Efectele panicii

Poate o să ajungem să cumpăram o pâine cu banii strânşi într-o valiză.

Ne-am pricopsit cu o TVA de 24% - maxim în Europa fiind de 25%. Aflăm cu emoţie că peste noapte s-a mărit cu 5 puncte. De obicei, guvernele îndrăznesc numai 2-3 puncte la un dat cu zarul. Noi, mai harnici şi isteţi, pe modelul Boc, mic şi ambiţios, am exagerat iar. Guvernul s-a uitat la ce sumă îi lipseşte şi a dispus. Asta în loc să socotească ce efecte va avea această creştere bruscă de TVA pentru economie. Dacă citea premierul nostru un manual de economie - fie şi unul pentru începători - ar fi văzut că joaca de-a TVA e o cutie a Pandorei. Duce rapid la căderea monedei, la scăderea puterii de cumpărare şi a consumului, la creşterea preţurilor. Şi, mai ales, sperietoarea tuturor aduce inflaţie. Să amintesc celor care au uitat ce n-au ştiut niciodată că republica de la Weimar s-a prăbuşit din cauza unei inflaţii scăpate de sub control. Un consilier al lui Mugur Isărescu vorbea deunăzi de ameninţarea reală a unei inflaţii de două puncte. De aici încolo - Dumnezeu cu mila, dăm de dracu'! Poate o să ajungem să cumpăram o pâine cu banii strânşi într-o valiză. În căutare disperată de lichidităţi, Palatul Victoria a neglijat exact aceste efecte. O să ne coste. Nu ştiu cum va reuşi de acum încolo acest guvern, care şi aşa nu a dovedit mari abilităţi, să stăpânească fenomenul. E un cocktail Molotov cu ingrediente din economic şi social. La asta se adaugă nepermis imixtiunea politicului, care nu face decât să încurce şi mai mult, pentru că adaugă noi complicaţii.

Liderii PDL stau cu ochii pe ceas şi pe sondaje. Cad vertiginos, au pierdut întâietatea la numai două luni după anunţarea măsurilor drastice, 6 mai, de către preşedintele Traian Băsescu, la Cotroceni. Nu văd cum PDL va redeveni nr. 1. În criză de timp, inspiraţie şi resurse, se pripesc. Începe să le tremure mâna. În curând va fi pur şi simplu vorba de boala  lui Parkinson. Sunt grăbiţi să refacă situaţia până la alegerile locale şi parlamentare. Aşa cum arată sondajele, le-ar pierde glorios. Asta înseamnă că în acest an trebuie să facă totul, ca eventual până în anul fatidic, 2012, economia să îşi revină şi să apară primele semne de îmbunătăţire a situaţiei urgisitului electorat. În 2011 - an preelectoral - va fi prea târziu. De unde graba şi radicalismul măsurilor - fără egal în Europa. Avem cel mai panicat guvern, e limpede.

S-a trecut şi un prag psihologic periculos: s-a umblat la taxe. La vremuri de criză, asta e tot ce poate fi mai rău. E ca în război şi în amor: ştii când începe şi cum, nu ştii când se termină şi nici cum. BNR îşi răceşte gura de pomană. Nu există urechi să audă. Guvernul ar trebui să fie totuşi mulţumit. Din fericire pentru el, are acum un pretext solid - din cauza refuzului Curţii Constituţionale de a accepta scurtarea pensiilor cu 15% - să facă ce-l taie capul. S-a dat un cec în alb Palatului Victoria să ne umble-n buzunar când are chef, altfel spus când constată că nu are bani destui. Că e vinovat că România are un nivel mult sub cel european la colectarea de taxe şi impozite, nicio vorbă. Că evaziunea fiscală e câtă e, ce să mai zic. Că economia la negru o va depăşi pe cea la vedere dacă lucrurile merg aşa, la fel. Că avem o contrabandă de invidiat şi de ţări din lumea a patra, nu am văzut nicăieri vreo îngrijorare reală, doar vorbe goale. Dacă s-ar rezolva fie şi numai aceste probleme, nu ar mai fi trebuit să se taie nimic. Dacă Guvernul ar fi capabil, fireşte. Dar care Guvern? CSAT tinde să fie Guvernul personal al lui Traian Băsescu. De ce să avem doar un guvern care să facă nebunii, când cu două e mai bine! Propun distinşilor membri ai CSAT să considere strănutatul şi portul unei flori la butonieră atentate la siguranţa naţională, cf. articol 53. Cât despre economie, să îşi vadă de treabă. Lăsaţi manetele la BNR. Măcar „bancherii" nu ­ne-au minţit.