Ce i-a lipsit Stelei pentru a fi competitivă

După 10 ani de absenţă în grupele Ligii Campionilor, întrecerea păstorită de Mitică Dragomir a avut o reprezentantă în cea mai importantă competiţie intercluburi de pe "bătrânul

După 10 ani de absenţă în grupele Ligii Campionilor, întrecerea păstorită de Mitică Dragomir a avut o reprezentantă în cea mai importantă competiţie intercluburi de pe "bătrânul continent". S-a pus punct miercuri seară, după un 1-1 onorabil pentru Steaua, dar total neconcludent pentru echipa franceză, care şi-a asigurat prima poziţie la fel de normal cum o locomotivă este pusă în faţa vagoanelor...
Dacă după victoria cu Standard Liege, din preliminarii, şi accederea la masa bogaţilor, lumea a ieşit în stradă pentru a sărbători ceea ce în 1996 era ceva normal, acum pretenţiile par să crească. Prezenţa unei echipe sau chiar a două, sezonul viitor, în aceleaşi grupe, ar trebui să trezească un sentiment de normalitate, chiar dacă, spre exemplu, lui Cristi Borcea îi va fi cenzurată cu greu bucuria, dansul penibil în care încearcă s-o imite pe Shakira şi săgeţile fără niciun fel de piper, dar pline de golănii spre rivalii din campionat sau spre omologul lui în fapte, Meme Stoica.
Dar ce le-a lipsit roş-albaştrilor să facă faţă, să obţină mai multe puncte, să încerce accederea în optimile de finală? Cu siguranţă, un portar valoros, şi nu un circar cu pretenţii de fotbalist, care să nu comită gafa demnă de Cronica Cârcotaşilor din meciul din Ghencea cu Lyon, probabil un Bănel Nicoliţă mai în vervă şi mai cerebral, aşa cum a fost sezonul trecut, mai mult tupeu şi inspiraţie pentru tineri, mai puţine accidentări care i-au ţinut în tribună şi pe la Bologna pe Mirel Rădoi şi Victoraş Iacob fotbaliştii reprezentativi ai Stelei - şi câţiva jucători care să acopere anumite posturi deficitare. Ar mai fi o anumită constanţă în joc, o oboseală excesivă care s-a văzut în jocul steliştilor, la fel cum observi o bătrână care trece strada cu două sacoşe umplute cu 10 kilograme de cartofi, dar şi miza lui Olăroiu pe câţiva jucători ieşiţi total din formă, însă pe care a mizat mai mereu: Nicoliţă, Opriţa, Gigel Coman sau Paraschiv.
Cu siguranţă că Olympique Lyon şi Real Madrid sunt două forţe care cu greu pot fi răpuse de o formaţie ca Steaua. Dar să nu omitem faptul că, în sezoanele trecute, au fost grupări mai slab cotate care au măturat cu granzii Europei. Aşa că, dacă anul acesta a fost unul de probă în Europa, din sezonul viitor încercăm imposibilul. Dar cum conducătorii şi jucătorii din Liga 1 au mai mult timp de scandaluri, de declaraţii războinice şi ironii de mahala, e greu de crezut că se mai gândesc la fotbal, la antrenamente sau la analize tehnico-tactice.