Vuvuzele & manele

Ce a lipsit la dezbaterea moţiunii de cenzură a fost, desigur, o baterie de vuvuzele.

În urne s-au găsit marţi monede, piramidon, gumă de mestecat. Asta vrea să zică Opoziţia: a trimis Guvernului un mesaj glumeţ - afaceri, dureri de cap, nervi. Am văzut bâlci şi maidan cât încape. Exact ce trebuia ca să constatăm încă o dată geniul nostru naţional băşcălios, miştocar, de caterincă puternică, aflate la mare preţ în Romania cea fericită şi veşnică. Zgomot, furie şi deranj. Ce a lipsit la dezbaterea moţiunii de cenzură a fost, desigur, o baterie de vuvuzele. Un regizor TV ingenios ar fi putut ataşa pe coloana sonoră sunetul binecunoscut, pentru ca totul să fie realmente OK la transmisia în direct de la Parlament, marţi. Putea, eventual, să ilustreze muzical şi cu câteva din manelele de succes ale momentului. Sunt atâtea piese în topuri care amintesc perfect spectacolul mediatico-politic oferit de Excelenţele lor cu bunăvoinţă. Aceste reality show-uri fac mult rău imaginii şi aşa prea şifonate pe care o avem despre viaţa noastră politică.

Prin penibilul, greţoşenia, vodevilul care domnesc în Casa Poporului. Cu camerele TV pe ei, parlamentarii se văd la scara 1/1, vii şi naturali. Scrobeala, ambalajul pretenţios pe care-l afişează în conferinţele de presă şi la evenimentele diplomatice şi mondene dispar. Se văd în schimb de aproape chipurile transpirate, isterizate, înjurând, ameninţând, scoţând limba, gâfâind, obosite, aţipite prin fotolii. Ce am văzut? Demagogia, populismul cel mai ieftin, discursuri sforăitoare, tropăieli, huduieli. Nimic serios şi grav - aşa cum cerea un asemenea moment. Sunt zile cât se poate de dificile, cele mai critice de după mineriada din 13-15 iunie 1990, pe care tocmai încercăm să o mistificăm şi uităm. Măsurile Guvernului - tăieri de salarii şi pensii - echivalează cu o mineriadă.

Din nefericire pentru România, această criză ne-a găsit cu cel mai slab guvern postdecembrist, deşi am fi avut nevoie mai mult ca oricând de un guvern tare, un guvern alcătuit din miniştri deştepţi, serioşi şi responsabili. Cu două-trei excepţii, membrii actualului cabinet, în frunte cu prim-ministrul Emil Boc, nu aveau ce căuta într-un guvern nici măcar într-o ţară bananieră, darămite într-o ţară europeană. Pe lângă asta, guvernul are nevoie de o majoritate parlamentară puternică pentru a putea opera o reformă profundă. Or, Guvernul Boc se bazează pe numai opt voturi în plus, cum s-a văzut marţi. Este aşadar nu doar omeneşte - „cadrist" -, dar şi politiceşte un guvern slab. O remaniere se impune de urgenţă. E nevoie, de asemenea, de apariţia unei alte relaţii - de consens punctual - care să înlocuiască confruntarea fără orizont de acum din Parlament - până trece recesiunea. Nu mă aştept să se întâmple aşa ceva. Guvernul&clientela trag cu dinţii să profite de putere. La rândul ei, Opoziţia vrea să lase acest guvern să devină şi mai nepopular, ca să culeagă roadele electorale mai târziu. Tactica simplă. Se traduce parandărăt.

"Din nefericire pentru România, această criză ne-a găsit cu cel mai slab guvern postdecembrist, deşi am fi avut nevoie mai mult ca oricând de un guvern tare, un guvern alcătuit din miniştri deştepţi, serioşi şi responsabili."