Cu toţii, europeni!

Sportivii nu sunt nici îngeri, nici filosofi. Chiar deloc. De aceea, prin mediile sportive, naivitatea, gafele, absurdităţile şi prostiile se întâlnesc mai des ca oriunde. Deşi evidente, nu-i

Sportivii nu sunt nici îngeri, nici filosofi. Chiar deloc. De aceea, prin mediile sportive, naivitatea, gafele, absurdităţile şi prostiile se întâlnesc mai des ca oriunde. Deşi evidente, nu-i împiedică pe spectatori (şi comentatori) să se molipsească. Prostia e ca guturaiul: se ia uşor. Nu ştiu cine o fi fost deşteptul care a inventat expresia "a-şi dori mai mult victoria!", dar şi-a atins scopul. Când ne bat, "ei" şi-au dorit-o mai mult. Când însă balanţa înclină în favoarea noastră, e sigur că "ai noştri" (jucători, antrenori, patroni, public, prim-ministru şi preşedinte) şi-au dat mâna, piciorul şi au realizat consensul. Nu trebuie să stai mai mult de câteva secunde să-ţi dai seama de absurdul situaţiei. Oricât mi-aş dori eu să îl bat pe Mike Tyson (chit că e umbra bestiei de odinioară), ar fi mult mai bine să-mi văd de treabă şi să o şterg cu dorinţa mea de victorie, cu tot! Pot să sper să bat Brazilia (la fotbal sau la volei), dar îmi mai trebuie şi un pic de valoare! Sau poate greşesc: "ei" îşi doresc obiectul altfel (mai bine) decât noi. Dacă-i aşa, învăţaţi-mă şi pe mine cum să-mi doresc mai mult victoria.
Alta, apărută după Revoluţie (că înainte nu era voie), repetă obsesiv: "Ne-a ajutat Dumnezeu!". Şi mărturisesc că e greu de combătut. Dacă El face şi desface şi ţine totul în mâna Sa, cum să crezi tu, un pârlit de muritor, că nu Dumnezeu a şutat la vinclu, nu Dumnezeu te-a ţinut în echilibru, pe bârnă, nu Dumnezeu a proptit un deget sub ştachetă, să nu cadă De fiecare dată când divinitatea intervine hotărâtor, omenirea trebuie să tacă. La fel o fi fost Cel de Sus şi când Butoiaşul Atomic (Maradona) a pus mâna şi a marcat. Numai că răsar din hău două probleme insurmontabile. Prima ar fi că Dumnezeu, fiind fundamental drept, nu poate participa la o şmecherie, chiar genială. Iar a doua consecinţă exclude din start talentul, sudoarea şi lacrimile. Adică nu te mai antrenezi la sală sau pe gazon, ci în faţa altarului. E clar că, evlavios fiind, vei câştiga orice confruntare, fie ea şi drăcească!
Ei bine, lumea merită un strop de bun-simţ în orice împrejurare. De aceea, pe întâi ianuarie, am să mă gândesc mai bine când toţi politicienii se vor da cu toţii europeni! La mulţi ani!