Violenţă, mândria ţării!
0
Bine că a început campionatul de fotbal, că pentru mulţi era o plictisealăăăă
Nu c-ar fi calitate ca-n Spania, Italia, Franţa, Germania. Dar merită urmărit măcar pentru sămânţa de scandal de-a dreptul traco-geto-dacică şi carpato-danubiano-pontică. Mai ales la noi, popor cvasiţigănit, devorator de bârfe puturoase, cu vorbe grele: mame, morţii lor, felaţii, cunilingusuri fără cusur şi anale maternale sau personale... Ce să spun, un deliciu! Gloata se distrează.
Ratingurile şi tirajele „făuritorilor de limbă“, comentatorii TV, cresc ca nivelul Dunării străbune la viituri. Iată, meciul de vineri din Ghencea. Arbitru demonizat, antrenor „furat“, indignat: Lăcătuş devenit fabrică de trivialităţi, expresiile lui făcând până şi heterodina, bipul să roşească, nu numai coala albă să suporte puncte-puncte la expresiile lui de cort.
Presa le consemnează „corect“, fidel, dar nimeni nu moralizează, nu se simte lezat. Suntem în plină normalitate şi civilizaţie, „ce p... mea!?“ (citat din clasicii stadioanelor). Şi, nu suntem „cvasiţigăniţi”? Nu cultivăm în presă chestia asta, care dă „culoarea“ unui popor?
În teren, alte violenţe: stelişti umpluţi de sânge de către vasluienii lui Moldovan, maestru la coate-n gură şi dantură. Dar şi un Ogăraru cu instincte de grotă.Violenţă verbală şi fizică, cultivate apoi în media ca nişte întâmplări „care vând ziarul“, amuzante, deloc dezolante pentru un popor european! Care, vezi Doamne, a dat un Brâncuşi, Enescu, Cioran. Eh, Kakamaka!
Se încarcă comentariile...
