„Gavroche“, simbolul Revoluţiei, este şomer
0
Florin Vieru, adică „Gavroche“, avea 14 ani în 1989 şi venea din comuna Dobroeşti. Acum are 34 de ani şi locuieşte într-un apartament din cartierul Pantelimon.
Florin a plecat din Dobroeşti pe 22 decembrie 1989 într-o vineri dimineaţă, pe la ora 11.00. Afară nu era nici frig, nici cald; o toamnă lungă şi seacă precum o fată bătrână care se codeşte să-şi arate vârsta.
Florin Vieru era cel de-al nouălea copil al văduvei Vieru din Dobroeşti. În dimineaţa aceea scăpase de îndatorirea lui principală, aceea de a sta la coadă la pâine, şi bătea mingea în stradă cu tovarăşii săi de joacă. „Veneau oamenii din Bucureşti şi se adunau în faţa Primăriei din Dobroeşti. Au început să strige «Jos comunismul!». Atunci ne-am lipit şi noi de ei şi am intrat în primărie unde am distrus tot ce era legat de comunism", îşi aminteşte „Gavroche".
Tricolorul de la Primărie
De la Primărie, grupul de oameni s-a hotărât să vină în Bucureşti. Fiecare a plecat cu câte ceva: un steag, o pancartă. Micul Florin nu avea nimic, însă a văzut steagul de pe clădirea Primăriei.
„M-am urcat pe o cabină telefonică, iar de acolo am ajuns la steag", povesteşte Florin.
Luat de val, băiatul a nimerit în bătaia gloanţelor şi în calea tancurilor care traversau nestingherite Bucureştiul. Abia atunci a realizat grozăvia.
„Eram verde - galben de frică când am văzut ce se întâmplă în Bucureşti. Când eram sus, când eram jos. Nu mă puteam culege. Nu aveai cum să mai dai înapoi. Dacă ai intrat în horă trebuia să joci", îşi aminteşte el. A ajuns înapoi în Dobroeşti la 23 decembrie, la prânz. O zi întreagă mama sa a stat ca pe jar, neştiind unde a dispărut. „Luasem câteva gloanţe înainte să plec, însă la metrou m-au scuturat şi am scăpat de ele", mai spune Vieru.
Magnatul Bernard Tapie a vrut să-l înfieze
După 20 de ani, Florin Vieru povesteşte repede, fără să ţină cont de cronologia întâmplărilor. Şi-a păstrat obrazul aspru, parcă brăzdat de ger şi privirea încrâncenată. Timpul a trecut repede, iar între pereţii apartamentului din Pantelimon şi-a adunat toată averea: soţia şi doi copii, o fetiţă de 15 ani, dintr-o altă căsătorie a soţiei, şi un băieţel de nouă ani. „Fetiţa mi-a văzut poza în cartea de istorie de clasa a VII-a şi i-am povestit, dar băiatului nu i-am spus pentru că nu e momentul", mărturiseşte Florin.
Ce este comunismul
În aceşti 20 de ani, Gavroche a fost de la muncitor pe şantier la şofer pentru a-şi întreţine familia. Acum e şomer. Spune că dacă ar fi intrat în jocul politicienilor ar fi ajuns acum un „Vanghelie".
O imagine care a făcut înconjurul lumii
„Tot ce am făcut este prin munca mea şi a soţiei. Apartamentul nu mi l-a dat nici Ciuvică, nici Ivanovici, şi nici Norica Nicolai nu m-a cules de pe străzi. În '90 a vrut să mă înfieze Bernard Tapie, bogătaşul francez, dar mama nu a vrut nici în ruptul capului! Eram copilul ei, nu putea să mă vândă!", povesteşte Florin.
În 1989, Florin Vieru nu ştia ce-i aceea revoluţie, democraţie sau politică. Ştia însă ce e comunismul: trezitul la patru dimineaţa pentru a prinde rând la coadă la pâine, sau la carne o dată pe lună şi frica demolărilor. A plecat în acea vineri dimineaţă în Piaţa Palatului din Capitală gândindu-se că va scapa de calvarul acesta şi că Ceauşescu nu le va dărâma agoniseala din Dobroeşti.
Familia Vieru s-a aciuat pe lângă Bucureşti în 1975, pe când Florin avea doar nouă luni. Erau de toţi unsprezece suflete. Veneau cu nouă copii după ei dintr-un sat de lângă Vaslui. „Mama a fost o femeie extraordinară şi organizată şi ea a avut grijă să avem de toate după ce am rămas orfani de tată", mai spune Florin.
Căderea lui „Gavroche“
Florin Vieru, copilul înfăşurat într-un steag care a apărut pe coperta revistei „Paris Match“ din 4 ianuarie 1990, nu are loc de muncă.
Se încarcă comentariile...
