Viaţa e cel mai mare cârcotaş

Îmi pare rău de Şerban Huidu, ştiu, se află în necaz, dar trebuie să accepte un adevăr dureros: a omorât trei oameni şi a nenorocit tot atâtea familii. Şi asta, la nici un an de la momentul când s-a nenorocit pe el însuşi.

„Cârcotaşul-şef" nu poate invoca ghinionul. Simpatic pe micul ecran, el este de-a dreptul iresponsabil în societate. Beţia vitezei şi uşurinţa cu care încalcă regulile sunt ingredientele unei bombe care din când în când mai şi explodează.

Când a intrat cu capul în brad, pe o pârtie austriacă, toată ţara a fost alături de el. Mesajele de solidaritate au curs din toate părţile. Dar şi acolo a funcţionat aceeaşi inconştienţă a „cârcotaşului". Pe pârtia din Austria schiau sute de turişti, însă unul singur a ajuns în comă la spital: Şerban Huidu. De ce? Pentru că a fost singurul care a crezut că poate zbura pe schiuri cu viteza avionului fără să păţească nimic. Viaţa l-a adus la realitate, dar mai întâi l-a purtat prin anticamera morţii.

Putea să moară, dar a supravieţuit. N-a învăţat însă nimic din încercarea prin care trecuse. A continuat să se joace cu focul, la graniţa dintre viaţă şi moarte. De data asta, nu mai era vorba doar de viaţa lui. Şi-a pus în pericol colegii de trafic, dar şi propria familie. Soţia şi cei doi copii au avut încredere în el, iar el i-a dus pe contrasens, într-o curbă periculoasă. Le-a oferit spectacolul înfiorător al ciocnirii cu o maşină care venea din faţă.

Un singur lucru a salvat familia Huidu de la carnaj: calitatea maşinii. Dar pasagerii autoturismului tamponat n-au avut aceeaşi şansă. Probabil că n-au avut zeci de mii de euro pentru a-şi lua un bolid precum cel al lui Şerban Huidu. S-au mulţumit cu un Logan de-al nostru. Maşină bună, dar care nu are calităţi de tanc. E construită pentru a circula pe şosele, nu pentru a te ciocni de monştri pe patru roţi.

Era inevitabil ca Huidu să producă un accident grav. Pur şi simplu, e recidivist. În 2009 a făcut aceeaşi manevră mortală, pe aceeaşi şosea, în aceeaşi zonă. A rămas fără permis, fapt care l-a făcut să vorbească, superior, despre poliţiştii-miliţieni. Atunci n-a avut nimeni ghinionul de a apărea de după colţ. Acum, inevitabilul s-a produs. Şi dacă nu se întâmpla acum, se întâmpla data viitoare. Căci Şerban Huidu, la volanul maşinii sale puternice, continua să intre pe contrasens, cu viteză, în cele mai periculoase curbe...

Sigur, „cârcotaşul" nu va face nicio zi de puşcărie. Dacă n-a făcut nici Carmen Păunescu, care a omorât trei oameni exact la fel (maşină-tanc, viteză, contrasens), de ce-ar face Şerban Huidu? Dar morţii rămân morţi, iar conştiinţa rămâne apăsată pentru totdeauna. Asta, desigur, dacă nu i-a fost afectată iremediabil de ciocnirea cu bradul din Austria.

Dragă Şerban, oricât am fi noi de „cârcotaşi", să ştii că viaţa e cel mai mare cârcotaş! Nu plânge, nu râde, nu uită, nu iartă. 

Grigore Cartianu este redactor-şef ''Adevărul".