trăia mai bine în comunism, arată un sondaj dat recent publicităţii.
Dar credeţi în aceste sondaje? Dumneavoastră, de exemplu, n-aţi cunoscut comunismul şi nu puteţi să regretaţi. Nu ştiu dacă e aşa, nu văd de ce e un procent atât de mare. Poate ar trebui să-i întrebăm de ce. Poate libertatea este o mare răspundere şi e greu de mers înainte când nu eşti obişnuit.
Oamenii reclamă, în primul rând, problemele economice ...
Da, înţeleg acest lucru. A fost mai uşor să stai şi să ai un serviciu, când ai mâncat suficient şi nu trebuie să te gândeşti cum să mergem înainte către un sistem de antreprenoriat. E greu. Noi vorbim despre o lume mai frumoasă, mai liberă, despre democraţie, dar, de fapt, ne trebuie mai mult timp în România. Nu se pot schimba mentalităţi în 20 de ani. Este normal ca oamenii să regrete o vreme poate puţin idealizată. Poate au uitat cât de dificil au fost. Când se gândesc la tinereţea lor, este normal să găsească momente frumoase, dar, de fapt, au fost şi greutăţi. Este uman să ne păstrăm trecutul, dar nostagia faţă de regimul comunist este, de fapt, o melancolie. Eu nu cred că tinerii de azi gândesc aşa, ei nu au trăit sub comunism. Dumneavoastră regretaţi?
Eu nu am ce regreta...
Exact! Numai cu timpul o să depăşim această nostalgie, care nu este prea sănătoasă.
Corneliu Coposu, alături de mulţi dintre politicienii care au urmat tradiţia partidelor istorice, spunea că democraţia şi normalizarea în ţara românească se va face numai odată cu restaurarea monarhiei. Care este atitudinea actuală a politicienilor faţă de monarhie?
Nu se vorbeşte prea mult. Numai când avem momente dificile oamenii spun că trebuie să revină monarhia. Dar asta nu-i o soluţie. Trebuie să fiu foarte clară, în sistemele monarhice existente în Europa în acest moment, există şi politicieni. Nu mai este doar monarhul care conduce politica ţării. Trebuie să ne gândim la imaginea, la valoarea simbolică, la stabilitatea monarhiei. Este ceva concret, însă nu există o soluţie magică. Dar, într-o ţară care a avut rădăcinile în monarhie, e bine să ne bazăm pe rădăcinile noastre, să nu inventăm roata din nou. Cred că tocmai la asta s-a gândit domnul Coposu. Monarhia a fost de mare prestigiu în România, şi vorbim despre o epocă mai frumoasă chiar dacă a fost în timpul războiului, deci nu totul a fost perfect.
Aţi fost adesea întrebată dacă şi când consideraţi că monarhia va fi restaurată în România, însă, cu mult tact, aţi evitat astfel de pronosticuri. Aş vrea să vă întreb dacă Alteţa Voastră doreşte ca această schimbare să aibă loc.
Eu nu am un glob de cristal să văd viitorul, dar noi suntem mereu aici, nu plecăm. Facem tot ce putem pentru ţara noastră, dar nu depinde de noi, depinde de poporul român, dacă vrea acest lucru. Trebuie şi o voinţă politică, dar şi voinţa poporului. Noi nu putem impune un sistem, dar suntem aici, avem şi o viziune pe 30 de ani, am vrut să ne bazăm pe rădăcinile noastre şi să mergem spre viitor cu un plan mai mare de patru ani, cum sunt cele ale politicienilor. Trebuie viziune, continuitate, loialitate. Vrem să dăm un exemplu, lucrăm pentru viitor şi pentru tineri, dar mai mult de atât nu putem face.
Ar fi pregătită în acest moment Familia Regală pentru o astfel de schimbare?
Da, suntem pregătiţi. Regele a fost mereu pregătit. Acestea sunt filosofia, meseria şi experienţa lui. Dar, de fapt, noi suntem într-o poziţie interesantă: suntem semioficiali. Este mai mult o poziţie statală.
Se spune că românii au conducătorii pe care îi merită. Credeţi că este adevărată această expresie populară?
E dificil, asta e ceva filosofic. Cred că fiecare ţară are ce merită. Acum nu e suficient să fii principesă sau rege. Trebuie să merităm locul nostru, trebuie să muncim foarte mult. De exemplu, în cazul Belgiei, e foarte greu să ţii în frâu mişcarea separatistă. În Spania, Regele Juan Carlos a luptat pentru democraţie, principele Charles, în Anglia, a făcut o mulţime de acte de caritate.
Cine formează România profundă?
Noi mergem foarte des în ţară - la sate, în oraşe mici. În şcoli, la case de bătrâni, descoperim mulţi oameni cu bun-simţ. Eu asta cred că e România profundă.
România tradiţională?
Şi tradiţională, şi modernă. Tinerii ca dvs. ne primesc foarte bine şi avem discuţii pasionante cu ei. E fascinant să vorbeşti cu oamenii aceştia. Cu tinerii vorbim despre educaţie, despre problemele pe care le au în a învăţa o meserie, oamenii mai în vârstă ne vorbesc despre pensii şi despre faptul că le e dificil să meargă înainte, fiecare are alte probleme. Noi îi ascultăm şi încercăm să găsim soluţii.
Oamenii tind să-şi afişeze aceste probleme, să aştepte ajutor.
Da, dar sunt şi alţii care merg mai departe. Sunt oameni foarte dinamici care s-au întors în ţară, sau care nu au plecat şi nu vor să plece. Dar există şi probleme! Nu putem să negăm.
Mulţi dintre tinerii români intenţionează să părăsească România...
Îi înţeleg. Dacă nu au un viitor aici, ce trebuie făcut? Sper că vor reveni, pentru că avem nevoie de tineri aici. Dar nu putem să le spunem nici să stea. Într-un fel, este dublu tranşant. Dacă mai multe persoane rămân aici, putem să schimbăm mai uşor lucrurile pentru că tinerii au mai multă energie şi viziune. Dar să rămână ar însemna un mare sacrificiu şi nu ne putem permite un sacrificiu atât de mare.
Românii reclamă o mulţime de probleme cu care se confruntă, de la criza economică, nemulţumirea faţă de politicieni, criza morală, absenţa solidarităţii şi altele. Care consideraţi că este problema cea mai stringentă a României?
Merge de la infrastructură până la lipsa de răspundere personală. Spre exemplu, eu nu mai conduc aici maşina. E prea periculos! Oamenii nu au respect nici pentru ei, nici pentru ceilalţi. Asta e o problemă foarte gravă. În ceea ce mă priveşte, asta e simbolic pentru ceea ce nu merge în ţara asta. Şi nu ştiu cum se poate lupta împotriva acestui lucru. Poate numai în şcoli. Poate, dacă vedem tinerii care sunt un exemplu pentru noi, ne vom schimba şi noi.
Spuneaţi că, atunci când aţi venit prima dată în ţară, românii vă cereau sprijinul pentru a-şi cunoaşte istoria adevărată. După 21 de an,i discuţiile despre reconcilierea cu trecutul sunt încă actuale. Când şi cum credeţi că vom ieşi din acest derapaj?
Asta depinde numai de români. Trebuie să ne gândim şi la viitor. Din păcate, mai sunt nişte persoane care au o mentalitate comunistă. Dar va fi un proces natural. Când ei nu vor mai fi, va fi mai uşor pentru tânăra generaţie.
O aşteptare cinică...
Mai degrabă e realistă. Nu-mi place, dar asta este. Să ştiţi, totuşi, că s-au schimbat multe lucruri faţă de acum 21 de ani. Există peste tot insule de mentalităţi comuniste, dar nu mai este la fel. Poate că nu ne dăm seama. E foarte uşor de vorbit despre asta, pentru că e o scuză să nu mergem mai departe. Trebuie depăşit trecutul acesta, nu eliminat. Există aceste persoane, dar noi trebuie să mergem mai departe. Spre exemplu, eu nu mă uit la televizor pentru că nu mai suport oamenii care discută tot timpul acelaşi lucru. Asta deja nu mai e interesant. E ca un sufleu care se umflă şi se dezumflă. Nu e suficient să criticăm şi să tot criticăm şi să nu facem nimic. Nimeni nu găseşte vreo soluţie. E un „bla-bla". Spre exemplu, am fost la o manifestare acum aproximativ 10 ani cu Regele. Toţi politicienii erau în faţă şi zâmbeau, iar tatăl meu a stat retras. Atunci, o persoană din mulţime a spus: „Să ştiţi că ne place şi tăcerea Majestăţii Voastre". Această persoană a înţeles exact.
„Nihil sine Deo" este motto-ul care l-a călăuzit pe Majestatea Sa Regele Mihai pe parcursul întregii vieţi. Care este relaţia actuală dintre Familia Regală şi Biserică?
Regele are încredere mare în Biserică. Asta l-a salvat şi în anii de exil, în ciuda dificultăţilor şi a disperării. El m-a învăţat „Tatăl Nostru" când am fost mică. Mereu, când este în vizită în ţară, primul loc pe care îl vizităm este biserica din localităţile în care ajungem. Am dormit şi la mănăstiri, am mâncat cu preoţii şi cu măicuţele.
Pentru că se apropie Sfintele sărbători de Paşte, aş vrea să vă întreb unde veţi sărbători Învierea Domnului.
De obicei, în fiecare an de Paşte, mergem într-un sat sau într-un oraş. Anul acesta, cred că vom rămâne la Palatul Elisabeta. Vom sta aici de Paşte şi apoi, imediat, vom pleca în Anglia, pentru nunta Prinţului William.
Peste 23.000 de copii, sprijiniţi de Fundaţia „Principesa Margareta a României"
Aş vrea să vorbim în continuare despre fundaţie pe care o coordonaţi. Cum a luat fiinţă Fundaţia „Principesa Margareta a României"?
Acum 20 de ani! E mult timp. Am vrut să creăm o fundaţie înainte de evenimentele din 1989, când Ceauşescu a început să distrugă satele. Am lăsat atunci cariera mea de la Naţiunile Unite, m-am întors în Elveţia cu tatăl meu şi am pus bazele pentru o fundaţie culturală, pentru a salva puţin din patrimoniul României. Dar a venit Revoluţia şi, după trei săptămâni, am venit în ţară. Când am văzut suferinţele din acele clipe, am hotărât să schimbăm scopul fundaţiei şi să ne axăm pe ajutorul social. Când am început lucrul, am ales mai multe direcţii. A fost dificil de ales. Ne-am concentrat însă pe sănătate, cultură şi educaţie, dar, încet-încet, am găsit unde este locul nostru, unde putem să profităm de experienţa câştigată de-a lungul anilor - pentru asta, acum facem ceea ce este specific fundaţiei: proiecte comunitare, proiecte intergeneraţionale. Copii şi persoane de vârsta a treia sunt împreună şi creează o energie proprie.
Ce feedback primiţi din partea beneficiarilor?
Noi nu mergem într-o comunitate ca să rămânem pentru totdeauna. Ceea ce vrem să facem este să dăm un spirit de speranţă, de inspiraţie pentru aceste comunităţi să meargă mai departe singure, după intervenţia noastră. E ca o bicicletă. Sunteţi în spatele unui copil, îl ajutaţi şi apoi el învaţă să meargă singur. Am ajutat mai mult de 23.000 de copii în 20 de ani. Aproape 10 milioane de euroc am investit deja.
Ce ecou avea fundaţia într-o ţară în care comunismul a distrus spiritul comunitar al românilor?
Pentru asta ne-am concentrat pe proiecte în comunităţi. Am încercat să le redăm acest spirit. La început, am primit multe solicitări dar, pe parcurs, mentalităţile au evoluat şi oamenii sunt mai bine pregătiţi să-şi asume răspunderea pentru viitorul lor. De fapt, asta e misiunea noastră, să-i ajutăm pe oameni să lupte singuri pentru viaţa lor. Asta nu e uşor de făcut! Acum, fundaţia e mai bine cunoscută în ţară. La început am avut bani „mici" şi nu ne-am concentrat pe PR, dar acum facem puţin mai mult zgomot pentru că este important şi pentru fonduri şi vrem să descoperim mai multe proiecte posibile. Astfel, punem accent şi pe site-ul fundaţiei, www.fpmr.ro.
Care sunt proiectele derulate în prezent de fundaţie?
Este un proiect care se numeşte „Generaţii", în incinta Colegiului UCECOM „Spiru Haret", în sectorul 6. Acolo avem tot felul de activităţi cu bătrâni şi cu tineri. La Costeşti avem alt proiect intergeneraţional - oferim mese calde pentru oamenii săraci, avem persoane în vârstă care aduc copiii de la şcoală şi participă împreună la diverse activităţi. Avem un alt proiect foarte frumos de voluntariat - „Ambasadorii schimbării" -, unde sunt aproape 100 de voluntari care oferă companie şi ajută persoane în vârstă. Un alt program, foarte frumos, se numeşte „Tinere Talente". Este vorba de o competiţie naţională, în urma căreia tineri talentaţi, dar cu dificultăţi financiare, primesc burse de 2.000 de euro pentru a se lansa în domeniu. Fiecare tânăr are un mentor care îl îndrumă. Am colaborat, de exemplu, cu Ştefan Câlţia, un mare artist, care i-a ajutat pe tineri să cunoască mai bine meseria şi să aibă un spaţiu de expunere mai mare. Mai avem un proiect, „O meserie - şansă la un viitor", desfăşurat în colaborare cu Raiffeisen Bank şi destinat copiilor din centrele de plasament, cărora le oferim un viitor mai bun şi îi învăţăm o meserie.
Există posibilitatea direcţionării a 2% din impozitul pe venit către entităţile non-profit...
Noi am început acum o campanie susţinută, la nivel naţional. Mergem şi ţinem discursuri, promovăm pe internet, trimitem felicitări. Practic, 2% din impozitul pe venit, în loc să meargă la stat, ne ajută să susţinem aceste proiecte.
Aţi lansat, de curând, „Cartea Regală de Bucate". Ce v-a determinat să luaţi decizia scrierii unui astfel de volum?
A venit firesc, natural, nu am hotărât într-o zi. Am colecţionat mai multe reţete de la bunicile mele şi le-am reinventat pentru că nu au fost scrise. Încet-încet, le-am transcris pe hârtie şi pe computer. Am scris apoi câtorva persoane care îmi sunt dragi şi fiecare mi-a trimis o reţetă sau două. Mi-a luat un an de zile să pun cap la cap toate aceste reţete.
Spuneţi, în carte, că aţi încercat să le insuflaţi membrilor caselor regale europene entuziasmul Alteţei Voastre pentru volum. Cum au reacţionat aceştia?
Au fost foarte entuziaşti. Au spus: ce amuzant!, ce bine!. Fiecare persoană căreia i-am scris a acceptat, deci n-a fost dificil.
La finalul volumului, aţi ales să ataşaţi un fragment din cartea Aureliei Marinescu, despre Codul bunelor maniere la masă. Totuşi, acele reguli se adresează, în principal, oamenilor de rând. De ce aţi ales această completare?
Toată lumea mi-a cerut asta în România. Când vin aici, la masă, sună la secretariat înainte şi întreabă cum să se comporte. Toată lumea, nu numai oamenii de rând. M-am gândit că este util pentru oameni să aibă această completare.
Aţi avut, de-a lungul timpului, invitaţi din familiile regale care nu au respectat aceste reguli?
S-a întâmplat, dar rar. Din când în când au venit cu întârziere mare sau n-au venit deloc - asta s-a întâmplat de mai multe ori. Sau au spus că vin singuri şi au venit însoţiţi. E normal, şi nu numai în România se întâmplă aşa ceva.
Drapelul României, cadou pentru Prinţul William şi Kate Middleton
Vă aflaţi printre invitaţii la celebra nuntă dintre Prinţul William şi Kate Middleton. V-aţi gândit care va fi cadoul Familiei Regale din România?
Catherine, aşa îi place să i se spună acum... Mirii au fost foarte clari în privinţa asta, nu vor cadouri, pentru că sunt tineri şi moderni. Vor ca fiecare persoană care va merge la nuntă să trimită un dar către o fundaţie sau o organizaţie de caritate. Este o listă acolo şi noi putem să facem donaţii. S-au gândit foarte bine. Dar noi o să le oferim totuşi nişte daruri. Vrem să arătăm ce este mai frumos în ţara noastră. Sunt nişte obiecte din piele, făcute de Dan Coma, în culorile drapelului naţional.
Aţi ales ţinuta?
Şi asta a fost bine scris de cei de la Palatul Buckingham. Pe invitaţie se spune cum trebuie să fim îmbrăcaţi. E foarte util să avem această precizare pe invitaţie. Eu voi purta ceva în culoarea corai. Este o ţinută de zi, elegantă, cu pălărie şi mănuşi.
Se încarcă comentariile...
