FOTO Sorin Rădoi, românul care a învins destinul
0Fost fotbalist în echipa de aur a Chindiei Târgovişte, Sorin Rădoi a plecat în Spania, scârbit de fotbalul românesc. Aici, şi-a clădit, pas cu pas, o carieră în antrenorat, ajungând la Academia lui Villareal.
"În spatele fiecăruia dintre noi stă o poveste care poate face subiectul unei cărţi". La atare concluzie a ajuns Sorin Rădoi la doar 34 de ani, dar trăiţi la intensitate maximă, ani în care a cunoscut şi cele mai negre depresii, dar şi satisfacţia supremă a muncii încununate de succes, odată ce şi-a găsit drumul în viaţă. Nu s-a dat niciodată bătut, iar dacă şi-ar scrie vreodată viaţa într-o carte, asta ar vrea să fie lecţia: "Nu te lăsa înfrânt, nu renunţa niciodată la speranţă. Dacă vei crede suficient de mult în steaua ta, satisfacţiile vor fi pe măsură".
Vezi GALERIE FOTO pe adevarul.es
Despre viaţa de personaj de roman a lui Sorin Rădoi s-a mai scris în presa românească, dar niciodată, nimeni nu l-a căutat la el "acasă", pe terenurile bazei sportive a lui Villareal, unde fostul fotbalist al Chindiei Târgovişte trudeşte de dimineaţa până seara.
Acum, Sorin e antrenor secund la juniorii A ai lui Villareal, e pedagog şi responsabil cu etajul doi al internatului şi însărcinatul cu echipele din Marea Britanie şi Irlanda care vin an de an să se antreneze la Villareal după metodele echipei valenciene.
Dar ca să ajungă aici, Sorin s-a luat la trântă cu propriul destin.
Citeşte despre începutul carierei lui Rădoi şi despre războiul purtat cu "veteranii" Chindiei
"În echipă era ca la armată, chiar dacă de afară se vedea totul frumos şi ce frumoasă familie era Chindia, dedesubturile nu le ştie nimeni, doar noi cei care le-am trăit. Noi, ăştia mai mici din echipă, eu, Bogdan Liţă, Dumnezeu să-l ierte, c-a murit, Becheanu, Reghecampf, Voicu Irinel, Cătălin Grigore, care acum e la Urziceni, pătimeam totul. Veteranii erau Bîrdeş, Ţermure, care erau şi căpitanii echipei, Gîlmencea, Igescu, Dumnezeu să-l ierte şi pe el... Apoi au venit Hâldan, Cezar Dinu, Dumnezeu să-i ierte şi pe ei, erau colegii mei de la lotul naţional. (...) Bîrdeş, ca veteran, avea obiceul să ne lovească pe noi, cei mai tineri. Şi Hâldan, Dumnezeu să-l ierte, şi-a luat bătaie de la Bîrdeş, la antrenamente, şi Cezar Dinu..." Citeşte restul povestirii AICI
Rădoi ar fi vrut să plece de la Chindia, deşi era clubul la care începuse fotbalul de mic, de la 6 ani. Nu l-au lăsat, însă. "Trebuia să plec eu cu Gâlmencea în Israel, la Maccabi Haifa sau Tel Aviv, nu mai ştiu. Veniseră israelienii în Târgovişte, au bătut palma, dar s-au sucit.<<Cum, bă, să plece ăsta, zicea Bîrdeş, l-am făcut fotbalist şi acum să plece? Nu plecăm noi, că suntem bătrâni şi pleacă căcatul ăsta de copil?>>", povesteşte Rădoi, care era hotărât: va pleca din România şi din mocirla fotbalului de acolo.
Află cum a pierdut Rădoi transferul în Franţa
Chiar dacă în Franţa planul său fusese zădărnicit, iar banii toţi se duseseră pe apa sâmbetei, Sorin nu s-a dat bătut. A luat-o de la capăt. Din nou. "Am plecat în Spania, "câine surd la vânătoare".
Află la ce echipe din România ar fi dispus să joace, dacă s-ar întoarce în ţară
Ajuns în Spania, în anul 2000. "Am avut momente grele atunci. Eram aici, nu cunoşteam pe nimeni, nu ştiam spaniolă decât "Hola!" şi "Buenos dias", ce mai prindeam din telenovele, când se uita maică-mea. "La o săptămână după ce am ajuns în Spania, lucram la un restaurant chinezesc. Eu, care nu ştiam boabă de spaniolă sau chineză, nu aveam nici o treabă... Dar necesitatea te învaţă. Am câştigat aşa ceva bani. Am mai lucrat şi într-o fabrică de gresie şi ca şofer pe limuzină, ba chiar am cules şi portocale. Nu mi-e ruşine de nimic din ce-am făcut", spune Rădoi.
Sorin crede că Dumnezeu i-a trasat destinul, scoţându-i în cale, la momentele oportune, persoanele potrivite.
Sorin Rădoi
"Aş scrie o carte, dacă aş găsi pe cineva să mă ajute"
"De ce au ajuns spaniolii unde au ajuns în sport? Pentru că au mizat pe ceea ce e cel mai important: copiii şi juniorii. În România, nimeni, în afară de Hagi, nu a înţeles asta!"
A intrat, de curând, în al unsprezecelea an de imigrant român în Spania. În tot acest timp, a vizitat România pentru 2 zile şi jumătate. Regretă ceva, privind în urmă? "Nimic".
Se încarcă comentariile...
