Ultimele știri ⏱️Război în Ucraina Război în Israel Istoria zilei Alegeri Republica Moldova 2025

„Să vină Cupa în Banat!“

adevarul

Publicat: 30.04.2009 20:21

Ultima actualizare: 10.08.2022 03:54

Prima victorie împotriva lui Dinamo după 12 ani şi calificarea în finala Cupei României au scos în stradă mii de bănăţeni. Fanii alb-violeţi au urmărit meciul în Piaţa Unirii, unde s-au comportat exact ca pe stadion.

Aproape 5.000 de timişoreni au urmărit meciul în aer liber şi şi-au încurajat favoriţii ca pe stadion. Mai mult de 90 de minute nu s-au oprit din cântat, iar golurile echipei favorite au fost sărbătorite cu torţe şi fumigene.

Ultima victorie timişoreană împotriva dinamoviştilor s-a înregsitrat acum mai bine de 12 ani, pe data de 12 aprilie 1997. Atunci, pe stadionul „1 Mai” (actual „Dan Păltinişanu”), Politehnica a spulberat pe Dinamo cu 3-0, prin golurile marcate de Sasu, Kovacs şi Guşatu, nume intrate în legendă printre suporterii timişoreni.

La finalul acelui sezon Poli a retrogradat, iar Timişoara nu a mai avut echipă în prima ligă timp de cinci ani. Cu o oră înainte de startul partidei, albul şi violetul începeau treptat să acapareze Piaţa Unirii din zona istorică a oraşului.

Cu puţine minute înainte de primul fluier, nucleul galeriei timişorene şi-a făcut apariţia însoţit de sunetul tobelor şi luminat de torţe.

Pentru a completa atmosfera de stadion, suporterii alb-violeţi au afişat chiar şi un mesaj, adresat lui Cristi Borcea, care spunea acum câteva zile că Dinamo ar fi avut 15.000 de suporteri la Cluj dacă s-ar fi jucat cu spectatori. „15.000, prostule, se scrie cu trei de zero, nu cu doi, câţi vă strângeţi voi”, a fost replica fanilor timişoreni.

Niciun moment de linişte

Cântecele galeriei, printre care şi câteva „dedicaţii” mai puţin ortodoxe pentru Dinamo şi FRF, au fost întrerupte doar de uralele inerente după fiecare gol al favoriţilor. Când Gigel Bucur a fost schimbat, în minutul 88, suporterii aflaţi la Timişoara i-au scandat numele şi l-au chemat la salut, ca şi cum s-ar fi aflat la Cluj, pe stadion.

La finalul partidei, jucătorii au scandat „suntem mândri de voi!”, după care au plecat, cântând, spre centrul oraşului. În Piaţa Operei, petrecerea a continuat, iar Arman Karamyan, rămas la Timişoara din cauza unei accidentări, a fost reperat imediat de suporterii care l-au purtat pe braţe pe armean. Din 2002, când Toni Doboş a revitalizat fotbalul timişean, bănăţenii au învins cel puţin o dată toate echipele din campionat, mai puţin Dinamo.

Ca la aproape fiecare meci dintre cele două echipe din ultimii şapte ani, deasupra Timişoarei s-au adunat nori negri de furtună. Însă de această dată n-a plouat, iar „blestemul” s-a rispit. Şi nu oricum, ci cu o victorie cu 4-1, care spală ruşinea acelui 0-3 din turul campionatului. Acum, la Timişoara se vorbeşte de „event”.

Şansa lui Balint

Venit la Timişoara după o perioadă destul de lungă în care n-a antrenat, însă a urmărit îndeaproape fotbalul intern, din postura de analist sportiv la diverse televiziuni, Gabi Balint trebuia să se impună în faţa unor suporteri care deplângeau plecarea lui Duşan Uhrin Jr.

Fără declaraţii bombastice, „Pele” a trecut la treabă, iar patru luni mai târziu munca sa a început să dea roade. Retras din activitatea de jucător devreme, la 31 de ani, din cauza unei accidentări, Gabi Balint şi-a început cariera de antrenor ca secund al lui Anghel Iordănescu la echipa naţională.

Prima experienţă ca „principal” a avut-o la FC Bihor, în sezonul 1998/99, după care a trecut pe acelaşi post la Sportul Studenţesc. Anul 2000 l-a regăsit din nou în postura de „secund”, întâi la naţionala României pentru CE 2000, apoi la Galatasaray, unde antrenor era Mircea Lucescu. Acolo a cucerit şi primul său trofeu de pe banca tehnică, Supercupa Turciei.

A luat titlul cu Şeriff tiraspol

În 2002 a acceptat funcţia de antrenor la Şeriff Tiraspol, în Moldova, de unde a plecat, după un sezon şi un titlu câştigat, pentru a antrena pe Sportul, cu care a reuşit promovarea în Liga I, în 2004. Nu a mai rămas să antreneze şi în primul eşalon, pentru că a ales să fie secundul lui Hagi la Galatasaray, unde a câştigat Cupa Turciei.

Ultima experienţă ca antrenor, tot secund al lui Hagi, înainte de cei doi ani în televiziune, a fost chiar la Timişoara, unde a lucrat în sezonul 2005/06.

Puncte pierdute prin birourile federale

Victoria Timişoarei împotriva lui Dinamo a surprins pe toată lumea. Însă lucrurile nu ar trebui să stea aşa, dacă ne uităm la cum ar arăta clasamentul Ligii I dacă bănăţenii nu ar fi primit acea penalizare de şase puncte. În acest caz, Timişoara ar fi fost pe primul loc, cu 58 de puncte, în timp ce adversara din Cupă s-ar situa pe locul al doilea, cu 55 de puncte.

În urma scandalului Timişoara – Zambon, FIFA şi Tribunalul de Arbitraj Sportiv au interzis bănăţenilor să mai folosească numele Politehnica şi echipamentul alb-violet. Marian Iancu a propus FRF un echipament mov. Federaţia a preluat „coletul” şi a anunţat că va înştiinţa FIFA. Între timp, timişorenii au mai jucat în violet, iar la începutul lui septembrie 2008 FRF a anunţat că FC Timişoara este penalizată cu şase puncte.

Guşatu: „Nu am luat primă după ce am bătut Dinamo“

Timişoara a bătut-o marţi seară pe Dinamo în stil de mare echipă şi, la fel ca în urmă cu 12 ani, tot la trei goluri diferenţă. Acum a fost 4-1, iar în 1997, anul în care Poli a retrogradat din prima ligă, bănăţenii au câştigat cu 3-0, unul dintre goluri fiind marcat de Mugurel Guşatu.

“Ehe, ce vremuri! În sezonul 1996-1997 am bătut Steaua, Dinamo şi Oţelul, care erau cele mai bune echipe. Eram un grup frumos şi foarte unit. Jucam pe câte o bere şi câte o plasă de mâncare pe care le primeam de la sponsori precum Ioan Iute, patron de supermarket şi polist adevărat.

Ştiu pe dinafară formaţia care a bătut pe Dinamo cu 3-0. Au marcat întâi Sasu şi Kovacs, iar eu am închis tabela. Nu am primit nimic pentru acea victorie. Nu aveam prime, era sărăcie mare. De fapt, de asta am şi retrogradat”, îşi aminteşte Guşatu.