Cât costă o înmormântare în Bucureşti: de la biserică şi preoţi la gropari
0Dacă în alte veacuri preoţii nu primeau de la oameni decât mâncare şi cel mult haine, astăzi, fără bani mulţi rişti să nu ai parte de nicio slujbă fie ea la botez, căsătorie sau înmormântare. Preoţia este o meserie bănoasă, iar aşa-zisele taxe percepute de „slujitorii Domnului“ nu ţin cont de criză, de statutul social sau de datoria morală pe care ei au o faţă de credincioşi.
Preoţii ortodocşi îţi spun cu nonşalanţă preţul pe care trebuie să-l plăteşti pentru a-l înmormânta pe cel drag. Dincolo de durere şi suferinţă, creştinul trebuie să scoată din buzunar peste 500 de lei pentru serviciile religioase prestate de preoţi. Evident, tarifele sau cum le spun preoţii „contribuţiile benevole" diferă totuşi de la biserică la biserică.
Citeşte şi:
Hoţii au profanat mormântul unui erou mort în Afganistan
Mafia pompelor funebre: medici de la Ambulanţă acuzaţi că vând cu 500 de lei mortul de pe targă
Teologia: credinţă sau şpagă. Cât costă o parohie în România
Deşi pe site-ul Administraţiei Cimitirelor şi Crematoriilor Umane se specifică gratuitatea slujbelor şi serviciilor religioase, reporterul “Adevărul” a fost nevoit să scoată din buzunar sute de lei pentru a duce la bun sfârşit o înmormântare: "Administraţia Cimitirelor şi Crematoriilor Umane asigură la cerere, în mod gratuit, serviciile şi slujbele religioase aferente înhumărilor, deshumărilor şi reînhumărilor efectuate pe teritoriul cimitirelor administrate de către Administraţia Cimitirelor si Crematoriilor Umane."
De asemenea, contactat de reporterii "Adevărul", administratorul cimitirului Bellu ne-a asigurat că “În mod normal serviciile preotului nostru sunt gratuite, dacă dvs. consideraţi ca vreţi să îi daţi ceva după înmormântare, îi daţi ceva, dar slujba este gratutiă.”
Astăzi, pentru o înmormântare trebuie să plăteşti cel puţin taxa de 460 lei la administraţia cimitirului, ceea ce înseamnă: săpatură groapă, deshumat, drumul de la capelă la mormânt, înhumat. Pentru aceasta primeşti o chitanţă de la cimitir. Pe site sunt listate tarifele serivciilor necesare înmormântării sau incinerării cadavrelor.
În cazul groparilor, administratorul cimitirului Bellu ne-a asigurat că noi nu avem "nicio treabă cu groparii şi că totul se rezolvă la administraţie", şi totuşi…după chitanţa primită în prima fază, se trece la pasul următor, unul dintre groparii şefi ne cere o nouă sumă: 500 lei pentru placa de beton, cadrul metallic, plus alte “meşterii” aduse mormântului. Evident, nicio chitanţă.
Apoi, aceiaşi gropari nu vor să sape mormântul decât după ce primesc cel puţin 80-100 de lei de persoană. În cazul nostru, au fost 7 gropari care au refuzat să se apuce de treabă până când nu au simţit banii cu buricele degetelor. "E frig afară, pâmântul e îngheţat, aveam treabă multă", ne-a spus "şeful" groparilor.
După ce groapa e săpată, iar buzunarul creştinului din ce în ce mai gol, apare preotul sau preoţii împreună cu cântăreţii. În acest caz, omul dă după cât îl lasă inima, impins totuşi de la spate de cât îi cere preotul. Aşadar, pentru slujba “gratuită” de la cimitir plăteşti în jur de 300 lei de preot şi cam 50 lei pentru cântăreţ. La acestea se adaugă alţi 200-300 lei la slujba de acasă, cea intitulată cititul stâlpilor. Nimeni nu primeşte nicio chitanţă fiindcă "aşa este obiceiul la ortodocşi".
Ce spune legea
Preoţii ar putea fi acuzaţi de infracţiunea evaziune fiscală care se pedepseşte conform legii. Avocatul Alexandru Soare ne oferă ca bază legea 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, art. 10 (5) spune că "Nimeni nu poate fi constrâns prin acte administrative sau prin alte metode să contribuie la cheltuielile unui cult religios."
Pe de altă parte, în acelaşi articol 10, alineatul 2 se specifică: "Cultele pot stabili contribuţii din partea credincioşilor lor pentru susţinerea activităţilor pe care le desfăşoară." Totuşi, avocatul spune că orice sumă încasată de preoţi sau de gropari trebuie dovedită, altfel ea poate intra la infracţiunea evaziune fiscală.
"Contribuabilii, printre care se numară si preoţii, sunt obligaţi să evidenţieze veniturile realizate şi cheltuielile efectuate din activităţile desfăşurate, prin întocmirea registrelor sau a oricăror alte documente prevăzute de lege. Sustragerea prin orice mijloace, în întregime sau în parte, de la plata impozitelor, taxelor şi a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat şi fondurilor speciale extrabugetare de către persoanele fizice este evaziune fiscală. , a declarat avocatul Alexandru Soare, de la Savu Cristescu & asociaţii.
Ce spun preoţii
Teologul Radu Preda crede că “religie şi putere sau religie şi bani sunt două raporturi care traversează istoria umanităţii şi nu au apărut exclusiv odată cu Creştinismul. Ofrandele materiale oferite la templu reprezintă în toate culturile religioase o caracteristică de prim ordin. În ceea ce priveşte spaţiul nostru european, dominat de componenta creştină, chestiunea financiară a fost reglementată în ultimul secol foarte diferit, de la o ţară la alta sau chiar de la o regiune la alta.”
Mai departe el aduce câteva exemple ale sistemelor bisericeşti din ţările din Vest. “Impozitul bisericesc nemijlocit din Germania, încasat de cele doua mari Biserici (catolică şi protestantă) prin intermediul sistemului fiscal de stat. Apoi, un impozit bisericesc indirect, precum în Austria, unde Biserica majoritară (catolică) îl încasează prin propriul său sistem de recoltare. Mai sunt şi formele mixte de impozite, precum în Italia sau Spania, unde contribuabilul decide încotro merge o anumită parte din dările lui către stat: spre Biserică, spre cultură sau Crucea Roşie etc."
"Mai sunt şi cazuri de "târguială", prin care oamenii Bisericii cresc spontan nivelul bănesc al serviciilor lor"
În ceea ce priveşte România, profesorul teolog Radu Preda consideră că şi sistemul este unul deficitar: “în absenţa unui sistem similar celui occidental, Biserica primeşte direct, de la credincioşii săi, diferite sume de bani şi impune, de la eparhie la eparhie sau chiar de la parohie la parohie, propria "listă de preţuri". Aceasta este de regulă stabilită de Consiliul Parohial sau Eparhial. Din păcate, mai sunt şi cazuri de "târguială", prin care oamenii Bisericii cresc spontan nivelul bănesc al serviciilor lor.”
Totuşi, teologul recunoaşte că doar într-o lume ideală s-ar întâmpla ca “banul să nu fie în centrul raportului preotului cu "beneficiarii" slujbelor pe care el le oficiază. Tot ideal ar mai fi ca statul să nu mai incurajeze discriminarea salarială frapantă dintre ierarhia superioară (omologată celor mai înalţi demnitari) şi clerul "de rând".
“În absenţa unei viziuni echilibrate, inclusiv în sânul Bisericii asistăm la o "luptă de clasă" tradusă, printre altele, în efortul nu mereu elegant al preotului de a câştiga ceea ce, în fapt, merită.”
Teologul Radu Preda a declarat de asemenea că Bucureştiul este "o vacă grasă" pentru mulţi preoţi. De exemplu, la Domniţa Bălaşa, un botez poate să coste zeci de sute de lei în funcţie de ceea ce vor părinţii, naşii copilului, de numărul de preoţi şi cântăreţii din cor.
Biserica trăieşte din banii primiţi de la credincioşi
Părintele profesor Nicolae Bordaşiu, parohul Bisericii „Sfântul Silvestru“ din Capitală, ne-a răspuns în stilul său caracteristic, blajin şi împăciuitor: “Preoţii nu sunt toţi la fel, nici frunzele dacă le pui una lângă alta nu sunt la fel, dar oamenii! Biserica trăieşte din banii primiţi de la credincioşi. Avem lumina de plătit, aceşti oameni de-i vedeţi aici, nu trebuie să-i ţinem în căldură şi pe ei? Plătim impozite, taxe, din ce bani? De la credincioşii care vin şi dau bani, ei înţeleg nevoia Bisericii. Nimeni nu cere o sumă, fiecare dă după cât poate. Nu există tarife impuse de preoţi"
“Am avut patru înmormântări în acest an, unul mi-a dat 400 de lei, altul 200, şi doi câte o sută de lei, pentru că atât a putut fiecare, eu nu am cerut, am zis să-mi dea cât pot. Biserica ajută oamenii. Uite, a venit la mine o femeie să mă roage să o ajut , eu pot să o refuz? Nu pot, îi dau din banii mei, care nu sunt mulţi, cei de la stat. Bine că mai am şi o pensie de deţinut politic fiindcă am fost închis pe vremea comuniştilor.”
Totalul cheltuielilor de înmormântare poate depăşi 4000 lei
Pe lângă toate cheltuielile mai mult sau mai puţin oficiale, se adaugă şi preţul serviciilor prestate de firmele de pompe funebre care depăşesc de multe ori 2000 lei, ajungând şi până la 8000, în cazuri speciale. Din partea statului, in cazul în care defunctul era pensionar, casa de pensii oferă un ajutor în valoare de maximum 1720 lei, de cele mai multe ori o cifră care nu acoperă nici un sfert din suma totală cheltuită pentru înmormântare.
Legea 19/2000, art. 126. - În cazul decesului asiguratului sau al pensionarului beneficiază de ajutor de deces o singură persoană care poate fi, după caz, soţul supravieţuitor, copilul, părintele, tutorele, curatorul, moştenitorul, în condiţiile dreptului comun, sau, în lipsa acesteia, persoana care dovedeşte că a suportat cheltuielile ocazionate de deces.
Se încarcă comentariile...
